Clubul de Presă Cluj
Trimite o știreCont
Economic

Mitul industriei comuniste / Cum arăta „industria care producea de toate” cu trei luni înainte de Revoluție

Sursa originală →
Mitul industriei comuniste / Cum arăta „industria care producea de toate” cu trei luni înainte de Revoluție
Ascultă articolul

Din discursul nostalgic despre perioada Ceaușescu nu lipsește niciodată idealizarea industriei, considerată drept una dintre marile realizări ale regimului. România ar fi produs aproape orice, de la bunuri de consum și utilaje până la camioane, tractoare, locomotive, avioane și instalații industriale.

Documentele interne ale regimului spun însă o poveste complet diferită. Un raport al Securității din 30 septembrie 1989, publicat de Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), descrie o industrie aflată în blocaj, în care marile uzine nu reușeau să-și îndeplinească planurile din cauza lipsei materiilor prime, a componentelor și a banilor pentru salarii.

Întreprinderea de Autocamioane Brașov – Planul raportat îndeplinit, dar producția nu exista

În raportul Securității scrie că starea de spirit a muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov era, în septembrie 1989, „necorespunzătoare”. De vină ar fi fost nerealizarea lunară a planului și a fondului de retribuire.

Problemele erau atât de mari încât raportările oficiale ale producției ajunseseră să fie puse sub semnul întrebării chiar de informațiile culese de Securitate.

„Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare.
Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în diverse faze de execuție, conducerea întreprinderii preliminând o realizare totală până la sfârșitul lunii doar de 1100 bucăți.
În ce privește planul la export, în valoare de 13.013 mii ruble, compus numai din piese schimb și componente (întreprinderea neavând comenzi de autocamioane) din care s-a raportat o realizare în primele două decade în proporție de 60 %, în realitate până în prezent nu s-a realizat decât 0,04 %”, scrie în raportul Securității, publicat de CNSAS.

Criza de materii prime

Cauza principală care a condus la această stare de lucruri este lipsa de materii prime și materiale de la întreprinderile colaboratoare, scrie în raportul publicat de CNSAS.
„De exemplu, baza tehnico-materială asigurată în luna septembrie pentru producția de export nu este suficientă nici pentru finalizarea fondului de marfă din luna august, raportat ca realizat.
Situații deosebite pe această linie se înregistrează la oțelul pătrat 56 x 56 înalt aliat 41 MoC 11 X și profilul de jantă X 20 MUST 34-2 de la Întreprinderea „Laminorul” Brăila, oțeluri rotunde de 80 și 85 mm de la Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la „Danubiana” București și Întreprinderea de anvelope Florești, grund 7003 A și 5630 de la „Policolor” București, email roșu, verde și negru de la „Azur” Timișoara, furtune de la C.A.T.C. Pitești și Jilava, precum și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița”, se menționează în raport.
Iar întârzierile din producție aveau efecte și în salarizarea angajaților. Nici intervențiile „mai sus” nu au rezolvat situația.
„Față de această stare de fapt, conducerea întreprinderii își exprimă îngrijorarea deoarece a făcut intervenții la centrală și ministerul de resort, fără a primi sprijin, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat în condițiile în care întreprinderea a mai primit, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii pe lunile anterioare”, scrie în document.
Iar fără materii prime nu s-a putut realiza nici producția destinată exportului.

Și nu era singura situație. La Autocamioane Brașov lipseau, printre altele, oțeluri speciale de la Laminorul Brăila și Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la Danubiana București și Florești, grund și vopsele de la Policolor București și Azur Timișoara, furtune de la întreprinderi din Pitești și Jilava și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița.

La Electroprecizia Săcele, cuprul și aluminiul erau insuficiente.

Din planul de producție pentru luna septembrie, în valoare de 160 de milioane de lei, întreprinderea realizase până la 28 septembrie doar 37%.

Unele secții aveau rezultate și mai slabe: secția alternatoare-delco realizase 24,25% din plan, secția de demaroare 35%, cea de motoare electrice și polizoare 38%, iar secția de aparataj electric 40%.

Motivul era, din nou, lipsa materiilor prime.

Pentru producție erau necesare 125 de tone de cupru, dar întreprinderea primise doar 50 de tone.

Din necesarul de 50 de tone de aluminiu fuseseră repartizate doar 10 tone.

Din cele 42 de kilograme de argint necesare, primise numai 5 kilograme.

Lipseau și componente electronice, circuite flexibile, contacte de wolfram și alte materiale.

Din cele 6.500 de motoare electrice planificate pentru export în RDG, în valoare de 459.000 de ruble, uzina estima că va putea produce doar aproximativ 2.300.

Alte contracte pentru polizoare și motoare electrice, destinate inclusiv Thailandei și Olandei, nu puteau fi onorate integral.

Raport al Securității, din septembrie 1989, publicat de CNSAS.

Industria „de succes” avea nevoie de importuri, valută și energie

Imaginea unei Românii comuniste complet autosuficiente este, de asemenea, înșelătoare, spun cercetătorii CNSAS.

Industrializarea accelerată din deceniile precedente fusese construită în jurul industriei grele, siderurgiei, petrochimiei, construcțiilor de mașini și unor mari platforme industriale. Modelul urmărea creșterea rapidă a capacității industriale și reducerea dependenței de importuri, dar numeroase sectoare continuau să depindă de materii prime, energie, tehnologii și componente din exterior.

În anii ’80, situația s-a agravat după ce Nicolae Ceaușescu a decis achitarea accelerată a datoriei externe și reducerea drastică a importurilor.

Iar în încercarea de a economisi combustibil și energie, regimul a introdus restricții severe inclusiv în industrie.

Documentele epocii consemnează efectele întreruperilor de energie asupra proceselor industriale. În anumite unități, întreruperile alimentării cu energie puteau compromite producția.

În același timp, restricțiile energetice deveniseră parte din viața de zi cu zi a populației: iluminatul era limitat, încălzirea era redusă, iar consumul casnic de energie electrică era sever controlat.

Documentul din 30 septembrie 1989 demonstrează că România comunistă avea o industrie vastă, cu mii de întreprinderi și zeci de platforme industriale, capabilă să producă o gamă foarte largă de bunuri dar fără succes. Industria era ineficientă și necompetitivă.

Comentarii (0)

    Articole similare