Lumini și umbre din biografia premierului desemnat să formeze Guvernul în Israel: o viață printre arme, fiu pierdut în război, o doctrină controversată și o familie modestă

Gadi Eisenkot, fostul șef al armatei israeliene și unul dintre cei mai puternici adversari politici ai lui Benjamin Netanyahu, a fost ales de președintele Isaac Herzog pentru a încerca să formeze noul Guvern al Israelului, relatează Mediafax.

O biografie stufoasă

Generalul în rezervă, în vârstă de 66 de ani, a pierdut un fiu și doi nepoți în războiul din Fâșia Gaza, a făcut parte din cabinetul de război al lui Netanyahu și a devenit ulterior unul dintre cei mai vocali critici ai premierului.

Acum, are șansa de a pune capăt dominației politice a celui mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului, însă pentru aceasta trebuie să unească partide cu poziții profund diferite.

Președintele israelian Isaac Herzog a anunțat că îi va încredința lui Gadi Eisenkot mandatul de formare a unui nou guvern, după alegerile parlamentare din 27 octombrie, în care niciunul dintre blocurile politice nu a obținut majoritatea necesară.

Ceremonia oficială este programată duminică, 8 noiembrie, la ora 17:00, la reședința prezidențială din Ierusalim.

În urma consultărilor desfășurate de președinte, partide reprezentând 67 dintre cei 120 de parlamentari l-au recomandat pe Eisenkot pentru funcția de premier, în timp ce Netanyahu a primit susținerea a 46 de deputați. Alți șapte parlamentari nu au recomandat niciun candidat.

„Acum este momentul să formăm un guvern de urgență națională. Voi face tot ce îmi stă în putință pentru a demonstra că suntem demni”, a transmis Eisenkot după anunțarea deciziei.

Cine este Gadi Eisenkot

Născut în 1960, în orașul Tiberias, Gadi Eisenkot provine dintr-o familie de evrei imigranți din Maroc. Tatăl său era originar din Marrakesh, iar mama din Casablanca.

Familia s-a stabilit ulterior în Eilat, oraș din sudul Israelului, unde Eisenkot și-a petrecut copilăria.

Spre deosebire de Netanyahu, care provine dintr-o familie cu o puternică tradiție intelectuală și politică și a studiat în Statele Unite, Eisenkot a crescut într-un mediu modest.

În 1978, la vârsta de 18 ani, s-a înrolat în armata israeliană, în Brigada Golani, una dintre cele mai cunoscute unități de infanterie ale țării.

A urmat o carieră militară de aproximativ patru decenii, în timpul căreia a ocupat numeroase funcții de comandă.

A condus inclusiv forțele israeliene din Cisiordania în perioada celei de-a doua Intifade palestiniene și Comandamentul de Nord al armatei.

Între 2015 și 2019, Eisenkot a ocupat funcția de șef al Statului Major al armatei israeliene, devenind unul dintre cei mai influenți militari ai țării.

Dacă va reuși să formeze un guvern, ar deveni primul premier israelian de origine evreiască mizrahi, cu rădăcini în Orientul Mijlociu sau Africa de Nord.

Generalul asociat cu o doctrină militară controversată

Deși conduce un partid de centru, Eisenkot nu este considerat un politician pacifist.

În perioada în care a ocupat funcții militare importante, numele său a fost asociat cu așa-numita „doctrină Dahiya”, o strategie militară israeliană care presupune utilizarea unei forțe disproporționate împotriva adversarilor în cazul unui atac asupra Israelului.

Doctrina își ia numele de la o suburbie din sudul Beirutului, considerată un bastion al Hezbollah, care a suferit distrugeri masive în timpul războiului israeliano-libanez din 2006.

Abordarea a fost criticată de organizații pentru drepturile omului din cauza riscurilor pentru populația civilă și infrastructura civilă.

Eisenkot a susținut operațiunile militare israeliene împotriva Hamas, Hezbollah și Iranului, însă a pledat și pentru o strategie care să transforme succesele militare în rezultate politice și diplomatice.

În privința palestinienilor, pozițiile sale sunt mai moderate decât cele ale aliaților de extremă dreapta ai lui Netanyahu, fără a reprezenta însă o ruptură fundamentală de politica de securitate israeliană.

Susține existența coloniilor israeliene în Cisiordania, dar consideră că avanposturile neautorizate ar trebui evacuate și că violențele coloniștilor împotriva palestinienilor trebuie combătute.

De asemenea, a evitat să își asume explicit soluția celor două state, care presupune crearea unui stat palestinian independent alături de Israel.

Tragedia personală care i-a schimbat viața

Unul dintre cele mai dramatice episoade din viața lui Gadi Eisenkot s-a produs în decembrie 2023, la două luni după atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie.

Fiul său, Gal Meir Eisenkot, în vârstă de 25 de ani, a fost ucis în timpul unei operațiuni militare israeliene în Fâșia Gaza.

Tânărul, militar rezervist, participa la o operațiune în contextul războiului declanșat după atacurile Hamas.

Eisenkot a aflat despre moartea fiului său în timp ce făcea parte din conducerea politică responsabilă de gestionarea războiului.

Familia fostului general a fost lovită de alte două tragedii: doi dintre nepoții săi, care serveau în armata israeliană, au murit, de asemenea, în luptele din Gaza.

Într-un interviu acordat publicației The Times of Israel, Eisenkot a vorbit despre responsabilitatea pe care o simte după moartea fiului său și despre hotărârea de a continua activitatea politică.

Din cabinetul de război al lui Netanyahu, în tabăra adversarilor săi

Gadi Eisenkot a intrat în politică în 2022, alăturându-se formațiunii Unitatea Națională, condusă de un alt fost șef al armatei, Benny Gantz.

După atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Eisenkot a acceptat să participe la cabinetul restrâns de război format sub conducerea lui Netanyahu, într-un moment în care Israelul încerca să construiască o conducere politică mai largă pentru gestionarea conflictului.

Colaborarea nu a durat însă mult.

Eisenkot a devenit tot mai critic față de modul în care premierul administra operațiunile militare, negocierile pentru eliberarea ostaticilor și planurile pentru viitorul Fâșiei Gaza.

În ianuarie 2024, fostul general a contestat public promisiunile privind o victorie totală asupra Hamas, apreciind că acestea nu reflectau realitatea militară.

El a susținut că salvarea ostaticilor trebuie să reprezinte o prioritate, inclusiv prin negocieri și compromisuri.

În iunie 2024, Eisenkot a demisionat din cabinetul de război, alături de Benny Gantz, acuzându-l pe Netanyahu că permite intereselor politice să influențeze decizii esențiale de securitate.

Ulterior, ruptura dintre cei doi a devenit definitivă.

Ce promite Eisenkot. Ancheta privind 7 octombrie și sfârșitul privilegiilor militare

Înaintea alegerilor din 2026, Eisenkot și-a construit propria formațiune politică, Yashar, al cărei nume poate fi tradus prin „drept”, „cinstit” sau „onest”.

Partidul a încercat să atragă alegători de centru, dar și susținători ai dreptei nemulțumiți de Netanyahu.

Principalele sale promisiuni politice includ declanșarea unei anchete independente asupra eșecurilor de securitate care au permis atacul Hamas din 7 octombrie 2023, reforma instituțiilor statului și restabilirea încrederii publice în conducerea țării.

Un alt punct central al programului său este eliminarea scutirilor extinse de la serviciul militar de care beneficiază numeroși bărbați evrei ultraortodocși.

Această temă a produs tensiuni puternice în Israel, în condițiile în care sute de mii de rezerviști au fost mobilizați în timpul războaielor din ultimii ani.

Poate Eisenkot să îl înlăture pe Netanyahu? Problema celor 61 de mandate

Deși a fost preferat de majoritatea parlamentarilor în consultările prezidențiale, Eisenkot nu dispune automat de o majoritate de guvernare.

În urma scrutinului din 27 octombrie, blocul de partide condus de Netanyahu a obținut 53 de mandate, în timp ce cele patru formațiuni din blocul principal al opoziției au obținut 48.

Alte 19 locuri au revenit celor două formațiuni conduse de politicieni arabi, care l-au recomandat pe Eisenkot pentru formarea guvernului.

Matematic, opoziția și partidele arabe însumează 67 de mandate, peste pragul de 61 necesar unei majorități parlamentare.

Politic, situația este însă mult mai complicată.

Unele dintre partidele care îl susțin pe Eisenkot refuză să participe la un guvern alături de formațiunile arabe.

O altă posibilitate este atragerea unui partid ultraortodox, dar aceasta ar presupune compromisuri majore privind serviciul militar obligatoriu.

A treia variantă ar fi un guvern de unitate națională alături de Likud, partidul lui Netanyahu, deși Eisenkot a promis că nu va mai guverna împreună cu actualul premier.

Eisenkot va avea la dispoziție 28 de zile pentru formarea unei coaliții, termen care poate fi prelungit cu încă 14 zile.

Dacă nu reușește, președintele poate încredința mandatul unui alt candidat, iar blocajul politic ar putea conduce, în cele din urmă, la organizarea unor noi alegeri.

Până la formarea unui nou executiv, Benjamin Netanyahu rămâne premier interimar.