'Minunea Ungariei', 'bateria Balcanilor' și lecția dură a României: Radiografia nemților asupra crizei energetice de la Dunăre

Criza energetică provocată de secetă și de nivelul extrem de scăzut al Dunării a scos la suprafață trei realități diferite în regiune. Ungaria și-a redus consumul printr-o mobilizare pe care premierul Péter Magyar a numit-o „minunea Ungariei”, Bulgaria a profitat de investițiile masive în baterii pentru a exporta electricitate, iar România a recurs la soluții de avarie – de la detonarea unei stânci până la scufundarea unor barje – pentru a menține în funcțiune reactorul rămas la Cernavodă. Presa germană prezintă situația drept un avertisment privind vulnerabilitatea sistemelor energetice din Europa de Sud-Est.

Cea mai grea etapă a crizei pare să fi trecut, însă pericolul nu a dispărut, arată publicația germană t-online, într-o analiză dedicată efectelor secetei asupra României, Ungariei și întregii regiuni.

Nivelul Dunării a crescut ușor în ultimele zile, oferind autorităților un răgaz. Meteorologii nu anunță însă precipitații importante, iar temperaturile ar urma să rămână ridicate. În aceste condiții, orice nouă scădere a debitului ar putea readuce rapid sistemele energetice în zona critică.

„Minunea Ungariei”: populația și companiile au redus masiv consumul

În Ungaria, nivelul Dunării a coborât atât de mult încât centrala nucleară de la Paks, care asigură aproximativ 40% din energia electrică a țării, a fost obligată să-și reducă drastic producția. Potrivit premierului Péter Magyar, doar câțiva milimetri au despărțit țara de oprirea completă a singurei sale centrale nucleare.

Guvernul de la Budapesta a cerut populației și companiilor să reducă voluntar consumul, în special în intervalul de vârf 17:00–22:00. Transportul feroviar de marfă a fost restricționat în acele ore, iluminatul mai multor clădiri și obiective emblematice din Budapesta a fost oprit, iar întreprinderile au fost îndemnate să-și diminueze producția.

Măsurile voluntare au redus consumul cu sute de megawați. Reuters a relatat că economiile zilnice au ajuns la 600–700 MW în orele de vârf, echivalentul opririi a aproximativ un milion de aparate de aer condiționat obișnuite.

„Împreună am depășit cele mai critice zile ale acestei veri. Alimentarea cu energie este stabilă”, a anunțat Péter Magyar, care a numit mobilizarea populației și a companiilor „minunea Ungariei”.

Restricțiile severe au putut fi relaxate pentru moment, însă autoritățile ungare avertizează că situația se poate schimba din nou dacă nivelul Dunării începe să scadă.

România a detonat o stâncă și a scufundat barje pentru a salva reactorul de la Cernavodă

În România, tabloul descris de presa germană este mult mai dur. Seceta a redus dramatic atât producția hidrocentralelor, cât și cantitatea de apă disponibilă pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă.

Unul dintre cele două reactoare a fost oprit, iar autoritățile au intrat într-o cursă contra cronometru pentru a-l menține în funcțiune pe cel de-al doilea. Cele două unități ale centralei asigură, în condiții normale, aproximativ o cincime din producția de electricitate a României.

Pentru a dirija mai multă apă către canalul utilizat de centrală, autoritățile au detonat mai întâi o formațiune stâncoasă care împiedica circulația apei. Ulterior, au fost scufundate patru barje încărcate cu piatră, astfel încât să fie formată o barieră artificială pe Dunăre.

Operațiunea ar fi ridicat nivelul apei cu câțiva centimetri și ar fi prelungit cu aproximativ nouă-zece zile perioada în care reactorul poate funcționa în siguranță. Fără această intervenție, oprirea sa ar fi putut deveni necesară în numai cinci-șase zile.

„Este un răspuns extraordinar, dar nu trebuie confundat cu o strategie energetică”, avertiza ING Bank, într-o analiză citată de Reuters. Detonarea unei stânci și scufundarea unor barje pot câștiga câteva zile, dar nu creează noi capacități de producție, nu modernizează rețeaua și nu rezolvă deficitul de stocare.

Guvernul a pregătit inclusiv scenariul opririi unor consumatori industriali

În punctul critic al crizei, Guvernul României a pregătit cadrul legal pentru reducerea sau întreruperea alimentării unor mari consumatori industriali, dacă deficitul de energie nu ar mai fi putut fi acoperit.

Autoritățile au dat asigurări că populația, spitalele, centrele de îngrijire și serviciile esențiale nu urmau să fie deconectate. Totodată, românilor li s-a cerut să mute folosirea electrocasnicelor mari în afara orelor de vârf și să reducă pe cât posibil consumul de seară.

Situația a fost complicată și de faptul că statele vecine se confruntau cu aceleași probleme. Ungaria avea producția nucleară redusă, Serbia era afectată de prăbușirea producției hidro, iar disponibilitatea energiei pentru import era limitată tocmai în perioada în care cererea atingea valori ridicate.

Bulgaria a intrat în criză cu avantajul bateriilor

Din această radiografie regională, Bulgaria apare drept statul care a intrat cel mai bine pregătit în perioada critică. Țara a investit accelerat în capacități de stocare și a devenit una dintre cele mai dezvoltate piețe de baterii energetice din Europa de Sud-Est.

Numai în 2025, Bulgaria a adăugat aproape 3 GWh de capacitate de stocare. În 2026, în apropiere de Burgas, a fost conectat la rețea un sistem de baterii de 602 MWh, considerat cel mai mare proiect operațional de acest tip din Europa de Est. Instalația a majorat cu aproximativ 10% capacitatea totală de stocare a țării.

Un alt proiect de aproximativ 600 MWh a devenit operațional la Nova Zagora. Investițiile permit Bulgariei să păstreze energia solară produsă ieftin în timpul zilei și să o introducă în rețea seara, când cererea și prețurile cresc.

În timpul crizei, Bulgaria a putut astfel să exporte electricitate către statele vecine. Presa germană remarcă avantajul strategic obținut prin baterii, în timp ce România și Ungaria au fost obligate să ceară populației și industriei să reducă urgent consumul.

Este motivul pentru care Bulgaria a început să fie descrisă drept „bateria Balcanilor”.

România exportă energie ieftină și o importă înapoi la prețuri mult mai mari

Diferența dintre cele două sisteme fusese vizibilă încă dinaintea actualei crize. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, arăta că România a exportat în aprilie electricitate la un preț mediu de aproximativ 50 de euro/MWh, în orele în care producția solară era ridicată.

Seara, când producția fotovoltaică dispărea, iar consumul creștea, România ajungea să importe energie la prețuri de până la 250 de euro/MWh.

În aceeași perioadă, România a importat din Bulgaria electricitate în valoare de aproximativ 33,4 milioane de euro, în timp ce exporturile românești către aceeași țară au însumat numai aproximativ cinci milioane de euro. Deși cantitatea importată a fost de circa două ori mai mare decât cea exportată, valoarea importurilor a fost aproape de șapte ori mai ridicată.

Explicația se află în momentul în care au fost realizate tranzacțiile: România a vândut când energia era abundentă și ieftină, iar Bulgaria a putut să o stocheze și să o revândă în intervalele în care prețul creștea.

Lecția crizei: nu contează numai câtă energie produci, ci și când o poți folosi

Criza Dunării a arătat că o producție importantă de energie solară nu este suficientă dacă sistemul nu dispune de capacități pentru a o păstra până în orele de consum maxim.

Atât România, cât și Ungaria s-au putut baza pe producția fotovoltaică în timpul zilei. Problemele au apărut seara, când panourile nu mai produceau, centralele nucleare și hidrocentralele funcționau la capacitate redusă, iar cererea rămânea ridicată.

Bulgaria a avut avantajul bateriilor și a putut transforma surplusul solar în energie disponibilă la nevoie. România a fost nevoită să cumpere curent scump, să ceară populației să-și schimbe comportamentul și să recurgă la lucrări de urgență în albia Dunării.

Expertul în energie Eusebiu Valentin Stamate consideră că actuala criză trebuie folosită pentru accelerarea investițiilor în stocare, în mutarea consumului din orele de vârf și în modernizarea rețelelor din întreaga regiune.

Răgazul obținut prin creșterea ușoară a nivelului Dunării nu elimină problema. „Minunea Ungariei” a demonstrat cât poate conta mobilizarea populației, iar Bulgaria a arătat avantajul investițiilor făcute înaintea crizei. Pentru România, barjele scufundate și stânca detonată rămân imaginea unei vulnerabilități care nu mai poate fi acoperită prin improvizații la fiecare nou episod de secetă.