LA UN PAS DE METASTAZĂ - Comentariu de Dana Budeanu
Scriu acest articol cu sentimentul ca Romania se afla inca la ceva ani distanta de metastaza canceroasa care a cuprins superbul Occident. Negarea noii realitati de catre elitele birocratizate si indobitocite de la Bruxelles nu ajuta cu nimic la salvarea societatii. Cand ma gandesc la prezervarea realitatii, imi vine in minte doar regretul ca reperele modernitatii in care am crescut sunt distruse rand pe rand. Consider ca orice individ doreste sa traiasca intr-o societate in care sa isi poate exprima propriile opinii si preferinte, cu amendamentul ca exista un set de valori comune pe care cu totii suntem obligati sa le respectam. Faptul ca astazi ele nu mai exista, ca intoleranta si ura agresiva au devenit noul normal in politica, nu trebuie decat sa ne puna pe ganduri. Multi se uita cu dispret la suveranismul agresiv uitand ca cei care au introdus cultura urii in Romania au fost urmasii Colectiv, neterminatii sectanti de la USR.
Pusi in fata noului normal, aceasta clasa de lideri alege sa bifeze un calendar sperand totusi la un miracol. Prima etapă din program este NEGAREA, un mecanism de adaptare extrem de civilizat. Toti pseudo-intelectualii ne reamintesc doct ca guvernele democratice au supraviețuit unor situații mai rele: războaie, recesiuni economice sau lideri demagogi. Cu totii se folosesc de istorie ca de un sedativ, definind actualul sistem ca rezilient sau predicand despre coridoare sanitare in fata extremismului. Negarea are utilitatea ei, dar încetul cu încetul începem să absorbim amploarea crizei sociale prin care Europa trece fara ca cineva sa ofere solutii reale. Ciclul scandalurilor, polarizării politice și al oboselii morale se va acumula până când acestea vor contura o noua realitate.
Odata parcursa etapa negarii, FURIA va intra în scenă, își va pune tacticos picioarele pe masă și va subordona rețelele de socializare. Biologic, ea se aseamana cu sistemul nervos aflat în situație de luptă sau fugă. Amigdala dă volumul amenințării la un “ton” mai ridicat, hormonii de stres cresc, iar atenția se îngustează catre diferite subiecte. Într-o țară se va concentra pe violența poliției sau frauda electorală; în alta pe inegalitate economica sau războaie culturale. Desi toti cred ca revolutiile sociale pot pleca doar de la un eveniment marcant, in realitate ele izvorasc de la mici nimicuri (din perspectiva societatii in ansamblu) escaladate inteligent prin retelele sociale. Algoritmii potentati de boti iubesc acest lucru, motiv pentru care furia este stadiul de durere cel mai compatibil cu tehnologia modernă.
Următoarea etapă a transformarii civice este NEGOCIEREA. Aceasta se instalează odată ce adrenalina societatii se răcește. Aceasta este logica elitelor optimiste care simt disperarea si cred in niste lozinci care nu mai functioneaza de tipul: daca educăm mai bine următoarea generație, dacă mai mulți oameni votează sau dacă doar vorbim de partea plina a paharului, lucrurile se vor îmbunătăți. Negocierea este rugăciunea democrației: să revenim la normalitate și va promitem ca ne vom comporta mai bine de aceasta data. Un demers nobil, dar iluzoriu, deoarece pleaca de la ideea că vechea „normalitate” poate fi restabilită. Nu va fi asa, dar chiar și speranța naivă are o valoare morală. Negocierea poate că nu salvează democrația, dar împiedică cinismul să revendice complet sufletul.
Ultima etapă a durerii civice este DEPRESIA, definita daca vreti ca greutatea deziluziei. Ciclul scandalurilor, polarizării și oboselii morale se acumulează până când acestea devine noua realitate. Aceasta este sinonima cu etapa apatiei: atunci când oamenii se retrag din sfera publică din autoconservare emoțională. Ramanem inconjurati numai de maimutoi, de tipul trotinetarilor USR, care urla prin lavariere despre reforma statului ei fiind doar niste pui securistoizi, de care se rusineaza si proprii parinti. Urna de vot pare a fi un teatru din care poate iesi orice neterminat ca dintr-un tort cu surprize penibile. Acesta este momentul periculos spre care ne indreptam, acela in care tirania indiferentei pune stapanire pe popor. Si odata ce un popor se retrage in case, fara sa stii ce mai gandeste, orice nebunie indusa de afara prin retelele sociale poate fi construita. In cazul nostru, tradarea Bolovan si a pestei rezist a fost perfect gandita pentru a duce poporul in faza depresiei, si a veni, doi ani mai tarziu, in costume de salvatori. Consider ca in acesti doi ani, un stat matur ca Romania are timpul necesar pentru a-si construi un scut in fata tradatorilor abjecti si a negocia inteligent cu Franta si Germania pentru a incheia jocurile cretine facute cu penibila societate civila sponsorizata.
Comentariu de Dana Budeanu
