Inginerul francez care a trecut de la motoarele Renault la biciclete electrice. Jérôme Mortal revine la București după 15 ani: „Lyon este un fel de demonstrație” a orașului în care bicicleta devine transport de zi cu zi

În Piața Charles de Gaulle din București, duminică dimineață, printre oameni ieșiți la cafea, alergători și bicicliști, francezul Jérôme Mortal vorbește despre Lyon, orașul în care locuiește acum, și îl pune în contrast cu Bucureștiul pe care l-a cunoscut în urmă cu aproximativ 15 ani. Vorbește și despre o schimbare care, în opinia sa, începe să fie vizibilă și aici: utilizarea bicicletei nu doar pentru sport sau pentru plimbarea de weekend, ci și pentru deplasările cotidiene.

Francezul cunoaște bine Bucureștiul. A locuit patru ani în România și a lucrat la Renault Technologie Roumanie ca inginer-șef de proiectare a sistemelor de propulsie. Potrivit Ultima Mobility Group, compania pe care o conduce în prezent, Mortal a participat în acea perioadă la crearea și dezvoltarea centrului de inginerie Renault din România.

Acum revine în Capitală dintr-o altă postură, odată cu intrarea grupului francez pe piața românească. Dincolo de contextul comercial al vizitei, discuția ajunge repede la felul în care ne deplasăm prin oraș și la ce îi poate determina pe oameni să lase mașina acasă măcar pentru o parte dintre drumurile zilnice.

Experiența lui Jérôme în industria auto se simte în felul în care vorbește.

Motor, transmisie, senzori, calibrare, cutie automată, frecare, putere – explicațiile tehnice vin una după alta. Ridică o bicicletă, răspunde întrebărilor celor strânși în jur, explică mecanisme, iar apoi îi îndeamnă să le încerce pe pista din apropiere.

„Overrun”, spune el când este întrebat despre impulsul pe care îl simți imediat după ce te oprești din pedalat. Este o calibrare prin care motorul continuă pentru scurt timp să ofere asistență, utilă la plecare sau atunci când ai nevoie să ajungi mai repede la viteza de deplasare.

 

Lyon, orașul pe care îl dă drept exemplu

Jérôme Mortal descrie transformarea pe care a văzut-o în comportamentul locuitorilor din Lyon. Pentru mulți dintre ei, alegerea bicicletei pentru drumul spre serviciu a devenit ceva obișnuit.

„Oamenii nu se mai gândesc dacă să ia mașina sau autobuzul, folosesc bicicleta”, spune el, descriind Lyonul drept un fel de demonstrație a modului în care se poate schimba mobilitatea unui oraș.

Pentru Jérôme, tocmai utilizarea de zi cu zi este relevantă, nu câte biciclete există într-un oraș, ci cât de ușor pot oamenii să le folosească pentru drumurile pe care altfel le-ar face cu mașina sau cu transportul public.

București, la 15 ani distanță

Comparația cu Bucureștiul are și o componentă personală.

În urmă cu aproximativ 15 ani, când lucra în România, Mortal explora orașul și pe bicicletă. Își amintește că a organizat atunci o tură la care au participat aproximativ 60 de persoane.

Acum găsește un București diferit, dar în care infrastructura pentru biciclete rămâne fragmentată. Chiar în timpul întâlnirii, o întrebare aparent banală – pe unde putem merge pentru a testa bicicletele? – se transformă într-o discuție despre traseu: unde există pistă, până unde poate fi urmată și pe unde ne putem întoarce.

Este un detaliu care spune multe despre experiența deplasării pe două roți în București. Pentru un biciclist, traseul nu este stabilit doar de punctul de plecare și destinație, ci și de locurile prin care poate circula în siguranță.

În jurul nostru, traficul din zona Charles de Gaulle continuă cu mașini, autobuze, trotinete, biciclete și pietoni împart același spațiu urban.

Fără trasee coerente și sigure, îndemnul adresat oamenilor să lase mașina acasă rămâne greu de pus în practică.

O schimbare care se vede pe stradă

Mortal nu pune semnul egal între București și Lyon. Diferențele sunt încă mari, mai ales când vine vorba despre infrastructura care permite folosirea bicicletei pentru deplasările cotidiene.

Dar duminică dimineață, în Piața Charles de Gaulle, se vede și cealaltă parte a poveștii. Alergători care se opresc, oameni veniți la cafea, copii, bicicliști care traversează zona și oameni care încearcă pentru prima dată o bicicletă electrică.

La un moment dat urmează și testul meu.

Prima reacție este să caut un traseu prin parc. Apare imediat întrebarea pe unde pot circula și alternativa pistei de pe bulevard.

Până la urmă plec pe pistă.

Pentru câteva minute, conversația despre mobilitate încetează să mai fie teoretică. Bucureștiul se vede de pe bicicletă prin infrastructura pe care o ai – sau nu o ai – la dispoziție, prin intersecții, trafic și continuitatea traseului.