O rețetă veche de 100 de ani aprinde imaginația cercetătorilor: A existat o variantă italiană a Coca-Cola?/ Rețeta unui tonic cu frunze de coca boliviană și nucă de cola  a fost găsită într- o arhivă din Florența

O descoperire făcută în vechea farmacie a mănăstirii San Marco naște noi discuții în Italie, scrie La Repubblica.

O ipoteză născută din descoperirea unui mic document din mijlocul secolului al XIX-lea, rămas ascuns timp de peste un secol în arhiva vechii Farmacii San Marco, din via Cavour.

Preoții dominicani vorbesc despre redescoperirea unui „elixir vinicol reconstituant”, preparat cu frunze de coca boliviană și nucă de cola. Legătura dintre cele două băuturi nu este dovedită de documente, ci pare a fi rezultatul coincidenței dintre ingredientele preparatului florentin și cele care ar fi precedat apariția băuturii propriu-zise.

Coincidența ingredientelor din vechime

Acest detaliu reiese dintr-un pliant publicitar din secolul trecut, descoperit în timpul reorganizării patrimoniului istoric al farmaciei din vechiul mănăstire San Marco, situată în inima orașului.

Bucata de hârtie scoate la lumină elixirul, a cărui rețetă prevedea tocmai frunze de coca, o plantă tipică din America de Sud folosită în mod tradițional de comunitățile andine pentru a face față lipsei de oxigen la altitudini mari, precum și nucă de cola.

Aceleași ingrediente, explică ziarul, pe care, conform reconstituirii istorice, câțiva ani mai târziu farmacistul din Atlanta, John Stith Pemberton, le-ar fi folosit pentru „French Wine Coca”, un preparat medicinal din care a luat naștere în 1886, evoluând cu alte ingrediente, ceea ce avea să devină ulterior Coca-Cola.

O legătură neconfirmată de documente, dar care a stârnit curiozitate datorită trăsăturilor comune.

Nuca de cola este sămânța arborelui de cola (Cola nitida și Cola acuminata), cunoscută pentru efectul energizant, conținutul ridicat de cofeină și utilizarea sa tradițională la fabricarea băuturilor răcoritoare

Un produs foarte căutat de călugări în acea perioadă

După cum a povestit părintele Manuel Russo, rectorul mănăstirii San Marco, care a dat peste vechea reclamă a elixirului în timp ce aranja și consulta arhiva, din documentele păstrate în mănăstire a descoperit că acesta era unul dintre cele mai solicitate produse ale farmaciei călugărilor.

Fișa descrie „Elixirul vinicol reconstituant” ca un tonic capabil să amelioreze oboseala fizică și mentală, durerile de cap, slăbiciunile datorate vârstei sau „eforturilor extraordinare”.

În compoziția sa erau indicate treizeci de grame de nucă de cola și zece grame de frunze de coca boliviană, infuzate într-un litru de amestec alcoolic. Ingrediente care au ajuns probabil în Italia, și în Toscana, prin intermediul misionarilor care, în acea perioadă, se aflau în America Latină și în Africa.