Mitul celor 37 °C, spulberat: Oamenii de acum 150 de ani aveau o temperatură corporală mai ridicată

Temperatura de 37 de grade Celsius este considerată de multă vreme valoarea normală a corpului uman. Cercetările recente arată însă că oamenii de astăzi au, în medie, o temperatură corporală mai scăzută decât cei de acum un secol și jumătate. Oamenii de știință încearcă să afle dacă schimbarea este rezultatul îmbunătățirii stării de sănătate, al condițiilor moderne de viață sau al unor erori de măsurare din trecut.

În urmă cu aproximativ 150 de ani, temperatura medie a corpului uman era mai ridicată decât în prezent, potrivit unor studii care au analizat date medicale istorice. Diferența a fost observată inclusiv în cazul bărbaților americani, a căror temperatură medie este cu aproximativ 0,59 grade Celsius mai mică decât cea înregistrată la începutul secolului al XIX-lea, notează BBC.

Cercetătorii nu au ajuns încă la un consens asupra cauzelor acestui fenomen. Printre explicațiile luate în calcul se numără reducerea numărului de infecții, îmbunătățirea condițiilor de trai și accesul mai bun la servicii medicale. Există însă și o altă ipoteză, potrivit căreia măsurătorile din trecut ar fi putut fi influențate de instrumentele folosite.

Cum a devenit temperatura de 37 de grade un reper medical

În anii 1860, medicul german Carl Wunderlich a încercat să clarifice o problemă importantă pentru medicina vremii: dacă febra reprezenta o boală în sine sau un simptom al unei afecțiuni.

Pentru a găsi un răspuns, acesta a colectat, timp de 15 ani, temperaturile măsurate la axilă pentru aproximativ 25.000 de pacienți, femei și bărbați, de toate vârstele. Cercetarea a cuprins peste un milion de măsurători.

Pe baza datelor, Wunderlich a stabilit că temperatura medie a unui adult sănătos era de aproximativ 37 de grade Celsius. Valoarea a devenit treptat un reper universal în practica medicală, iar temperaturile de peste 38 de grade Celsius au fost asociate cu febra.

Cercetările sale au evidențiat și faptul că temperatura corporală nu este fixă. Ea variază în funcție de vârstă, sex și momentul zilei.

Philip Mackowiak, istoric medical și specialist în boli infecțioase la Universitatea din Maryland, consideră că amploarea setului de date colectat de Wunderlich a contribuit decisiv la reputația acestuia în lumea medicală.

Totuși, cercetările ulterioare au ridicat o întrebare: dacă temperatura medie a oamenilor s-a schimbat de-a lungul generațiilor, mai poate fi considerată valoarea de 37 de grade drept un standard universal?

Oamenii de astăzi sunt mai „reci” decât strămoșii lor

Un studiu realizat de o echipă condusă de Julie Parsonnet, specialistă în boli infecțioase la Universitatea Stanford, a analizat trei seturi mari de date, care au inclus măsurători ale temperaturii corporale pentru aproape 190.000 de persoane din Statele Unite, efectuate între 1862 și 2017.

Rezultatele au indicat o scădere treptată a temperaturii medii. Potrivit lui Parsonnet, valoarea de referință pentru adulți ar fi în prezent mai apropiată de 36,39 grade Celsius.

Concluziile nu se limitează la populația americană. Alte studii au identificat tendințe asemănătoare în comunități care trăiesc în condiții foarte diferite.

Antropologul biologic Adrian Jaeggi, de la Universitatea din Zurich, a analizat date despre populația Tsimane, o comunitate indigenă seminomadă din pădurea amazoniană. La începutul anilor 2000, temperatura corporală medie a membrilor comunității era de aproximativ 37 de grade Celsius. În 2018, după două decenii de schimbări sociale și economice, media ajunsese la aproximativ 36,5 grade.

Pentru cercetători, evoluția sugerează că fenomenul nu este specific țărilor industrializate și că transformările din mediul de viață ar putea influența fiziologia umană.

Mai puține infecții, un organism care consumă mai puțină energie

Una dintre principalele explicații pentru scăderea temperaturii corporale este îmbunătățirea stării generale de sănătate.

În secolul al XIX-lea, infecțiile erau mult mai frecvente, iar accesul la tratamente medicale era limitat. Tuberculoza, dizenteria, febra reumatică și alte boli puteau provoca episoade repetate de inflamație și febră.

Julie Parsonnet consideră că aceste probleme solicitau intens sistemul imunitar, care consuma energie pentru a combate infecțiile. Acest proces putea contribui la creșterea temperaturii corpului.

În prezent, vaccinarea, tratamentele medicale, igiena și condițiile sanitare mai bune reduc frecvența multor infecții. În comunitatea Tsimane, de exemplu, accesul mai larg la vaccinuri și îmbunătățirea salubrității au contribuit la reducerea unor probleme de sănătate.

Schimbările sunt vizibile și în obiceiurile cotidiene. Folosirea încălțămintei și accesul mai bun la toalete reduc expunerea la paraziți, inclusiv la viermii intestinali care pot pătrunde în organism prin contactul cu solul contaminat.

O altă posibilă explicație ține de mediul în care trăim. În Statele Unite, aerul condiționat este prezent în majoritatea locuințelor, iar în Marea Britanie încălzirea centrală este larg răspândită.

Aceste facilități ne permit să petrecem mai mult timp într-un mediu cu temperatură confortabilă, fără ca organismul să depună un efort considerabil pentru a-și menține echilibrul termic.

„Zona termic neutră” este intervalul de temperaturi ambientale în care corpul nu trebuie să consume energie suplimentară pentru a se încălzi sau a se răci.

Potrivit lui Parsonnet, faptul că oamenii trăiesc în condiții mai confortabile ar putea reduce cantitatea de energie consumată pentru reglarea temperaturii corporale și, implicit, producția de căldură.

A greșit medicul care a stabilit temperatura normală?

Nu toți cercetătorii consideră că schimbarea temperaturii medii reflectă exclusiv transformări biologice.

Philip Mackowiak a identificat o posibilă problemă atunci când a examinat personal unul dintre termometrele din sticlă folosite de Wunderlich. Instrumentul părea să aibă o calibrare cu aproximativ două grade Celsius mai ridicată decât cea a termometrelor moderne.

Dacă această observație ar fi reprezentativă pentru instrumentele utilizate în cercetarea istorică, unele măsurători ar fi putut supraestima temperatura reală.

În plus, termometrele din acea perioadă erau greu de utilizat. Aveau aproximativ 30 de centimetri lungime, iar măsurarea putea necesita între 15 și 20 de minute. Instrumentele trebuiau calibrate, iar temperaturile erau luate la axilă, spre deosebire de numeroasele măsurători orale utilizate în prezent.

Aceste diferențe complică comparațiile directe dintre datele istorice și cele moderne.

Julie Parsonnet nu consideră însă că o eventuală eroare de calibrare poate explica singură fenomenul.

Echipa sa a analizat date privind veterani ai Armatei Uniunii, colectate între 1862 și 1930, și a constatat că persoanele născute mai devreme aveau temperaturi medii mai ridicate decât cele născute ulterior.

Cercetătorii au comparat persoane născute în perioade diferite, dar măsurate în același interval, precum și persoane născute în același an, dar măsurate la distanță de mai multe decenii. Această metodă a ajutat la separarea influenței instrumentelor de cea a vârstei și a perioadei în care au trăit participanții.

Analizele unor seturi de date mai recente, cuprinzând măsurători efectuate între 1971 și 2017, au indicat, de asemenea, o tendință descendentă.

Prin urmare, deși instrumentele istorice ar fi putut introduce anumite erori, cercetările sugerează că scăderea temperaturii medii are și o componentă biologică reală.

Patru factori care influențează temperatura corpului

Temperatura corporală diferă de la o persoană la alta și poate varia chiar în cazul aceluiași individ. Specialiștii indică mai mulți factori care influențează aceste valori.

Vârsta. Temperatura corporală tinde să fie mai scăzută la persoanele în vârstă. Încetinirea metabolismului și reducerea activității fizice pot diminua energia consumată de organism.

Sexul. Femeile pot avea, în medie, temperaturi corporale mai ridicate decât bărbații. Diferențele persistă și la vârste înaintate, în afara variațiilor asociate ciclului menstrual, deși mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese.

Momentul zilei. Temperatura urmează un ritm circadian. Ea tinde să fie mai scăzută în a doua parte a nopții și dimineața devreme, apoi crește pe parcursul zilei, atingând valori mai ridicate spre după-amiază și seară.

Înălțimea și greutatea. Potrivit specialiștilor, dimensiunile corpului și raportul dintre suprafața corporală și masa acestuia pot influența schimburile de căldură. Totuși, efectele depind de mai mulți factori fiziologici și nu trebuie interpretate ca reguli absolute pentru fiecare persoană.

Aceste variații arată de ce temperatura corporală nu poate fi evaluată corect doar prin raportare la o singură valoare.

Mai este valabil pragul de 37 de grade Celsius?

Unele surse medicale de referință au început deja să reflecte faptul că temperatura normală a corpului nu este neapărat fixată la 37 de grade Celsius. Printre acestea se numără manualul Harrison's Principles of Internal Medicine și baza de date medicală UpToDate.

Medicii avertizează însă că diferențele de câteva sutimi de grad nu trebuie interpretate exagerat. O temperatură de 36,99 grade Celsius nu indică o stare fundamental diferită de una de 37,01 grade.

Interpretarea valorii depinde de context, de metoda de măsurare, de vârstă, de momentul zilei și de simptomele asociate.

La adulți, temperaturile sub 35 de grade Celsius sau peste 40 de grade pot indica probleme medicale grave și necesită evaluare medicală promptă.

Cercetările privind evoluția temperaturii corporale nu schimbă importanța monitorizării febrei, dar sugerează că medicina ar putea avea nevoie de repere mai flexibile, adaptate diferențelor dintre oameni și schimbărilor observate de-a lungul timpului.

Concluzia oamenilor de știință este că temperatura de 37 de grade Celsius reprezintă un reper util, nu o regulă universală. Îmbunătățirea sănătății publice, reducerea infecțiilor și schimbările condițiilor de viață ar putea explica de ce organismul uman produce astăzi, în medie, mai puțină căldură decât în urmă cu 150 de ani. Rămâne însă deschisă întrebarea privind contribuția exactă a fiecărui factor.