La Rinconada, orașul supranumit „Paradisul Diavolului”

La aproximativ 5.000 de metri altitudine, în Munții Anzi din Peru, există un oraș în care aurul promite îmbogățirea, dar viața de zi cu zi înseamnă pericole, sărăcie extremă și violență. La Rinconada, supranumit „Paradisul Diavolului”, atrage mii de oameni convinși că pot găsi aici o avere. În schimb, mulți ajung să muncească săptămâni întregi fără să primească niciun salariu, trăiesc în condiții sanitare precare și se confruntă cu riscurile unei comunități în care autoritatea statului este slabă.

Avertismentele din anumite zone sunt greu de ignorat. Unul dintre panourile descrise de vizitatori transmite un mesaj extrem: „Tragem pentru a ucide. Nu te opri!”. În apropierea exploatărilor miniere există agenți de pază înarmați, iar relatările unor creatori de conținut care au ajuns în oraș vorbesc despre jafuri, atacuri și riscul de a fi împușcat dacă rămâi în anumite locuri după lăsarea întunericului.

În spatele acestei imagini se află o comunitate construită în jurul exploatării aurului, unde promisiunea unui câștig important îi determină pe oameni să accepte condiții de muncă și de trai greu de imaginat.

La Rinconada, orașul aflat la peste 5.000 de metri altitudine, unde aurul atrage mii de oameni

De ce este considerat cel mai înalt oraș din lume

La Rinconada se află în regiunea Puno din sudul Peruului, în Munții Anzi, la o altitudine cuprinsă între aproximativ 4.800 și 5.200 de metri. Este considerat cel mai înalt oraș cu populație permanentă din lume, iar așezarea s-a dezvoltat în jurul exploatărilor de aur de pe versanții muntelui Ananea.

Există și alte localități aflate la altitudini impresionante. Wenquan, din China, se găsește la aproximativ 4.850 de metri, în timp ce Korzok, din India, este situat la circa 4.570 de metri. În Nepal și Tibet există sate amplasate chiar mai sus, însă populația acestora este redusă, astfel că nu sunt încadrate în aceeași categorie cu La Rinconada.

Oamenii au fost atrași de aurul din această regiune de generații întregi. Relatarea leagă tradiția minieră de perioada incașă, iar dezvoltarea accelerată a așezării a fost alimentată de creșterea prețului aurului. Între 2001 și 2009, prețul metalului prețios a urcat cu aproximativ 235%, iar orașul s-a extins rapid, odată cu sosirea unui număr tot mai mare de oameni în căutarea unei șanse de îmbogățire.

Câți oameni trăiesc, de fapt, în „Paradisul Diavolului”

Populația La Rinconada este greu de stabilit cu exactitate. În materialul publicat de presa internațională sunt menționate estimări cuprinse între 30.000 și 50.000 de locuitori, în timp ce o cifră oficială citată este de aproximativ 7.000 de persoane.

Diferența este importantă: numărul celor care locuiesc efectiv în oraș poate varia în funcție de activitatea minieră și de oportunitățile economice. O parte dintre oameni ajung aici pentru perioade limitate, atrași de posibilitatea de a găsi aur, iar alții pleacă atunci când condițiile devin prea dificile.

Un studiu publicat în 2009 estima că așezarea avea aproximativ 35.000 de locuitori. O analiză științifică din 2024 menționează că populația ar putea ajunge la 50.000, precizând însă că numărul exact este dificil de determinat și fluctuează în funcție de situația economică.

Drumul până în oraș este o încercare în sine

Accesul în La Rinconada este dificil. Nu există aeroport sau cale ferată, iar deplasarea se face cu vehicule de teren, pe drumuri neasfaltate, înguste și periculoase.

Alunecările de teren și bolovanii care se desprind de pe versanți pot transforma drumul într-o experiență riscantă. Odată ajunși la destinație, oamenii trebuie să se adapteze și la altitudinea extremă. La peste 4.800 de metri, presiunea atmosferică este mult mai redusă decât la nivelul mării, iar organismul primește mai puțin oxigen la fiecare respirație.

Condițiile sunt dificile nu doar pentru cei care ajung ocazional în regiune, ci mai ales pentru locuitorii care petrec ani întregi într-un asemenea mediu.

Cum muncesc minerii pentru aur: 30 de zile fără salariu și o singură zi în care pot păstra minereul

Sistemul „cachorreo”, o metodă de plată bazată pe noroc

Cea mai mare parte a economiei locale este legată de exploatarea aurului. Mulți bărbați ajung în La Rinconada singuri, lăsându-și familiile în regiunile de origine, atrași de posibilitatea de a obține câștiguri importante.

Munca în mine este organizată în anumite locuri printr-un sistem informal numit cachorreo. Mecanismul este extrem de dur: minerul lucrează aproximativ 30 de zile fără să primească salariu pentru compania sau operatorul minier. La finalul perioadei, primește o singură zi în care poate lua cu el cât minereu poate transporta și îl poate valorifica în nume propriu.

Problema este că nimeni nu poate garanta cât aur se află în rocile extrase. Un muncitor poate avea noroc și poate găsi o cantitate valoroasă, dar poate la fel de bine să muncească o lună întreagă fără să obțină aproape nimic.

Sistemul nu presupune, așadar, un salariu regulat și nici o recompensă sigură pentru efortul depus. Venitul depinde de cantitatea și de calitatea minereului extras în ziua în care minerul are dreptul să îl păstreze.

Organizația Internațională a Muncii a descris acest sistem drept o formă de exploatare a lucrătorilor. Potrivit unei relatări publicate de organizație în 2024, minerii pot lucra gratuit mai mult de 20 de zile pentru a obține dreptul de a extrage minereu în beneficiul propriu. Mulți nu reușesc să obțină nici măcar venitul minim necesar pentru a trăi.

Femeile caută aur în deșeurile miniere

Femeile participă la activitatea de extragere a aurului printr-o metodă diferită, numită pallaqueo. Acestea verifică rocile și deșeurile rezultate din exploatările miniere, căutând bucăți de minereu cu aur care au fost trecute cu vederea.

Munca se desfășoară în apropierea intrărilor în mine și presupune sortarea manuală a materialelor aruncate. Femeile încearcă să identifice fragmentele care mai conțin aur și care pot fi valorificate ulterior.

Și în cazul lor, câștigurile depind de cantitatea de metal prețios găsită. O săptămână de muncă poate aduce un rezultat bun, dar nu există garanția unui venit constant.

Cât aur pot obține minerii și femeile care caută în deșeuri

Relatarea prezintă câștiguri potențiale care pot părea spectaculoase. Un miner norocos ar putea găsi, în ziua în care are dreptul să păstreze minereul, până la 50 de grame de aur. Materialul estimează valoarea acestei cantități la aproximativ 2.900–3.200 de euro.

În cazul femeilor care practică pallaqueo, este menționată posibilitatea de a găsi până la 15 grame de aur într-o săptămână, cu o valoare estimată la aproximativ 700 de euro.

Aceste cifre nu reprezintă salarii sau venituri garantate. Ele descriu rezultate posibile în condițiile în care norocul este de partea celor care caută aur. În multe situații, munca nu aduce niciun câștig, iar minereul trebuie separat și valorificat înainte ca lucrătorii să obțină bani.

Mercur, gunoaie și aer rarefiat: condițiile extreme în care trăiesc oamenii

Un oraș fără infrastructură sanitară corespunzătoare

Dincolo de riscurile din mine, La Rinconada se confruntă cu probleme grave de infrastructură. Așezarea nu dispune de un sistem funcțional de canalizare, iar gestionarea deșeurilor este deficitară. Gunoaiele se acumulează în jurul locuințelor și pe terenurile din apropierea orașului.

Multe dintre clădiri sunt construcții improvizate, realizate din tablă și alte materiale simple. Condițiile de trai sunt dure, iar lipsa serviciilor de bază face ca viața de zi cu zi să fie o luptă continuă.

Oamenii trebuie să facă față atât frigului, cât și aerului rarefiat. La asemenea altitudini, organismul este expus unei presiuni atmosferice reduse, iar adaptarea la mediu poate deveni o problemă serioasă de sănătate.

Mercurul folosit în exploatările de aur contaminează mediul

Activitățile miniere au și un impact grav asupra mediului. În procesarea aurului este utilizat mercurul, o substanță toxică ce poate contamina solul și apa.

Vaporii rezultați în timpul prelucrării pot afecta mediul din apropierea exploatărilor, iar substanțele toxice pot ajunge în cursurile de apă din regiunea muntoasă. Relatarea indică faptul că poluarea se propagă până la lacul Titicaca, cel mai mare lac din America de Sud.

Documentările despre La Rinconada confirmă problemele provocate de utilizarea mercurului în activitățile miniere. National Geographic a relatat că vaporii proveniți din procesarea aurului contaminează ghețarul din apropiere și, implicit, sursele de apă folosite de locuitori. Analizele despre situația zonei menționează, de asemenea, contaminarea solului și a apelor și riscurile pentru sănătatea populației.

Boala cronică de munte, un alt pericol pentru locuitori

Altitudinea extremă are efecte asupra organismului uman. Expunerea îndelungată la un nivel redus de oxigen poate favoriza apariția bolii cronice de munte, o afecțiune asociată adaptării dificile la viața la altitudine foarte mare.

Materialul citează estimări potrivit cărora până la un sfert dintre locuitori ar putea suferi de probleme de sănătate asociate lipsei de oxigen. Totuși, cercetările medicale nu indică o proporție universală. Un studiu realizat pe 1.594 de persoane care locuiau în La Rinconada a identificat o prevalență de 14% pentru boala cronică de munte, în timp ce alte modificări ale sângelui asociate altitudinii au fost întâlnite mai frecvent.

Așadar, riscurile medicale sunt reale, însă procentul exact depinde de criteriile de diagnostic și de populația analizată.

Orașul în care violența și frica au ajuns să dicteze regulile

Polițiștii ar fi amenințați cu dinamită de către mineri

Lipsa siguranței este una dintre cele mai grave probleme ale La Rinconada. Relatările despre oraș descriu un loc în care autoritatea statului este slabă, iar grupările implicate în activitățile miniere și rețelele criminale pot exercita control asupra anumitor teritorii.

Potrivit publicației Express UK, atunci când polițiștii ajung în oraș pentru a face arestări sau pentru a aplica legea, minerii îi amenință uneori cu dinamita folosită la detonarea galeriilor subterane.

În mine apar conflicte teritoriale și lupte pentru controlul exploatărilor. Infractorii îi pot ataca pe cei care circulă pe jos, pot fura minereul extras de muncitori și pot dispărea înainte ca autoritățile să îi identifice.

Identificarea suspecților este îngreunată și de temperaturile foarte scăzute. Oamenii poartă mai multe straturi de haine, ceea ce face mai dificilă recunoașterea lor.

O analiză publicată de Centrul de Studii Strategice al Armatei Peruane descrie problemele din La Rinconada prin prisma mineritului ilegal, a crimei organizate, a traficului de aur și a slăbirii autorității statului. Potrivit acestei analize, grupările criminale pot controla teritorii, pot avea acces la arme și finanțare ilegală și pot exploata muncitorii din mine.

Paznici înarmați și avertismente care nu lasă loc de interpretări

În anumite zone miniere, securitatea este asigurată de agenți privați angajați de companii. Relatările despre La Rinconada menționează inclusiv prezența unor paznici înarmați și a unor lunetiști care supraveghează exploatările.

Unul dintre indicatoarele descrise în material este amplasat pe o proprietate privată care aparține unei cooperative miniere. Mesajul avertizează că în zonă se poate trage pentru a ucide și transmite oamenilor să nu se oprească.

Asemenea avertismente ilustrează tensiunile din jurul exploatărilor de aur, unde controlul terenurilor și protejarea minereului pot deveni surse de confruntare.

Ce au pățit creatorii de conținut care au vizitat orașul

Echipa Yes Theory, avertizată să nu filmeze după lăsarea întunericului

La Rinconada atrage și turiști sau creatori de conținut care vor să documenteze viața într-unul dintre cele mai neobișnuite orașe de pe planetă.

Unul dintre cei care au ajuns aici a fost un vlogger de pe canalul YouTube Yes Theory. Acesta a descris așezarea, cu barăci metalice și clădiri improvizate, ca pe un decor desprins din filmul The Purge, în care violența pare să nu mai aibă limite.

Vloggerul a vrut să filmeze orașul pe timp de noapte, însă agenții de pază l-au avertizat că zona era periculoasă. Potrivit relatării, aceștia i-au spus că o persoană fusese împușcată recent în apropiere.

Un cameraman care intenționa să filmeze după lăsarea întunericului a fost, de asemenea, jefuit și a rămas fără echipamentul de filmare.

Experiența a arătat cât de riscantă poate deveni deplasarea în anumite zone ale orașului, mai ales după apusul soarelui.

Italianul Zazza a vizitat La Rinconada însoțit de doi polițiști

Un alt creator de conținut care a ajuns în oraș este italianul Zazza, cunoscut pentru canalul YouTube „Zazza the Italian”. Acesta a decis să viziteze La Rinconada însoțit de doi polițiști.

Pe măsură ce se apropia seara, italianul a cerut să nu fie lăsat singur. Agenții i-au explicat că în oraș sunt raportate jafuri armate, agresiuni, furturi și crime. În interiorul minelor, au spus aceștia, apar conflicte teritoriale și lupte pentru controlul exploatărilor.

În timpul vizitei, Zazza a trecut pe lângă indicatorul care avertiza că proprietatea aparține unei cooperative miniere și că în zonă se poate trage pentru a ucide. Polițiștii i-au spus că, dacă ar fi rămas în acel loc spre seară sau după lăsarea întunericului, ar fi riscat să fie împușcat de un lunetist.

Potrivit relatării, acesta ar fi fost un agent de securitate privat angajat de compania minieră pentru a păzi zona. Polițiștii au susținut că măsura de a trage asupra celor care se opresc nu fusese aprobată de autoritățile statului și nici discutată cu acestea.

Zazza a renunțat la planul de a filma orașul în timpul nopții. A spus că se simțea urmărit, că aspectul său atrăgea atenția și că deplasarea după întuneric ar fi fost prea periculoasă.

La Rinconada rămâne astfel un loc al contrastelor extreme. Aurul continuă să atragă oameni care speră să-și schimbe viața, însă în spatele acestei promisiuni se află munca fără salariu, poluarea, riscurile medicale și violența. În „Paradisul Diavolului”, visul îmbogățirii poate deveni o luptă zilnică pentru supraviețuire.