I-au spus că i-a murit copilul și i-au dat un sicriu bătut în cuie. După 21 de ani, adevărul macabru a ieșit la iveală

Un caz tulburător petrecut în județul Vâlcea scoate la iveală traumele profunde, nesiguranța și neregulile grave din sistemul românesc al anilor ’90. Ceea ce trebuia să fie o simplă reamenajare a unui loc de veci de familie s-a transformat într-un șoc uriaș care ridică semne de întrebare înnfiorătoare: după 21 de ani de la înmormântarea fiicei sale, o mamă a descoperit că a plâns două decenii în fața unui sicriu complet gol.

Această descoperire macabră a readus în atenție suspiciunile grele privind posibilele adopții ilegale și rețelele de trafic de copii care operau în România post-decembristă.

Minciuna dintr-un spital din Vâlcea și sicriul bătut în cuie

Totul a început în anul 1994, când o familie modestă din mediul rural din județul Vâlcea a trăit coșmarul vieții sale. Fetița lor, în vârstă de doar un an și jumătate, a fost internată de urgență la Spitalul din Râmnicu Vâlcea după ce starea ei de sănătate s-a deteriorat brusc. La scurt timp, medicii le-au dat părinților o veste cumplită: micuța a murit.

În loc ca trupul copilului să le fie predat pentru rânduielile creștinești, părinții au primit de la spital un sicriu deja sigilat și bătut în cuie, informează retetesivedete.ro.

Personalul medical le-a cerut cu o insistență ieșită din comun să nu deschidă sub nicio formă coșciugul. Cadrele medicale au susținut că fetița ar fi murit din cauza SIDA, o boală extrem de contagioasă și învăluită în teroare în acei ani.

Copleșiți de durere și lipsiți de informații, părinții au ascultat recomandările drastice și și-au îngropat fetița fără să o mai poată vedea vreodată pentru un ultim rămas-bun.

Adevărul înfiorător ieșit la iveală la redeschiderea mormântului

Timpul a trecut, iar în toamna anului 2015, tatăl fetiței a încetat din viață. Familia a decis ca acesta să fie înmormântat în același loc de veci, alături de micuța pierdută cu 21 de ani în urmă. În momentul în care groparii au deschis vechiul sicriu, cei prezenți au încremenit.

În interiorul coșciugului nu exista nicio rămășiță umană. Niciun os, niciun semn al prezenței copilului.

În locul trupului fetiței se aflau mai multe haine de damă, lenjerie intimă uzată și tot felul de resturi textile. Obiectele fuseseră îmbinate și așezate cu grijă, astfel încât să imite perfect greutatea și volumul corpului unui copil mic. Concluzia anchetei improvizate de la fața locului a fost una șocantă: fetița nu fusese pusă niciodată în acel sicriu.

Neconcordanțe grave în actele medicale și mușamalizarea cazului

Ancheta declanșată ulterior de autorități mai mult a adâncit misterul decât să ofere răspunsuri. Verificările polițiștilor au scos la iveală neconcordanțe majore în documentele oficiale din anii ’90:

• În acte figura faptul că fetița ar fi fost transferată de urgență de la Râmnicu Vâlcea la un spital din București;

• Tot în documente se menționa că micuța ar fi decedat în Capitală din cauza unei infecții severe cu HIV;

• Ancheta nu a putut stabili unde a fost îngropat cu adevărat trupul copilului și nici cine a pus haine vechi în sicriul trimis familiei la Vâlcea.

Afectată profund, mama a cerut ajutorul justiției pentru a afla ce s-a întâmplat cu copilul ei. Din păcate, procurorii au clasat dosarul pe motiv că faptele s-au prescris din punct de vedere legal. Astfel, femeia a rămas fără niciun răspuns oficial.

A fost fetița vândută pentru adopție internațională?

În comunitatea locală și printre cei care au urmărit cazul continuă să circule ipoteza că fetița ar fi fost de fapt dată spre adopție ilegală în străinătate. În anii ’90, adopțiile internaționale din România erau marcate de numeroase nereguli, iar rețele bine organizate profitau de haosul instituțional și de vulnerabilitatea familiilor sărace.

Conform acestei teorii, unii copii proveniți din medii modeste erau declarați decedați în fals, actele le erau schimbat complet, iar sicriele erau umplute cu haine vechi pentru a păcăli părinții îndurerați.

Procurorii și autoritățile nu au putut confirma oficial această teorie în cazul fetiței din Vâlcea. Cu toate acestea, lipsa oricărei dovezi privind decesul real lăsă deschisă o posibilitate tulburătoare: undeva în lume, fetița ar putea trăi astăzi sub o altă identitate, fără să știe că părinții ei biologici au plâns peste două decenii lângă un mormânt gol.