Iernile fără zăpadă nu mai sunt o excepție: Fenomenul care apărea o dată la 30 de ani revine de patru ori mai des

Iernile cu un strat de zăpadă extrem de redus, considerate până acum evenimente excepționale, devin mult mai frecvente pe măsură ce clima se încălzește. Un nou studiu arată că o „secetă de zăpadă” precum cea din 2026, care în climatul preindustrial apărea aproximativ o dată la 30 de ani, poate reveni în prezent la mai puțin de șapte ani.

Cercetarea a analizat situația din vestul Statelor Unite, unde iarna anului 2026 a adus temperaturi neobișnuit de ridicate și un strat foarte subțire de zăpadă în numeroase regiuni montane.

Problemele au devenit vizibile înainte ca oamenii de știință să finalizeze măsurătorile. Unele stațiuni de schi au fost nevoite să își încheie sezonul mai devreme, iar administratorii resurselor de apă au început să se pregătească pentru o cantitate mai mică de apă provenită din topirea zăpezii.

Studiul publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences arată că încălzirea produsă de activitatea umană a făcut un asemenea fenomen de aproximativ 4,4 ori mai probabil.

De la o iarnă la 30 de ani la una la mai puțin de șapte ani

Cercetătorii au comparat probabilitatea apariției unei secete severe de zăpadă în două scenarii climatice.

Primul a reprezentat clima actuală, folosind condițiile din perioada 2016-2036. Cel de-al doilea a reconstituit clima preindustrială dintre anii 1850 și 1900, înainte ca emisiile masive de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană să modifice semnificativ temperaturile globale.

Rezultatele au arătat că, în climatul actual, o secetă de zăpadă comparabilă cu cea din 2026 poate apărea, în medie, o dată la aproximativ 6,8 ani.

În condițiile climatice preindustriale, un fenomen de aceeași intensitate ar fi apărut doar o dată la aproximativ 30 de ani.

Cu alte cuvinte, ceea ce era considerat o iarnă excepțională, întâlnită poate o singură dată de-a lungul unei generații, riscă să devină o problemă cu care comunitățile montane trebuie să se confrunte în mod repetat.

Ce înseamnă, de fapt, „secetă de zăpadă”

Seceta de zăpadă nu înseamnă neapărat că într-o regiune nu mai există deloc precipitații.

În multe dintre zonele analizate, cantitățile totale de precipitații au fost apropiate de cele obișnuite. Problema a fost temperatura mai ridicată, din cauza căreia o parte mai mare a precipitațiilor a căzut sub formă de ploaie, nu de ninsoare.

Temperaturile ridicate au accelerat și topirea zăpezii care se depusese deja. Astfel, stratul de zăpadă nu a mai putut funcționa ca un rezervor natural care păstrează apa pe timpul iernii și o eliberează treptat primăvara și vara.

În alte regiuni s-au suprapus două probleme: temperaturile ridicate și cantitățile reduse de precipitații.

Cum au măsurat cercetătorii dispariția zăpezii

Echipa a folosit un model meteorologic bazat pe legile fizicii, în care au fost introduse observații din satelit și măsurători directe privind cantitatea de apă păstrată în stratul de zăpadă.

Cercetătorii au comparat nivelurile înregistrate la 15 martie în fiecare an, începând din 1987. Data a fost aleasă deoarece, în numeroase regiuni montane, aceasta este apropiată de momentul în care stratul de zăpadă ajunge în mod obișnuit la nivelul maxim.

Iarna din 2026 nu a stabilit un record absolut negativ în întreaga regiune analizată. Totuși, stratul de zăpadă s-a situat la nivelul sau sub pragul celor mai slabi 10% dintre anii măsurați în toate zonele studiate.

După ce au verificat că modelul reproduce corect situația observată în 2026, oamenii de știință l-au utilizat pentru a simula aceeași iarnă în climatul actual și în cel preindustrial.

Situație mult mai gravă în bazinul fluviului Colorado

Impactul încălzirii globale a fost și mai puternic în partea superioară a bazinului fluviului Colorado.

În această regiune, seceta de zăpadă din 2026 a devenit de aproximativ 14 ori mai probabilă din cauza schimbărilor climatice, potrivit Colorado School of Mines.

Estimarea are o marjă mare de incertitudine, deoarece asemenea evenimente extreme sunt rare chiar și în climatul actual. Regiunea este însă crucială, deoarece apa provenită din topirea zăpezilor alimentează comunități, orașe, ferme și activități industriale dintr-o mare parte a vestului Statelor Unite.

Lipsa zăpezii nu reprezintă, așadar, doar o problemă pentru stațiunile de schi. Ea poate însemna mai puțină apă potabilă, dificultăți pentru agricultură, reducerea producției hidroenergetice și un risc mai mare de incendii de vegetație.

Zăpada este unul dintre cele mai importante rezervoare naturale de apă

Stratul de zăpadă acumulat pe munți păstrează apa în lunile reci și o eliberează treptat odată cu creșterea temperaturilor.

Atunci când precipitațiile cad sub formă de ploaie sau zăpada se topește prea devreme, apa poate ajunge în râuri într-o perioadă în care cererea este încă redusă. În lunile de vară, când populația și agricultura au cel mai mult nevoie de apă, rezervele pot fi deja epuizate.

Un strat redus de zăpadă lasă și solul, pădurile și vegetația expuse mai devreme temperaturilor ridicate. Terenul se usucă mai repede, iar sezonul incendiilor poate începe mai devreme și poate dura mai mult.

Oamenii de știință avertizează că administratorii resurselor de apă și comunitățile montane nu mai pot trata asemenea ierni drept accidente rare. Infrastructura, rezervele și activitățile economice trebuie pregătite pentru repetarea mult mai frecventă a fenomenului.

Rezultatele nu pot fi transferate automat asupra României

Studiul se referă exclusiv la vestul Statelor Unite, iar intervalele calculate – o dată la 6,8 ani, respectiv o dată la 30 de ani – nu pot fi aplicate direct României sau Europei.

Mecanismul analizat este însă relevant pentru toate regiunile montane afectate de creșterea temperaturilor: mai multe precipitații pot cădea sub formă de ploaie, zăpada se poate topi mai devreme, iar rezerva naturală de apă disponibilă în lunile calde se reduce.