NASA ar putea avea deja indicii despre viața pe Marte, dar nu știe când va putea analiza probele pe Pământ

NASA ar putea deține deja indicii despre existența unei forme de viață pe Marte în trecut. O rocă prelevată de roverul Perseverance prezintă pete care ar putea fi asociate activității microbiene, însă confirmarea acestei ipoteze depinde de aducerea probei pe Pământ, o misiune pentru care agenția spațială americană nu a stabilit încă un plan clar, relatează CNN.

Proba, denumită Sapphire Canyon, are dimensiunea unui creion de cretă și a fost colectată dintr-o formațiune stâncoasă de la marginea văii Neretva Vallis. În urmă cu peste trei miliarde de ani, prin această vale curgeau râuri care se vărsau într-un lac aflat în craterul Jezero.

Roverul Perseverance a aterizat în crater în februarie 2021, cu misiunea de a căuta roci formate sau modificate de apă în trecut, deoarece acestea ar putea păstra mai bine urme ale vieții antice.

Membrii echipei științifice a misiunii consideră că Sapphire Canyon este exact tipul de rocă pe care sperau să îl descopere.

„Cred că este prima dată când am găsit ceva care se califică drept o „potențială biosemnătură” pe Marte”, a declarat Adrian Broz, membru al echipei științifice a roverului și cercetător postdoctoral la Laboratorul de Procese de Suprafață Planetară al Universității Purdue din Indiana.

În prezent, proba este sigilată în interiorul roverului Perseverance și așteaptă să fie transportată pe Pământ.

Însă nu este clar când se va întâmpla acest lucru. Programul Mars Sample Return, dezvoltat inițial de NASA împreună cu Agenția Spațială Europeană (ESA), pentru a aduce pe Pământ probele colectate de rover, a fost reevaluat din cauza costurilor ridicate și a complexității tehnice. După ce a investit miliarde de dolari, NASA a suspendat demersurile în 2024, iar ulterior a decis să renunțe la programul în forma sa inițială.

Într-un răspuns transmis CNN în iulie, agenția a precizat că analizează mai multe variante pentru recuperarea probelor, inclusiv soluții mai simple și mai accesibile financiar, care ar putea implica parteneri comerciali sau internaționali. Conducerea NASA nu a anunțat însă o strategie finală.

Deși descoperirea din Sapphire Canyon reprezintă un indiciu promițător în căutarea unor posibile forme de viață microbiană străveche, instrumentele de la bordul roverului nu pot stabili singure dacă aceasta a existat, a explicat Briony Horgan, profesoară de științe ale Pământului, atmosferice și planetare la Universitatea Purdue.

Roverul a costat aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru construcție și lansare, însă nu dispune de toate instrumentele necesare pentru a răspunde definitiv unor întrebări atât de complexe.

„Putem continua să facem aceste studii și să găsim aceste indicii, dar nu vom ști niciodată cu siguranță până când nu vom recupera acele probe”, a declarat Horgan, care face parte din echipa misiunii Perseverance.

„Aceste probe reprezintă cea mai bună șansă pe care o avem în prezent de a înțelege cu adevărat dacă viața este abundentă și comună sau dacă Pământul este cu adevărat unic”, a adăugat cercetătoarea.

Între timp, China ar putea deveni prima țară care aduce pe Pământ probe de pe Marte. Misiunea sa Tianwen-3 este programată pentru lansare în 2028, iar recuperarea probelor este prevăzută pentru 2031. Rocile colectate de misiunea chineză ar putea fi însă diferite de cele prelevate de Perseverance, în funcție de locurile de aterizare și de evoluția planurilor tehnice.

De ce este roca Sapphire Canyon atât de promițătoare

Interesul oamenilor de știință pentru această rocă este legat de petele distinctive de pe suprafața sa. Pe Pământ, astfel de formațiuni microscopice, numite fronturi de reacție sau pete de reducere, apar în soluri și sedimente și pot fi asociate activității microbiene.

„Când există materie organică depusă în sedimente sau sol îngropat și microbii încep să digere o parte din acea materie organică, aceștia formează aceste halouri și pete decolorate care seamănă destul de mult cu cele pe care Perseverance le-a găsit în această vale fluvială străveche”, a explicat Broz, coautor al unui studiu despre probă publicat în septembrie 2025.

Roverul a colectat roca Sapphire Canyon în iulie 2024, dintr-o formațiune în formă de vârf de săgeată numită Cheyava Falls. Rocile argiloase din jurul acesteia prezentau, la rândul lor, sute de mii de pete care ar putea avea legătură cu activitatea unor microorganisme antice.

Totuși, aspectul acestor formațiuni nu demonstrează că ele au fost create de organisme vii. Potrivit lui Broz, numai analiza probelor în laboratoare de pe Pământ ar putea determina dacă petele s-au format prin procese biologice sau prin mecanisme chimice și geologice care nu implică viața.

Un precedent important este meteoritul marțian Allan Hills 84001, descoperit în Antarctica în 1984. Inițial, unii cercetători au considerat că acesta ar putea conține urme ale vieții antice. Analizele ulterioare au arătat însă că procesele geologice nebiologice pot produce structuri care seamănă cu semnele asociate vieții.

„Chiar și atunci când toate laboratoarele din întreaga lume examinează o rocă care prezintă dovezi presupuse ale vieții antice, este o sarcină extrem de dificilă, așa că vrei pur și simplu să poți aplica toate tehnicile la care te poți gândi în cele mai bune laboratoare”, a declarat Ashwin Vasavada, cercetător al misiunii roverului Curiosity la Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA.

Instrumentele de la bordul roverului pot furniza informații despre compoziția și contextul geologic al rocilor, dar nu au fost proiectate pentru a realiza toate analizele necesare unei concluzii definitive. Misiunea Perseverance a fost concepută de la început și pentru colectarea și depozitarea unor probe care urmau să fie aduse ulterior pe Pământ.

Melissa Rice, profesoară de științe planetare la Universitatea Western Washington, care lucrează de peste două decenii la misiunile roverelor NASA, a explicat că instrumentele au fost selectate pentru a identifica probele relevante și pentru a documenta mediul geologic în care acestea s-au format.

Căutarea unor astfel de probe este un obiectiv științific vechi. NASA a inclus pentru prima dată recuperarea probelor marțiene într-o solicitare de buget adresată Congresului pentru anul fiscal 1978, potrivit lui Casey Dreier, șeful departamentului de politică spațială al organizației The Planetary Society. Inițiativa a apărut la scurt timp după misiunile Viking, primele încercări ale agenției de a căuta direct dovezi ale vieții pe Marte.

„Acest lucru arată de cât timp a rămas acest obiectiv un fel de „Sfânt Graal” științific pentru Marte”, a spus Dreier.

Mai multe evaluări științifice realizate începând din 2003 au identificat recuperarea probelor de pe Marte drept o prioritate pentru viitoarele misiuni spațiale. Aceste recomandări au contribuit la dezvoltarea programului Mars Sample Return în paralel cu misiunea Perseverance.

Un program devenit prea costisitor și complex

Planul inițial Mars Sample Return, prezentat în 2020, presupunea mai multe misiuni succesive. Un modul urma să aterizeze pe Marte și să transporte un rover pentru colectarea probelor, alături de un vehicul care să le lanseze de pe suprafața planetei. Calendarul inițial prevedea că acestea ar putea ajunge pe Pământ cel mai devreme în 2031.

Vehiculul de ascensiune urma să plaseze pe orbită un container cu probe, de dimensiunea unei mingi de fotbal. Acesta ar fi fost recuperat de o navă spațială a ESA, lansată separat, care urma să transporte containerul înapoi spre Pământ. În apropierea planetei noastre, probele ar fi fost transferate într-un alt vehicul, destinat să le aducă în siguranță la sol.

Până în 2022, planul a fost modificat. Perseverance urma să predea probele unui vehicul de ascensiune marțiană, iar modulul de aterizare ar fi transportat două elicoptere mici, capabile să recupereze eșantioanele în cazul în care roverul nu ar fi putut ajunge la locul de preluare. Schimbările au împins termenul estimat pentru revenirea probelor până în 2033.

Evaluările comisiilor independente au evidențiat ulterior complexitatea tot mai mare a programului. Costurile estimate au crescut până la aproximativ 11 miliarde de dolari, iar calendarul a fost împins până în 2040.

În paralel, NASA s-a confruntat cu reduceri bugetare pentru anii fiscali 2024 și 2025, iar cheltuielile estimate pentru misiune au diminuat sprijinul politic de care beneficia proiectul.

În 2024, agenția a solicitat propuneri pentru soluții mai ieftine, mai rapide și mai puțin complexe. În ianuarie 2025, NASA a identificat două abordări posibile, care se bazau fie pe parteneriate comerciale, fie pe tehnologii de aterizare pe Marte deja utilizate în misiuni anterioare.

Însă cererea de buget pentru anul fiscal 2026 a adus o nouă schimbare. NASA a anunțat că intenționează să încheie programul Mars Sample Return, argumentând că variantele analizate rămân prea costisitoare. Documentul menționa că viitoarele misiuni pe Marte ar putea aduce, în cele din urmă, probe pentru a fi studiate pe Pământ.

Cererea de buget pentru anul fiscal 2027 nu a mai făcut nicio referire la program. Potrivit lui Dreier, NASA cheltuise aproximativ 2,5 miliarde de dolari pentru recuperarea probelor marțiene până la anularea proiectului.

Cu toate acestea, actualul administrator al agenției, Jared Isaacman, a declarat că este în continuare interesat de aducerea pe Pământ a probelor colectate de Perseverance.

„Așa cum am spus de multe ori, cred că recuperarea probelor de pe Marte poate duce la cea mai semnificativă descoperire științifică din istoria umanității”, a declarat Isaacman la o conferință de presă din 30 august, după lansarea telescopului spațial Nancy Grace Roman.

„Nu există nicio îndoială că vom preleva probe; întrebarea este dacă acest lucru se va face cu ajutorul unor roboți sau dacă astronauții le vor prelua, precum și, desigur, care va fi intervalul de timp asociat acestei operațiuni”, a adăugat el.

În septembrie, la summitul All-In, Isaacman i-a criticat pe predecesorii săi pentru modul în care au gestionat programul, afirmând că administrația anterioară a anulat o misiune care risca să coste mai mult decât un portavion.

Deși disputa privind anularea programului continuă, NASA nu a prezentat încă detalii despre o eventuală alternativă care să permită recuperarea probelor existente.

China încearcă să aducă primele probe marțiene până în 2031

Programul chinez Tianwen-3 urmărește, de asemenea, să colecteze și să aducă pe Pământ probe de pe Marte. Proiectul se bazează, în parte, pe experiența misiunii Chang’e-6, care în 2024 a adus primele probe colectate de pe fața îndepărtată a Lunii.

Tianwen-3 presupune două lansări: una pentru un modul de aterizare, un vehicul de ascensiune și un elicopter, iar cealaltă pentru un orbiter și un vehicul destinat transportării probelor spre Pământ, potrivit unui studiu publicat de echipa misiunii în 2025.

Modulul de aterizare va avea un burghiu capabil să ajungă la o adâncime de doi metri sub suprafața marțiană, unde ar putea fi conservate indicii despre existența vieții în trecut sau în prezent. Elicopterul va putea, de asemenea, să colecteze probe de rocă.

Potrivit lui Yiliang Li, membru al echipei științifice Tianwen-3, modulul de aterizare ar urma să funcționeze pe suprafața planetei timp de aproximativ 70 de zile, în perioada de colectare a probelor.

Cercetătorii analizează o listă de 86 de locuri potențiale pentru aterizare. Echipa caută regiuni în care a existat apă lichidă, zone bogate în minerale și locuri în care urmele unei eventuale activități microbiene antice ar fi putut fi conservate. Craterul Jezero, unde operează Perseverance, nu pare să se afle pe lista actuală.

Echipa chineză intenționează să colecteze, în mod ideal, două tipuri de probe din foste lacuri marțiene. Una ar trebui să conțină oxizi de fier, care ar fi putut conserva structuri celulare timp de miliarde de ani, iar cealaltă ar urma să includă argile formate în prezența apei, capabile să păstreze molecule organice antice.

Li, profesor de astrobiologie la Universitatea din Hong Kong, este coautor al studiilor care descriu planurile misiunii.

În septembrie, Zengqian Hou, cercetătorul-șef al Tianwen-3 și geolog economic în cadrul Academiei Chineze de Științe, a anunțat că inginerii lucrează la un prototip al misiunii. China intenționează să construiască și un laborator de protecție planetară pentru păstrarea și analiza probelor.

O eventuală reușită a Chinei ar avea și o semnificație strategică. NASA a pus un accent tot mai mare pe menținerea poziției de lider a Statelor Unite în explorarea spațiului, inclusiv în competiția cu Beijingul pentru atingerea unor obiective majore, precum trimiterea oamenilor pe Marte.

La o audiere din aprilie privind bugetul agenției pentru 2027, Isaacman a afirmat că poziția dominantă a Statelor Unite în spațiu este pusă la încercare.

„Pentru a câștiga, nu putem crea programe concepute să fie „prea mari pentru a eșua”, dar, în același timp, „prea costisitoare pentru a reuși”. Nici nu ar trebui să aruncăm mai mulți bani asupra problemei, ci mai degrabă să rezolvăm problemele, să concentrăm resursele asupra misiunii și să obținem rezultate”, a declarat administratorul NASA.

Deși agenția vorbește despre intensificarea competiției spațiale, inclusiv în privința revenirii oamenilor pe Lună, nu a abordat public posibilitatea ca Beijingul să devină primul care aduce probe de pe Marte. NASA are deja un avantaj: Perseverance a colectat probele, iar acestea trebuie doar recuperate.

„Este remarcabil faptul că SUA și-au susținut poziția de lider în acest domeniu al explorării spațiale și tocmai i-au oferit Chinei victoria în acel sector al cursei spațiale”, a declarat Melissa Rice.

O posibilă soluție pentru recuperarea probelor

În ciuda incertitudinilor, unii cercetători rămân optimiști că probele colectate de Perseverance vor ajunge, în cele din urmă, pe Pământ. Briony Horgan consideră că implicarea continuă a companiilor din industria aerospațială reprezintă unul dintre motivele pentru care există încă speranțe.

Lockheed Martin, companie care a colaborat cu NASA la misiuni marțiene și la alte proiecte de recuperare a probelor, a dezvoltat un concept simplificat pentru aducerea pe Pământ a eșantioanelor colectate de Perseverance, a declarat Whitley Poyser, directorul departamentului de misiuni de explorare al companiei.

Propunerea prevedea o misiune cu preț fix, de mai puțin de trei miliarde de dolari, care ar fi putut aduce pe Pământ 30 de probe până cel târziu în 2037.

Planul se baza pe un vehicul ușor de ascensiune marțiană, un modul de aterizare compact inspirat de experiența companiei în misiunea InSight și un sistem de livrare a probelor pe Pământ dezvoltat pornind de la tehnologiile folosite în misiunea OSIRIS-REx, care a recuperat mostre de pe un asteroid.

Poyser a declarat că Lockheed Martin rămâne dedicată proiectului și este pregătită să îl susțină dacă va apărea oportunitatea.

„Din perspectivă tehnică, domeniul principal care trebuie perfecționat este ascensiunea de pe Marte, mai ales dacă intenționăm să trimitem pe cineva acolo și să-l aducem înapoi”, a spus ea. „Vrem să știm cum va funcționa. Toate aceste tehnologii sunt esențiale și pot fi demonstrate prin misiunea Mars Sample Return.”

Chiar dacă probele nu vor conține dovezi ale vieții, analiza lor ar putea oferi informații importante despre chimia planetei. Petele de pe rocă ar putea fi rezultatul unor procese prebiotice, în care combinații de elemente, metale și carbon organic au format structuri care ar fi putut reprezenta etape timpurii în apariția vieții, fără să ajungă însă la acest stadiu.

Dacă se va dovedi că viața nu a existat niciodată pe Marte, întrebarea va deveni cu atât mai importantă: de ce a apărut pe Pământ, dar nu și pe o planetă apropiată, care a avut condiții similare în aceeași perioadă?

Probele marțiene ar putea păstra informații pe care rocile de pe Pământ, transformate sau distruse de eroziune și alte procese geologice de-a lungul timpului, nu le mai pot oferi.

Rice consideră că oamenii de știință vor trebui să explice publicului importanța acestei misiuni și apropierea de un posibil răspuns la una dintre cele mai mari întrebări științifice.

„Cred că vor urma mulți ani de eforturi de sensibilizare, pentru a ne asigura că publicul larg este conștient de cât de aproape suntem de a răspunde la aceste mari întrebări”, a spus ea.

„Rocile sunt acolo, se află în tuburile lor, sunt gata. Tot ce trebuie să facem este să mergem să le aducem.”