O femeie conduce cursa pentru șefia ONU, dar un singur vot secret îi poate spulbera șansele. Alegerea ei se joacă în spatele ușilor închise

Cine va conduce Organizația Națiunilor Unite începând din 2027? Cursa pentru înlocuirea lui António Guterres a intrat într-o etapă decisivă, iar rezultatele ultimului vot informal par să indice o favorită: Rebeca Grynspan, fost vicepreședinte al statului Costa Rica și actuala conducătoare a ONU pentru Comerț și Dezvoltare. A obținut 12 voturi de susținere din cele 15 exprimate în Consiliul de Securitate. Numai că există o problemă: celelalte trei voturi nu sunt simple detalii statistice. Dacă printre ele se află opoziția unuia dintre cele cinci state care au drept de veto, candidatura sa poate întâmpina un obstacol decisiv.
Paradoxul este că, deși conduce în clasamentul voturilor informale, Grynspan nu are numirea asigurată. Mai mult, rezultatele celei mai recente runde nu arată care dintre cele cinci mari puteri au susținut-o și care i s-au opus. Într-o organizație cu 193 de state membre, viitorul celui mai important post diplomatic al lumii poate depinde, în realitate, de câteva decizii luate în spatele ușilor închise.
Informațiile au fost prezentate de Al Jazeera, într-o analiză publicată pe 15 noiembrie 2026, semnată de Edna Mohamed. Documentele oficiale ale ONU, datele publicate de organizația 1 for 8 Billion și analiza Consiliului pentru Relații Externe (Council on Foreign Relations – CFR) oferă însă o imagine și mai interesantă: în această cursă, candidatul cu cele mai multe voturi de încurajare nu este neapărat cel care va ajunge la conducerea organizației.
Rebeca Grynspan conduce cursa, dar nimeni nu știe dacă are acceptul celor cinci mari puteri
La 5 noiembrie 2026, Consiliul de Securitate al ONU a organizat cea de-a opta rundă de consultări informale privind candidații pentru funcția de secretar general. Potrivit rezultatelor prezentate de campania internațională 1 for 8 Billion, Rebeca Grynspan a obținut 12 voturi de încurajare, trei voturi de descurajare și niciun vot de tipul „fără opinie”.
Pe locul al doilea s-a situat Rafael Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, cu nouă voturi de încurajare, patru de descurajare și două fără opinie. Carolyn Rodrigues Birkett, ambasadoarea Guyanei la ONU, a primit opt voturi de încurajare, cinci de descurajare și două fără opinie.
La prima vedere, diferența este considerabilă. Grynspan are un avans de trei voturi față de Grossi și patru față de Rodrigues Birkett. Totuși, cifrele nu spun întreaga poveste.
Campania 1 for 8 Billion precizează că rezultatele celei de-a opta runde nu au fost publicate oficial de Consiliul de Securitate și că voturile celor cinci membri permanenți nu au fost diferențiate de cele ale celorlalți zece membri. Prin urmare, nu se poate stabili dacă cele trei voturi împotriva lui Grynspan au venit de la statele cu drept de veto sau de la membrii aleși ai Consiliului.
Această distincție este esențială. Într-un vot obișnuit, trei voturi împotrivă pot părea un obstacol relativ mic atunci când există 12 voturi favorabile. În mecanismul de alegere a secretarului general, însă, un singur vot negativ al unui membru permanent poate împiedica recomandarea candidatului.
Al Jazeera subliniază tocmai această problemă: până la momentul publicării analizei, nicio candidatură nu reușise să obțină un consens suficient de clar pentru ca numirea să poată fi considerată sigură.
Așadar, Rebeca Grynspan poate fi prima în clasamentul public cunoscut, dar nu știm dacă este și candidatul acceptabil pentru Washington, Moscova, Beijing, Paris și Londra.
Cinci țări pot bloca alegerea celui care ar trebui să reprezinte întreaga lume
Organizația Națiunilor Unite are 193 de state membre. Fiecare are un loc în Adunarea Generală, iar în principiu toate participă la procesul de numire a secretarului general. Dar mecanismul prevăzut de Carta ONU oferă Consiliului de Securitate un rol decisiv.
Potrivit articolului 97 din Carta Națiunilor Unite, secretarul general este numit de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de Securitate. Cu alte cuvinte, cele 193 de state nu pot alege pur și simplu orice candidat doresc. Mai întâi, acesta trebuie să treacă de filtrul Consiliului.
Consiliul are 15 membri, dintre care cinci sunt permanenți: Statele Unite, Rusia, China, Franța și Regatul Unit. Aceste țări dețin dreptul de veto, unul dintre cele mai importante instrumente de influență din sistemul ONU.
Pentru ca o recomandare să fie adoptată, sunt necesare cel puțin nouă voturi favorabile și absența unui vot negativ din partea oricăruia dintre cei cinci membri permanenți. Un membru permanent se poate abține fără să blocheze automat decizia, dar un vot negativ poate opri întregul proces.
Regula este prevăzută de articolul 27 din Carta ONU și este explicată chiar pe pagina oficială a Consiliului de Securitate.
Aici apare contradicția care face această alegere atât de interesantă. O persoană poate fi susținută de majoritatea membrilor Consiliului, dar să nu fie acceptată de una dintre cele cinci puteri. În acel moment, voturile favorabile nu mai sunt suficiente.
Practic, cinci capitale au o influență decisivă asupra persoanei care va deveni principalul diplomat al ONU. Nu este o alegere directă a populației planetei și nici o competiție în care toate cele 193 de state au exact aceeași putere în etapa care contează cel mai mult.
În analiza publicată de Al Jazeera, Jane Kinninmont, directoarea United Nations Association UK, critică tocmai această situație. Ea atrage atenția că este greu de justificat posibilitatea ca o singură mare putere să blocheze un candidat care beneficiază de susținerea majorității celorlalți membri ai Consiliului și, eventual, a unei majorități a statelor lumii.
Prima femeie la conducerea ONU? O premieră care ar putea schimba istoria organizației
Competiția din 2026 are și o miză istorică. Dintre cei opt candidați aflați în cursă, cinci sunt femei. Dacă una dintre ele va fi aleasă, ONU va avea pentru prima dată în istoria sa o femeie în funcția de secretar general.
Până acum, toate cele nouă persoane care au ocupat această funcție au fost bărbați. Council on Foreign Relations arată că această selecție are o importanță aparte tocmai pentru că poate pune capăt unei tradiții de aproape opt decenii.
De altfel, Adunarea Generală a ONU a adoptat în septembrie 2025 rezoluția 79/327, prin care a încurajat explicit statele membre să ia în considerare nominalizarea femeilor pentru această funcție. Nu este însă o cotă obligatorie și nici o garanție că următorul secretar general va fi femeie.
Dintre cele cinci candidate, Rebeca Grynspan este cea mai bine plasată în ultimul vot informal făcut public. Costa Ricanca a fost vicepreședinte al țării sale și conduce în prezent UN Trade and Development, organizația ONU responsabilă de comerț și dezvoltare.
Un alt nume important este María Fernanda Espinosa Garcés, din Ecuador, fostă președintă a Adunării Generale a ONU și fost ministru de Externe și al Apărării. În competiție se află și Lana Zaki Nusseibeh, reprezentanta Emiratelor Arabe Unite, Carolyn Rodrigues Birkett, ambasadoarea Guyanei la ONU, și Ivonne A-Baki, fost ambasador al Ecuadorului în mai multe state.
Cei trei candidați bărbați sunt Rafael Mariano Grossi, din Argentina, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică; Olara Otunnu, diplomat din Uganda și fost subsecretar general al ONU; și Feridun Hadi Sinirlioğlu, din Turcia, secretarul general al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Există și o a doua miză geopolitică. Potrivit analizei Council on Foreign Relations, există o așteptare informală ca funcția să revină, de această dată, unui reprezentant al Americii Latine și Caraibelor. Nu este o regulă scrisă și nu există o obligație juridică de rotație regională, însă practica a influențat în trecut negocierile.
Singurul secretar general provenit din America Latină a fost Javier Pérez de Cuéllar, din Peru, care a ocupat funcția între 1982 și 1991. În 2016, exista așteptarea ca postul să revină Europei de Est, însă alegerea lui António Guterres, din Portugalia, a întrerupt această perspectivă.
Prin urmare, o eventuală victorie a unei candidate din America Latină ar îndeplini simultan două așteptări politice: numirea primei femei în fruntea ONU și revenirea funcției către o regiune care nu a mai avut un reprezentant în această poziție de peste trei decenii.
Dar niciuna dintre aceste argumente nu poate înlocui acordul celor cinci membri permanenți.
Cine sunt cei opt candidați și ce îi diferențiază
Cursa pentru succesiunea lui António Guterres reunește diplomați, foști oficiali ai ONU și persoane cu experiență în relații internaționale.
Rebeca Grynspan, din Costa Rica, este secretarul general al ONU pentru Comerț și Dezvoltare și fost vicepreședinte al țării. În 2022, a avut un rol important în negocierile care au dus la Inițiativa privind transportul cerealelor prin Marea Neagră, acord ce a permis exportul unor milioane de tone de produse alimentare din Ucraina.
Rafael Grossi, din Argentina, conduce Agenția Internațională pentru Energie Atomică din 2019. A fost implicat în eforturile diplomatice privind securitatea nucleară în contextul războiului ruso-ucrainean. Activitatea sa a provocat însă și critici din partea Iranului, care a contestat modul în care rapoartele AIEA privind programul nuclear iranian au fost folosite în dezbaterea internațională.
Carolyn Rodrigues Birkett reprezintă Guyana la ONU și ocupă această funcție din 2020. María Fernanda Espinosa Garcés este fostă președintă a Adunării Generale și a deținut funcții ministeriale în Ecuador.
Lana Zaki Nusseibeh este ministru de stat în Ministerul de Externe al Emiratelor Arabe Unite, iar Ivonne A-Baki este o fostă diplomată ecuadoriană, care a reprezentat țara sa în mai multe capitale.
Din partea Africii, Uganda l-a propus pe Olara Otunnu, fost subsecretar general al ONU și fost reprezentant special pentru copiii afectați de conflicte armate. Turcia îl susține pe Feridun Hadi Sinirlioğlu, care conduce OSCE din 2024 și a ocupat anterior mai multe funcții diplomatice importante.
Profilurile și candidaturile oficiale sunt publicate de ONU, iar Council on Foreign Relations a realizat o analiză comparativă a celor opt persoane înscrise în cursă.
Voturi secrete, buletine colorate și negocieri. Cum este ales, de fapt, secretarul general
Una dintre cele mai puțin cunoscute particularități ale procesului este faptul că alegerea începe prin consultări informale, numite „straw polls”.
Cei 15 membri ai Consiliului de Securitate exprimă trei tipuri de opțiuni pentru fiecare candidat: „încurajează”, „descurajează” sau „nu are nicio opinie”. Voturile nu reprezintă încă o decizie oficială de numire, ci sunt folosite pentru a testa nivelul de susținere și pentru a identifica persoanele care pot obține consensul necesar.
În anumite runde, au fost introduse buletine de vot colorate, astfel încât să se poată distinge voturile celor cinci membri permanenți de cele ale celorlalți zece membri aleși ai Consiliului.
Totuși, aici apare un detaliu important, care nu trebuie trecut cu vederea. Potrivit campaniei 1 for 8 Billion, votul din 5 noiembrie, cea de-a opta rundă, nu a folosit buletine colorate. Asta înseamnă că rezultatele publicate nu permit identificarea voturilor venite de la Statele Unite, Rusia, China, Franța sau Regatul Unit.
Mai mult, rezultatele acestor consultări nu sunt publicate oficial de Consiliul de Securitate. Cifrele ajung în spațiul public prin scurgeri de informații, iar organizația 1 for 8 Billion avertizează că nu poate garanta integral acuratețea sau caracterul complet al datelor pe care le urmărește.
Procesul are și o componentă publică. Potrivit calendarului oficial al ONU, statele pot propune candidați, aceștia trebuie să prezinte un document privind viziunea lor, un CV și informații despre finanțarea campaniei, iar Adunarea Generală organizează dialoguri publice cu fiecare dintre ei. Consiliul de Securitate ia însă decizia finală privind recomandarea într-un cadru privat.
Jane Kinninmont a explicat pentru Al Jazeera că tradiția secretului a fost criticată tot mai mult de organizațiile societății civile și de unele state membre. Unul dintre argumentele invocate pentru păstrarea confidențialității este că guvernele nu doresc ca voturile lor împotriva unui candidat să devină publice și să afecteze relațiile cu viitorul secretar general.
Cu alte cuvinte, transparența este cerută în public, însă negocierile decisive rămân protejate de secretul diplomatic.
Scenariul unui candidat-surpriză: de ce favorita ar putea fi înlocuită de o persoană de compromis
Aici începe partea cea mai interesantă a acestei competiții. Dacă Rebeca Grynspan are cel mai bun rezultat în ultima rundă, iar Rafael Grossi și Carolyn Rodrigues Birkett sunt următorii clasați, cine ar putea apărea ca variantă de compromis?
Nu există, în acest moment, informații care să demonstreze că o asemenea înțelegere este pregătită. Dar mecanismul ONU și precedentele istorice arată că un asemenea scenariu este posibil.
Candidatul care obține cele mai multe voturi de încurajare nu este automat câștigător. Într-o negociere în care fiecare dintre cei cinci membri permanenți poate bloca recomandarea, uneori devine mai important ca un nume să fie acceptabil pentru toți decât să se bucure de susținerea cea mai mare în ansamblu.
Un precedent important este alegerea lui Kofi Annan, în 1996. Mandatul lui Boutros Boutros-Ghali urma să fie reînnoit, însă Statele Unite s-au opus unui nou mandat și au folosit dreptul de veto. După această confruntare, negocierile s-au îndreptat spre o altă persoană, iar Consiliul de Securitate l-a recomandat pe Kofi Annan, din Ghana, în decembrie 1996.
Un alt precedent datează din 1950, când Uniunea Sovietică s-a opus continuării mandatului lui Trygve Lie. În condițiile blocajului din Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a decis prelungirea mandatului acestuia cu trei ani.
Aceste episoade arată că procesul nu urmează întotdeauna un traseu liniar. Uneori, negocierile se încheie cu o persoană care nu a fost favorită în toate etapele, dar care reușește să devină acceptabilă pentru principalele puteri.
Mai există un detaliu: potrivit informațiilor oficiale ale ONU, nominalizările pot fi prezentate în orice moment al procesului, până la alegerea formală a noului secretar general. Prin urmare, lista celor opt candidați nu trebuie privită ca fiind definitiv închisă.
În cazul lui Feridun Sinirlioğlu, de exemplu, Turcia l-a nominalizat după cea de-a șaptea rundă de consultări, iar numele său a fost inclus în votul din 5 noiembrie. Este un indiciu că, nici măcar în această fază avansată, competiția nu era complet înghețată.
Scenariul unui candidat de compromis nu este, așadar, o predicție despre cine va câștiga, ci o posibilitate reală pe care o lasă deschisă sistemul de selecție.
Ce se întâmplă dacă ONU nu reușește să aleagă un succesor până la 31 decembrie?
Mandatul lui António Guterres se încheie la 31 decembrie 2026. Noul secretar general ar trebui să înceapă activitatea la 1 ianuarie 2027.
Dar ce se întâmplă dacă cele cinci mari puteri nu ajung la un acord până la sfârșitul anului?
Carta ONU nu stabilește o procedură automată de succesiune pentru situația în care Consiliul de Securitate nu reușește să recomande un candidat înainte de încheierea mandatului actualului secretar general.
Al Jazeera a relatat că António Guterres a fost întrebat dacă ar fi dispus să rămână în funcție în cazul unui blocaj. Răspunsul său nu a oferit însă o garanție în acest sens. Secretarul general a spus că speră și se așteaptă ca, de la 1 ianuarie, să se întoarcă acasă, în Portugalia.
Council on Foreign Relations și campania 1 for 8 Billion au analizat mai multe scenarii posibile. Consiliul ar putea ajunge la un acord asupra unui candidat cu un mandat mai scurt decât cel obișnuit, ar putea negocia numirea unei persoane de compromis sau ar putea fi stabilită o soluție temporară pentru administrarea activității organizației.
Nu există însă un mecanism automat prin care adjunctul secretarului general să preia integral funcția și toate atribuțiile titularului.
În istoria ONU, o situație de acest fel nu s-a produs niciodată în forma unui mandat care expiră fără un succesor desemnat. În 1950, Adunarea Generală a prelungit mandatul lui Trygve Lie în urma blocajului din Consiliul de Securitate, dar acel episod a fost unul excepțional.
Dacă în 2026 se ajunge la o criză similară, negocierile ar putea deveni extrem de intense în ultimele zile ale anului.
Miza nu este doar cine ocupă biroul lui António Guterres
Noul secretar general va prelua conducerea unei organizații confruntate cu războaie, rivalități între marile puteri, crize financiare și probleme de credibilitate. Va trebui să gestioneze reformele interne ale ONU, să păstreze funcționalitatea instituției și să încerce să medieze conflicte într-o perioadă în care chiar membrii permanenți ai Consiliului de Securitate sunt adesea în dezacord.
Secretarul general nu este un președinte al lumii și nu poate impune decizii guvernelor. Carta ONU îl definește drept principalul responsabil administrativ al Secretariatului. Totuși, articolul 99 îi permite să atragă atenția Consiliului de Securitate asupra oricărei chestiuni care, în opinia sa, ar putea amenința pacea și securitatea internațională. Prin diplomație, mediere și autoritatea funcției, poate influența agenda internațională.
De aceea, alegerea sa contează mult dincolo de o simplă schimbare de conducere.
Dacă Rebeca Grynspan va reuși să obțină susținerea necesară, ONU ar putea avea prima femeie secretar general din istoria sa. Dacă nu, o altă persoană ar putea ajunge în funcție în urma unui compromis între marile puteri. Iar dacă niciun candidat nu reușește să depășească blocajul, organizația ar putea intra într-o situație fără precedent la începutul anului 2027.
Cea mai mare întrebare nu este, așadar, cine are cele mai multe voturi în acest moment. Este cine poate obține acordul celor cinci state care au puterea de a spune „nu”. În cursa pentru conducerea ONU, un singur vot secret ar putea cântări mai mult decât sprijinul unei majorități.
Comentarii (0)
Articole similare
PoliticăGăgăuzia își va alege başcanul în turul doi! Cine sunt cei doi candidați care se luptă pentru conducerea regiunii
PoliticăDe ce simt unii tineri nevoia să posteze selfie-uri în mod constant? Studiul care dezvăluie legătura cu narcisismul
PoliticăBăsescu: Dacă aș fi la guvern, mâine aș anula toate sporurile. Bolojan a greșit. Țara trebuie să își reducă cheltuielile cu propriul ei aparat
Politică