O nouă afacere 'crește' în jurul fertilizării in vitro: Procedura care promite să 'întinerească' ovulele, fără dovezi clinice solide, costă mii de euro

Mai multe clinici de fertilitate din străinătate le oferă femeilor care au trecut prin eșecuri repetate de fertilizare in vitro o procedură controversată: înlocuirea mitocondriilor ovulului cu unele provenite de la o donatoare tânără. Costurile promovate online ajung la 18.500 de euro, însă cercetătorii avertizează că nu există încă studii clinice riguroase care să demonstreze că metoda crește șansa nașterii unui copil.

O procedură concepută inițial pentru prevenirea transmiterii unor boli mitocondriale grave a început să fie vândută de clinici private drept o nouă speranță pentru femeile care nu reușesc să obțină o sarcină prin fertilizare in vitro.

Tehnica este prezentată sub denumiri precum „terapie de înlocuire mitocondrială”, „donare mitocondrială” sau MRT. Unele clinici susțin că mitocondriile provenite de la ovulele unor femei tinere ar putea „revigora” ovulele pacientelor cu rezervă ovariană scăzută, vârstă reproductivă avansată ori mai multe proceduri FIV eșuate.

Problema este că această utilizare a tehnologiei nu a fost validată prin studii clinice ample și randomizate. Revista Nature relatează că cercetătorii sunt alarmați de promovarea comercială a procedurii înainte ca eficiența și siguranța sa pe termen lung să fie stabilite riguros.

Ce înseamnă, de fapt, „înlocuirea mitocondriilor”

Mitocondriile sunt structurile celulare care produc cea mai mare parte a energiei necesare celulelor. În ovule, ele joacă un rol important în fertilizare și în primele etape ale dezvoltării embrionului.

Una dintre metodele utilizate presupune extragerea materialului genetic nuclear din ovulul pacientei și transferarea lui într-un ovul donat, de la care nucleul a fost îndepărtat. Ovulul rezultat conține ADN-ul nuclear al viitoarei mame, dar mitocondriile și ADN-ul mitocondrial ale donatoarei. Ulterior, ovulul este fertilizat cu sperma viitorului tată.

O altă variantă realizează transferul după fertilizare, prin mutarea pronucleilor într-o celulă donată din care materialul nuclear a fost eliminat.

Copilul rezultat primește aproape întregul patrimoniu genetic de la părinții săi, în timp ce donatoarea furnizează ADN-ul mitocondrial, care reprezintă mai puțin de 1% din materialul genetic total. Din acest motiv, formula răspândită în presă – „copil cu trei părinți” – este considerată de specialiști simplificatoare și înșelătoare.

Procedura are o utilizare medicală recunoscută, dar nu pentru infertilitate

Este esențială distincția dintre cele două utilizări ale tehnologiei.

În Marea Britanie, donarea mitocondrială este permisă strict pentru femeile care prezintă un risc foarte mare de a transmite copiilor boli mitocondriale severe. Fiecare caz trebuie aprobat individual, iar singurul centru autorizat este Newcastle Fertility Centre, potrivit Autorității britanice pentru Fertilizare Umană și Embriologie.

Primele rezultate publicate în această zonă sunt încurajatoare. Cercetătorii britanici au raportat nașterea a opt copii sănătoși în urma utilizării procedurii pentru reducerea riscului transmiterii unor mutații mitocondriale periculoase.

Aceste rezultate nu demonstrează însă că metoda tratează infertilitatea, îmbunătățește calitatea ovulelor sau mărește rata nașterilor după eșecuri FIV. Este aceeași tehnologie, dar utilizată cu un scop medical complet diferit.

Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie califică înlocuirea mitocondrială folosită împotriva infertilității drept o procedură experimentală, pentru care dovezile privind beneficiile sunt insuficiente, potrivit recomandărilor ESHRE privind tratamentele suplimentare oferite în reproducerea asistată.

Ce au arătat testele făcute până acum

Un studiu-pilot publicat în 2023 a urmărit 25 de cupluri care trecuseră prin eșecuri repetate de fertilizare in vitro. După 19 transferuri de embrioni, cercetătorii au raportat șapte sarcini clinice și nașterea mai multor copii.

Rezultatele au fost considerate încurajatoare, însă studiul a avut mai multe limite importante: un număr redus de participante, desfășurarea într-un singur centru și absența unui grup randomizat de control care să urmeze fertilizarea in vitro convențională.

Un alt studiu prezentat în 2025 a inclus 66 de paciente cu cel puțin cinci încercări FIV nereușite. Și acesta a raportat rezultate aparent promițătoare, însă cercetarea nu a fost un studiu clinic randomizat, iar autorii au recunoscut că sunt necesare investigații mai ample și monitorizarea copiilor pe termen lung.

Cu alte cuvinte, existența unor sarcini și nașteri după procedură nu dovedește automat că mitocondriile donate au fost cauza succesului. Fără un grup comparabil tratat prin FIV obișnuit, nu se poate stabili dacă pacientele ar fi obținut rezultate similare și fără intervenția suplimentară.

O ofertă de până la 18.500 de euro

În timp ce comunitatea științifică solicită studii suplimentare, procedura este deja comercializată prin intermediul unor clinici și platforme de turism medical.

Ofertele consultate promovează prețuri de aproximativ 13.000 de euro pentru efectuarea procedurii la Kiev și de până la 18.500 de euro în Tirana. Pe aceeași platformă, un ciclu convențional de fertilizare in vitro este prezentat la prețuri de aproximativ 2.600–3.500 de euro.

Așadar, „donarea mitocondrială” poate costa de patru până la șapte ori mai mult decât un ciclu FIV obișnuit. Tarifele sunt cele publicate de furnizori și intermediari și pot să nu includă medicamentele, investigațiile suplimentare, transportul, cazarea sau repetarea procedurii. Nicio ofertă nu poate garanta nașterea unui copil.

Miza este relevantă și pentru România. Cuplurile care nu găsesc în țară tratamentele dorite sau recurg la ovule donate călătoresc frecvent către clinici din Grecia, Cehia, Spania, Ucraina, Cipru ori alte state. Nu există însă date publice actualizate care să arate câți pacienți români au apelat deja la înlocuirea mitocondrială pentru infertilitate.

Întrebările rămase fără răspuns

Specialiștii urmăresc inclusiv riscul ca o cantitate redusă din mitocondriile pacientei, transferată accidental odată cu nucleul, să se multiplice ulterior și să ajungă dominantă. Fenomenul este cunoscut drept „reversie mitocondrială”.

Nu sunt clarificate complet nici efectele interacțiunii dintre ADN-ul nuclear al pacientei și ADN-ul mitocondrial al donatoarei. În plus, modificarea este transmisibilă generațiilor următoare, motiv pentru care intervenția este încadrată în categoria schimbărilor liniei germinale și supusă unor restricții severe în mai multe țări.

Înainte să accepte procedura, pacienții ar trebui să solicite clinicii rata nașterilor vii, nu doar numărul ovulelor fertilizate sau al sarcinilor obținute, existența unui studiu clinic aprobat, modul în care sunt urmărite sănătatea copiilor și eventualele complicații, precum și costul complet al tratamentului.

Pentru cuplurile aflate după ani de tratamente și eșecuri, diferența dintre o inovație promițătoare și o promisiune comercială poate fi greu de observat. În acest moment, „mitocondriile tinere” reprezintă o ipoteză interesantă, nu un tratament pentru infertilitate a cărui eficiență a fost demonstrată solid.