Handelsblatt: Merz și Macron inițiază o „schimbare istorică de direcție” în privința Chinei / “Sfârșitul naivității germane în politica față de Beijing”

Guvernul federal condus de cancelarul Friedrich Merz a inițiat luni “o schimbare istorică de direcție” în domeniul economic, punând astfel capăt unei naivități de ani de zile față de Beijing, care costă industria germană 15.000 de locuri de muncă în sectorul industrial în fiecare lună, scrie principalul cotidian financiar german, Handelsblatt.

În timp ce guvernul federal se destramă în mici dispute privind reformele de politică internă și se ceartă, cu o ciudată plăcere de autodistrugere politică, pe chestiuni marginale precum o taxă pe zahăr, Merz a reușit o adevărată lovitură de maestru în politica față de China. Guvernului federal i se cuvine pentru aceasta ceea ce primește foarte rar în aceste zile: recunoaștere, afirmă Handelsblatt.

Deși provin din direcții diferite, Germania și Franța au formulat, într-un document comun, o poziție în politica față de China care reprezintă mult mai mult decât cel mai mic numitor comun. Ambele țări sunt dispuse să acorde Comisiei Europene competențe extinse. Ele pun în vitrină instrumente cu ajutorul cărora UE poate exclude China de pe piața internă a UE printr-o simplă apăsare de buton.

Toate acestea ar fi fost de neimaginat acum trei ani.

Care sunt argumentele ziarului german:

Germania a dat dovadă de indulgență față de Beijing mult prea mult timp, deși China îi declarase deja, în mod informal, război economic cu ani în urmă. Reticența de a acționa a avut multe motive: dependența economică mare de China în ceea ce privește materiile prime critice. Afacerile profitabile pe care le făceau concernele germane în Republica Populară Chineză. Întreruperea livrărilor de gaz din Rusia. Și, ca să fim corecți: unei țări cu o mentalitate liber-schimbistă precum Germania îi este, desigur, deosebit de greu să-și reprogrameze ADN-ul economic.

Totuși, Merz a recunoscut în ultimele luni că Germania este epicentrul „șocului chinezesc 2.0”. Că s-ar putea să nu mai rămână prea mult din industria germană dacă se continuă să se privească pasiv cum China își asigură avantaje enorme la export prin subvenții de trilioane, deturnarea unilaterală a know-how-ului și o politică monetară, ca să ne exprimăm cu prudență, discutabilă.

Schimbarea de curs a lui Merz nu este lipsită de controverse. Criticii avertizează că China ar putea servi drept pretext pentru a renunța la reforme – după deviza: „De fapt, slăbiciunea creșterii economice se datorează Chinei”. Însă renașterea economică nu poate avea succes decât prin ambele: reforme și o politică diferită față de China.

De asemenea, ar fi o eroare să interpretăm atitudinea mai dură față de Beijing ca o orientare către protecționism. Guvernul federal continuă să insiste asupra unor relații comerciale bune cu Republica Populară Chineză. Doar că acestea trebuie să se desfășoare în condiții echitabile. Iar exact asta nu se întâmplă.

Faptul că UE, cu sprijinul germano-francez, ripostează acum nu este lipsit de riscuri. Desigur, există posibilitatea unei contraofensive chineze, care ar avea consecințe economice uriașe pentru Europa. Șeful statului chinez Xi Jinping l-a pus deja în genunchi pe președintele SUA Donald Trump, când a oprit exporturile de metale rare, după ce Trump a declanșat un război al taxelor vamale împotriva Chinei.

Europa este o piață de export uriașă

Dar Europa trebuie să-și conștientizeze punctele forte; și UE dispune de pârghii. După închiderea pieței americane, Republica Populară Chineză depinde de UE ca piață de export. În plus, propunerea Franței și a Germaniei, chiar dacă nu este încă formulată până în cele mai mici detalii, este bine gândită în esență: include atât recompense, cât și sancțiuni, amenințări și oferte de dialog.

Propunerile anticipează o oprire a exporturilor de pământuri rare. Și ele garantează că China nu va putea să pună țările europene una împotriva celeilalte și să împiedice astfel aplicarea sancțiunilor comerciale.

Asta nu înseamnă că China nu ar putea totuși să recurgă la măsuri de retorsiune. Dar a continua să nu ripostezi ar însemna sinucidere economică din teamă de moarte.