În timp ce majoritatea debitelor râurilor din ţara sunt în scădere, un râu sfidează seceta

În timp ce Dunărea a coborât până aproape de minimul istoric, iar debitele majorității râurilor din România sunt așteptate să scadă în următoarele decenii, un bazin hidrografic apare ca excepție în documentele statului: Someșul.

În vara lui 2026, harta apelor din România arată aproape peste tot la fel: râuri cu debite mici, lacuri de acumulare sub presiune și o Dunăre coborâtă aproape de minimul istoric, notează Mediafax.

La Baziaș, fluviul a ajuns la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă, față de o medie multianuală de 3.900 pentru luna august. Apa pentru irigații a fost restricționată, iar Unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost oprită preventiv din cauza nivelului redus al Dunării.

În documentele statului există însă o excepție surprinzătoare

În timp ce pentru majoritatea bazinelor hidrografice modelele indică o reducere a debitelor în următoarele decenii, bazinul Someșului este singurul pentru care Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice indică o creștere a resursei de apă.

Simulările din documentele statului român indică o creștere medie a resursei de apă cu aproximativ 6% până la jumătatea secolului, iar în unele subbazine ale Someșului Mic avansul ar putea ajunge la 23%. Prognoza nu înseamnă însă că nord-vestul țării va fi ferit de secetă. Chiar la începutul lunii august 2026, debitele râurilor din bazinul Someșului se situau sub 30% din mediile lunare.

Pe termen lung, însă, modelele climatice indică o evoluție diferită pentru această parte a României.

Singura excepție menționată în strategia Guvernului

Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în august 2024, arată că debitele medii multianuale vor avea, în general, o tendință de scădere.

Reducerea estimată este de până la 5% în unele bazine din nord-vest, de aproximativ 15% în numeroase alte zone și poate ajunge până la 40% în unele bazine din sudul României.

Documentul prezintă totuși și o excepție: „bazinul râului Someș, pentru care tendința este de creștere a resursei de apă”. Estimarea vizează perioada 2021–2050, comparată cu intervalul de referință 1971–2000.

Cifre mai detaliate apar într-o analiză publicată în 2024 de cercetători ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și ai Administrației Naționale de Meteorologie.

Simulările indică o creștere medie de aproximativ 6% a resursei de apă în întregul bazin al Someșului. În cazul Someșului Mic, rezultatele sunt și mai pronunțate: unele subbazine ar putea înregistra creșteri medii anuale cuprinse între 10% și 23% față de perioada de referință.

Documentele nu indică o creștere similară pentru Someșul Mare. Prognoza favorabilă privește bazinul în ansamblu, iar cele mai mari diferențe pozitive au fost identificate în zona Someșului Mic.

Pentru râurile Vișeu, Iza și Tur, situate tot în nordul țării, modelele indică mai degrabă o stabilizare a resursei de apă, nu o creștere comparabilă cu cea din bazinul Someșului.

De ce ar avea Someșul mai multă apă

Principala explicație se află în evoluția precipitațiilor.

La nivelul întregii Românii, simulările hidrologice indică o scădere medie a precipitațiilor cu 3,2%. În unele regiuni, reducerea poate depăși 10%. În bazinul Someșului, însă, același scenariu estimează o creștere medie anuală a precipitațiilor cu aproximativ 5,5%.

Bazinul Someșului se întinde într-o zonă cu un relief variat și cu suprafețe montane importante. În Munții Rodnei, Gutâi, Țibleș, Bârgău și Călimani, cantitățile actuale de precipitații ajung la 1.000–1.400 de milimetri pe an, iar în Munții Apuseni se situează între aproximativ 800 și 1.200 de milimetri.

Proiecțiile climatice indică totodată că unele dintre cele mai importante creșteri ale intensității precipitațiilor se pot produce în Munții Apuseni și în nordul Carpaților Orientali, zone care alimentează Someșul și principalii săi afluenți.

Rezultatul din model provine, așadar, dintr-o combinație favorabilă pentru bilanțul anual al râului: mai multe precipitații în nord-vest și cantități importante de apă colectate din regiunile montane. În sudul țării se produce efectul opus: precipitațiile scad mai mult, temperaturile cresc, iar evaporarea consumă o parte mai mare din apa disponibilă.

Mai multă apă anual nu înseamnă că seceta dispare

Creșterea mediei anuale poate ascunde diferențe foarte mari între anotimpuri.

Simulările pentru România indică, în general, o deplasare a apei către începutul anului. Debitele tind să crească iarna, în special în ianuarie și februarie, și să scadă în aprilie, mai și în perioada august–noiembrie. Încălzirea vremii schimbă și momentul topirii zăpezii, astfel încât o parte mai mare din apă poate ajunge în râuri mai devreme decât în trecut.

Un studiu dedicat bazinului Someșului, realizat de cercetători ai INHGA cu patru modele climatice, a identificat creșteri importante la sfârșitul toamnei și iarna. Într-unul dintre scenarii, debitul mediu lunar creștea cu până la 39% în februarie. Același model estima însă o reducere de până la 37% în iulie.

Cu alte cuvinte, Someșul poate transporta, în medie, mai multă apă într-un an, dar poate rămâne cu debite foarte reduse în anumite veri sau toamne.

Situația din august 2026 demonstrează tocmai această diferență. Deși tendința calculată pentru perioada 2021–2050 este pozitivă, râurile din bazinul Someșului se aflau, la acel moment, printre cele cu debite mai mici de 30% din mediile lunare.

Creșterea poate aduce și mai multe viituri

O resursă anuală mai mare nu reprezintă automat o veste bună.

Dacă o parte mai mare din precipitații cade în episoade scurte și intense, apa se scurge rapid către albie, produce creșteri bruște de debit și se infiltrează mai puțin în sol. Pot apărea astfel viituri și inundații, fără ca rezervele de apă subterană sau debitele din perioadele secetoase să se îmbunătățească în aceeași măsură.

Strategia Guvernului avertizează că debitele maxime asociate unor inundații rare ar putea crește în peste jumătate din teritoriul României în perioada 2021–2050. Documentul mai arată că intensificarea ploilor torențiale și extinderea suprafețelor acoperite cu asfalt sau construcții măresc scurgerea la suprafață și riscul de inundații urbane.