„Odată eram ca voi”: chipuri din Roma antică readuse la viață într-o expoziție de la Budapesta

Cu ajutorul arheologiei, antropologiei și analizei ADN-ului, experții au reconstituit chipurile unor persoane din epoca romană și le-au asociat cu povești de viață imaginare, inspirate din dovezi istorice, relatează Euronews.

O țărancă, un soldat și un sclav care au trăit acum aproape 2.000 de ani au primit chipuri noi – și povești imaginare – în cadrul unei noi expoziții fascinante de la Budapesta.

La Muzeul Aquincum, craniile din epoca romană descoperite în vechiul oraș Aquincum au fost transformate în reconstrucții faciale realiste, oferind vizitatorilor o imagine a oamenilor care au trăit odinioară la îndepărtata frontieră a imperiului.

Expoziția, intitulată „Odată eram ca voi”, a utilizat arheologia, antropologia, genetica și imaginația istorică în speranța de a reconecta publicul modern cu cei ale căror rămășițe au supraviețuit timp de aproape două milenii.

Prezentate alături de craniile originale, fețele reconstituite sunt însoțite de nume fictive, profesii și posibile povești de viață – o încercare de a-i face pe vechii locuitori ai Aquincumului să pară mai puțin obiecte arheologice și mai mult oameni adevărați.

„În timpul săpăturilor găsim cranii, schelete, le documentăm, putem spune aproximativ dacă au aparținut unui bărbat sau unei femei, iar descoperirile ajung în depozitul corespunzător, dar asta e tot. Cadavrele nu au greutate, nu au viață, nu au suflet”, a declarat dr. Lóránt Vass, arheolog și co-curator al expoziției. El a continuat: „În legătură cu această expoziție, ne-am gândit ce s-ar întâmpla dacă am aduce aceste persoane mai aproape de vizitatori folosind descoperirile arheologice, informațiile furnizate de inscripții, rezultatele studiilor antropologice și rezultatele arheogeneticii.”

Cum au fost readuse la viață chipurile din antichitate?

Experții au analizat forma și structura craniilor, alături de dovezile arheologice și cercetările ADN, pentru a estima detalii precum structura facială, posibila ascendență și chiar caracteristici precum culoarea părului, a pielii și a ochilor.

Cele mai realiste reconstituiri au fost realizate de artista specializată în reconstituirea facială Emese Gábor, care lucrează într-un studio din Budakeszi, lângă Budapesta.

Folosind replici imprimate 3D ale craniilor originale, ea a reconstruit cu atenție fețele strat cu strat, studiind oasele înainte de a modela mușchii și trăsăturile.

Însă, deși chipurile se bazează pe dovezi științifice, identitățile și biografiile asociate acestora nu sunt reale. Curatorii au inventat nume, profesii și trecuturi posibile, pornind de la ceea ce știu cercetătorii despre viața din Aquincum.

„Totul este ficțiune. Din păcate, nici măcar nu cunoaștem numele reale ale acestor persoane. Am încercat să integrăm în poveștile lor de viață imaginare tot ceea ce ne-au oferit antropologia și studiile genetice. Dar, oricum ar fi, rămâne totuși ficțiune. De fapt, nu putem afirma că au trăit așa, că s-a întâmplat exact așa, dar ar fi putut trăi în acel mod”, a declarat dr. Péter Vámos, arheolog și co-curator al expoziției.

Cercetătorii au folosit obiceiurile istorice de numire, inscripțiile și studiile antropologice pentru a crea scenarii plauzibile pentru aceste persoane. Pe lângă reconstituirile faciale, vizitatorii pot vedea un loc de înmormântare reconstituit și o mumie din epoca romană.