„La fiecare decolare mă simt mică și puternică în același timp”. Confesiunile unei femei pilot Air France - Interviu

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

O viață între nori, tehnologie și vocație. Într-o perioadă în care cabinele de pilotaj devin tot mai digitalizate, iar aviația comercială traversează una dintre cele mai importante transformări tehnologice din istoria sa, există aspecte ale profesiei care rămân neschimbate: emoția decolării, fascinația cerului și responsabilitatea pe care o presupune fiecare zbor.

În interviul acordat pentru STIRIPESURSE.RO, Marie-Astrid Rapaly rememorează începuturile sale în aviație, explică felul în care noile tehnologii au transformat meseria de pilot și oferă câteva sfaturi esențiale tinerilor care visează să ajungă la manșa unui avion de linie.

Adrian Leonard Mociulschi: Doamnă Rapaly, vă mulțumim pentru timpul acordat și pentru disponibilitatea de a participa la acest dialog pentru cititorii STIRIPESURSE.RO.

După aproape două decenii petrecute în cockpitul aeronavelor Air France, ce continuă să vă fascineze atunci când vă aflați la manșa unui avion?

Marie-Astrid Rapaly: După aproape două decenii la Air France — 18 ani în companie și 15 ani ca prim-ofițer pe curse medii operate cu aeronave din familia A320 —, continui să mă regăsesc în aceeași stare de uimire pe care o sesizam la comandanții cu care zburam la începutul carierei mele. Pe atunci mă amuza să văd că, după atâția ani de zbor, ei încă se emoționau în fața unui răsărit, a unui apus sau a unui peisaj spectaculos. Aveam impresia că emoția lor rămăsese intactă. Astăzi, chiar dacă nu am o vechime extraordinară, trebuie să recunosc că nu mai sunt la început de carieră, iar sentimentul este același: emoția a rămas întreagă.

Există numeroase momente care continuă să mă fascineze. Dacă ar fi să aleg unul, aș spune că simt întotdeauna o emoție puternică în clipa în care roțile avionului se desprind de la sol. În acel moment mă simt, în același timp, mică și puternică. Mică în fața imensității cerului și a responsabilității pe care o presupune profesia noastră, dar puternică pentru că particip la ridicarea de la sol a unei mașini de zeci de tone. La fiecare decolare am sentimentul că sunt privilegiată să ocup un loc pe care atât de mulți oameni și l-ar dori. Este, pe de o parte, rutina mea de zi cu zi; pe de altă parte, ceva care rămâne extraordinar.

Cum să nu fii impresionat atunci când soarele apare la orizont și colorează cerul în nuanțe pe care nu le poți vedea de la sol? De fiecare dată spectacolul este diferit. Altitudinea ne oferă o perspectivă mult mai largă asupra lumii: putem vedea simultan zone încă scufundate în întuneric și regiuni care încep să fie luminate de primele raze ale dimineții.

Și acestea sunt doar câteva exemple. Aș putea vorbi despre survolul munților, despre regiunile izolate unde prezența umană este rară, despre peisajele care se întind până la linia orizontului. Chiar și simplul tur exterior efectuat înaintea zborului poate provoca un sentiment aparte: să privești aeronava și să îți spui „Wow, eu sunt la manșa acestei mașini!”. La toate acestea se adaugă complexitatea extraordinară a sistemelor de la bord, care continuă să mă impresioneze și astăzi.

Adrian Leonard Mociulschi: Dacă răsăriturile, peisajele și emoția decolării par să fi rămas aceleași, instrumentele care însoțesc această experiență s-au schimbat considerabil. Privind retrospectiv la cei aproape douăzeci de ani petrecuți la Air France, transformările tehnologice au fost remarcabile.

Cum a evoluat profesia de pilot de linie de la debutul dumneavoastră în 2008, în special odată cu noile tehnologii prezente în cabinele de pilotaj moderne?

Marie-Astrid Rapaly: Încă o dată, deși nu am o vechime extraordinară, cum spuneam, încep să fac parte din generația care poate compara două epoci diferite. În conversațiile dintre colegi apare tot mai des întrebarea: „Îți amintești perioada aceea? Ai prins vremurile acelea?”. În aproximativ 15 ani am trecut de la cockpitul bazat pe documentație tipărită la unul aproape complet digitalizat, o transformare progresivă, dar profundă.

În trecut, manualele, procedurile și hărțile de navigație existau exclusiv pe hârtie. Fiecare pilot avea mai multe bibliorafturi care trebuiau actualizate manual, foaie cu foaie, iar înaintea fiecărui zbor copilotul selecta și organiza hărțile necesare traseului. Astăzi, toate aceste informații sunt disponibile pe iPad-uri și aplicații dedicate, actualizate instantaneu, cu acces facil la cartografie digitală, date meteorologice în timp real și poziția aeronavei afișată direct pe hartă.

Dincolo de avantajele economice și de reducerea consumului de combustibil, această digitalizare a simplificat considerabil activitatea noastră de zi cu zi. Munca pilotului a devenit, în ansamblu, mai fluidă și mai eficientă. Au existat și alte schimbări importante, toate orientate în aceeași direcție a simplificării, însă trecerea la documentația digitală și la cartografia electronică reprezintă, fără îndoială, transformările majore care au schimbat profund modul în care lucrăm astăzi.

Adrian Leonard Mociulschi: Descrierea acestei tranziții de la bibliorafturi și hărți pe hârtie la cockpitul digitalizat surprinde una dintre cele mai spectaculoase transformări ale aviației moderne. Totuși, dincolo de evoluția tehnologiei, răspunsurile dumneavoastră sugerează o dimensiune mai profundă a profesiei, legată de vocație și experiență.

A existat, pe parcursul carierei dumneavoastră, un moment în care v-ați spus: „Pentru asta am ales această profesie”?

Marie-Astrid Rapaly: Da, iar astfel de momente apar nu de puține ori. Ele sunt legate atât de clipele de uimire despre care am vorbit deja, cât și de componenta umană a profesiei.

În meseria noastră întâlnim permanent oameni și specializări foarte diferite. Chiar și simplul fapt de a lucra alături de alți piloți este fascinant. Ne începem ziua de lucru într-un echipaj format adesea din persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată înainte și, totuși, colaborarea funcționează firesc și eficient. Acest lucru este posibil datorită standardizării muncii noastre. Fiecare știe exact ce trebuie să facă, în fiecare moment al zborului, chiar dacă până în ziua precedentă nu își cunoștea colegul.

Consider acest aspect deosebit de interesant. Dincolo de proceduri și tehnologie, meseria de pilot oferă numeroase oportunități de întâlnire și dialog cu profesioniști proveniți din medii foarte diferite. Tocmai această diversitate umană, alături de experiența zborului în sine, îmi confirmă adesea că am ales meseria potrivită.

Adrian Leonard Mociulschi: Ajunși la finalul acestui dialog, aș dori să ne adresăm tinerilor care visează la o carieră în aviație.

Ce sfat i-ați da astăzi unui tânăr sau unei tinere care visează să devină pilot de linie?

Marie-Astrid Rapaly: Procesul de recrutare rămâne unul dificil. Contextul din aviație se poate schimba foarte repede: într-o anumită perioadă companiile aeriene pot avea nevoie de numeroși piloți, iar câțiva ani mai târziu recrutările pot fi suspendate pentru o perioadă îndelungată.

Din acest motiv, îi sfătuiesc pe tinerii care își doresc această carieră să fie pregătiți și să evite să piardă timpul inutil. Atunci când sunt gata să participe la un concurs sau la o selecție, este important să facă pasul înainte, fără să amâne încă un an sau doi ori să aștepte un moment considerat „mai potrivit”.

Iar sfatul meu cel mai important este să creadă în visul lor și să persevereze. Mulți candidați nu reușesc din prima încercare, însă acest lucru nu trebuie să îi descurajeze. Uneori este nevoie de mai mult timp, de mai multe încercări și de multă determinare. Dar, în cele din urmă, efortul merită pe deplin.

Adrian Leonard Mociulschi: Doamnă Rapaly, vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru generozitatea cu care ați împărtășit din experiența dumneavoastră profesională. Răspunsurile oferite cititorilor STIRIPESURSE.RO arată că, dincolo de tehnologie și performanță, aviația rămâne o profesie a vocației, disciplinei și pasiunii pentru zbor. Vă doresc cer senin, zboruri line și aceeași uimire în fața cerului care răzbate atât de frumos din mărturia dumneavoastră.

În loc de concluzii

După aproape două decenii petrecute în cockpitul aeronavelor Air France, Marie-Astrid Rapaly vorbește mai puțin despre tehnologie și mai mult despre uimire. Poate că acesta este și mesajul esențial al acestui dialog: instrumentele se schimbă, însă fascinația zborului rămâne aceeași.

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi