Obligativitatea aleșilor locali de a alege între mandat și funcția de bugetar, eliminată! Amendamentul UDMR, votat în comisii! Cum a încercat USR să-l salveze pe Fritz

Obligativitatea aleșilor locali de a alege între mandat și funcția de bugetar, eliminată! Amendamentul UDMR a fost votat în comisii!

În această dimineață, în ședința comună a Comisiei Juridice, a Comisiei pentru Administrație Publică și a Comisiei pentru Muncă, a fost votat un amendament UDMR prin care a fost eliminată obligativitatea aleșilor locali de a alege între mandat și funcția de bugetar.

Obligativitatea aleșilor locali de a alege între mandat și funcția de bugetar, eliminată! Amendamentul UDMR votat în Comisie!

Mai precis, în cadrul ședinței de miercuri, a fost abrogat articolul din Codul Administrativ care prevede obligativitatea aleșilor locali de a alege între mandat și funcția de bugetar.

Amendamentul UDMR a fost votat cu 20 de abțineri, restul deputaților prezenți pronunțându-se „pentru”.

PSD a renunțat la amendamentul său privind prorogarea termenului

De asemenea, PSD a renunțat la amendamentul său privitor la prorogarea aplicării legii până la 1 ianuarie 2029.

Cum a încercat USR să-l salveze pe Fritz

În aceeași ședință, USR a încercat să-l salveze pe Dominic Fritz, primarul Timișoarei.

Conform amendamentului USR, Dominic Fritz nu și-ar fi pierdut mandatul de primar, în contextul modificării Legii ANI, deoarece fapta ar fi fost comisă în celălalt mandat.

„Se introduce Art. III. – După articolul 251 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, art. 252, cu următorul cuprins:

(1) În aplicarea dispozițiilor legale care prevăd încetarea de drept a unei funcții, demnități publice ori a unui mandat ca urmare a constatării definitive a unui conflict de interese, încetarea poate privi numai funcția, demnitatea publică ori mandatul în exercitarea căruia a fost săvârșită fapta care a determinat constatarea conflictului de interese.

(2) În sensul prezentului articol, mandatul în exercitarea căruia a fost săvârșită fapta prevăzută la alin. (1) constituie mandatul viciat prin fapta titularului său.

(3) În cazul în care mandatul viciat a încetat anterior datei la care ar interveni cauza de încetare, aceasta nu produce efecte asupra unui mandat dobândit ulterior, în condițiile legii, indiferent dacă noul mandat privește aceeași funcție sau demnitate publică ori o funcție sau demnitate publică diferită. Mandatul dobândit ulterior constituie un mandat neviciat și nu poate înceta de drept exclusiv ca urmare a faptei săvârșite în cursul mandatului viciat.

(4) Dispozițiile alin. (1)–(3) nu înlătură și nu diminuează interdicțiile și celelalte sancțiuni aplicabile persoanei, care rămân guvernate de legea aplicabilă acestora”, a fost amendamentul depus de USR.

Motivare: „Pentru punerea de acord a legislației cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 883 din 17 august 2026, definitivă și general obligatorie, prin care norma tranzitorie privind încetarea funcțiilor, demnităților și mandatelor a fost constatată constituțională exclusiv cu motivarea că aceasta «nu reglementează o sancțiune personală aplicabilă titularului», ci face să înceteze «funcția/demnitatea/mandatul care a fost viciată/viciat prin fapta titularului său» (par. 122), normele intertemporale «recunoscând suveranitatea legii vechi cu privire la sancțiunile personale» (par. 123).

Considerentele deciziilor Curții sunt, alături de dispozitiv, general obligatorii (Decizia Plenului nr. 1/1995; Decizia nr. 392/2017, par. 51). Din aceste considerente rezultă că vicierea privește funcția, demnitatea ori mandatul în exercitarea căreia/căruia a fost săvârșită fapta; extinderea încetării asupra unui mandat distinct, dobândit ulterior printr-un nou scrutin, ar converti măsura într-o sancțiune aplicată persoanei pentru o faptă anterioară — calificare pe care Curtea a exclus-o expres tocmai pentru a înlătura obiecția întemeiată pe art. 15 alin. (2) din Constituție — și ar lipsi de efecte votul exprimat ulterior faptei, în cunoștință de cauză, de către electorat (art. 36 și 37 din Constituție; CEDO, Lykourezos împotriva Greciei, 2006).

Pentru identitate de rațiune cu soluția adoptată la art. II: dacă legiuitorul poate lipsi retroactiv de existență juridică situații de incompatibilitate efectiv intervenite, cu atât mai mult poate preciza, pentru viitor, obiectul unei cauze de încetare, în singurul sens compatibil cu decizia Curții. Norma nu înlătură și nu diminuează nicio sancțiune aplicabilă persoanei”.

Amendamentul, însă, nu a fost votat în ședință.