În scandalul merdeneaua, un etnolog explică etimologia aproape neștiută a cuvântului

În plin scandal bucureștean legat de „merdenea”, nelipsită astăzi din numeroase patiserii din București și din țară, etnologul Gheorghiță Ciocioi explică faptul că denumirea produsului de patiserie provine, la origine, de la numele vergelei folosite pentru întinderea foilor de aluat.

Într-o postare publicată pe pagina sa de Facebook, Gheorghiță Ciocioi arată că merdenelele, produse realizate din foi de plăcintă și umplute cu brânză sau carne, erau vândute în trecut în spațiul românesc mai ales de albanezi și turci.

Imaginea vânzătorilor ambulanți era una familiară în târguri și în zonele aglomerate: aceștia își purtau produsele în tăvi așezate pe cap și le comercializau pe străzile centrale.

De la sucitor la merdenea

Potrivit explicației oferite de etnolog, cuvântul românesc „merdenea” își are originea în termenul turcesc „merdane”, care desemnează vergeaua sau sucitorul subțire utilizat pentru întinderea foilor de aluat.

La rândul său, termenul turcesc ar proveni din persană, din „wardana”, având în spate o formă medio-persană, „wardānāg”, cu sensuri precum „stâlp”, „vergea”, „suliță” sau „axă”. Rădăcina este pusă în legătură cu verbul „wardānīdan/wardān”, cu sensul de „a întoarce” sau „a răsuci”.

Gheorghiță Ciocioi indică și o atestare din anul 1680, în dicționarul poliglot al orientalistului Franciscus à Mesgnien Meninski, unde apar formele „verdān”, „verdāne” și „verdene”, explicate prin latinescul „radius pistorum”, cu referire la vergeaua folosită pentru rularea aluatului.

Astfel, numele instrumentului utilizat pentru întinderea foilor subțiri de plăcintă ar fi ajuns, în limba română, să desemneze produsul de patiserie realizat din asemenea foi.

„Vergeaua (sucitorul) subțire («merdane», tc.), pentru întins foile de plăcintă, va da numele merdenelei în română – un produs de patiserie din mai multe foi subțiri, întinse cu «merdane» (vergeaua)”, explică etnologul.

„Bucureștenii au rămas numai cu gustosul produs al patiserilor”

Interesant este că termenul nu a desemnat dintotdeauna exclusiv produsul alimentar. Potrivit lui Gheorghiță Ciocioi, denumirea turcească a vergelei pentru întinderea aluatului, sub forma „merdenea”, s-a păstrat până aproape de zilele noastre în Teleorman și în unele zone din vechiul județ Vlașca.

În București, în schimb, sensul legat de instrumentul de bucătărie a dispărut, în timp ce denumirea s-a păstrat pentru produsul de patiserie.

„Bucureștenii au rămas numai cu (numele) gustosului produs al patiserilor”, concluzionează Gheorghiță Ciocioi.