Guvernul vrea să supravegheze copiii cu tendințe violente și să implice preoții în monitorizarea familiilor! Ce prevede noua Strategie Națională

Guvernul României propune măsuri controversate pentru prevenirea extremismului și a radicalizării în rândul copiilor și adolescenților. Printre acestea se numără supravegherea minorilor cu tendințe violente, consilierea părinților pentru identificarea semnelor de radicalizare și implicarea preoților în monitorizarea familiilor în care există un istoric de agresiuni. Măsurile sunt incluse într-o Strategie Națională împotriva Extremismului, lansată în dezbatere publică după consultări cu reprezentanții Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Documentul propune o colaborare între școli, familii, autorități locale, culte religioase și organizații neguvernamentale pentru identificarea timpurie a comportamentelor care ar putea indica o tendință spre radicalizare. Totuși, deși strategia stabilește mai multe direcții de acțiune, aceasta nu prezintă încă măsuri concrete de implementare, iar termenul propus pentru aplicarea planului este anul 2030.

Guvernul vrea o hartă a adolescenților cu risc de radicalizare

Una dintre principalele direcții ale strategiei este realizarea unei hărți a cazurilor de radicalizare în rândul adolescenților și tinerilor. Autoritățile vor să identifice mai bine categoriile vulnerabile, în special minorii cu risc de abandon școlar, cei care au antecedente de comportament deviant, copiii aflați în plasament, dar și tinerii din centre educative și de detenție. Potrivit documentului, o astfel de evidență ar permite identificarea zonelor și grupurilor în care există riscuri de manifestare a unor comportamente violente sau extremiste. În acest proces ar urma să fie implicați și profesorii, care ar avea un rol mai important în observarea comportamentului elevilor și identificarea eventualelor semne de radicalizare.

Sorin Ionescu, ministru delegat pentru învățământul preuniversitar, susține că profesorii trebuie să fie printre primii care observă schimbările de comportament ale copiilor. „Suntem obligați să accentuăm rolul profesorului. Profesorul pentru învățământul primar, profesorul diriginte, profesorul consilier, profesorul de la diverse discipline. Un copil care răspunde radicalizării va spune nu extremismului”, a declarat acesta.

Părinții ar putea fi învățați să recunoască semnele radicalizării la copii

O altă componentă importantă a strategiei vizează implicarea directă a părinților și tutorilor legali. Aceștia ar urma să participe la activități de informare și consiliere organizate de specialiști care ar merge în școli. Părinții ar trebui să învețe să recunoască simbolurile și metodele de recrutare utilizate de grupările extremiste, dar și schimbările de comportament care ar putea indica o posibilă radicalizare.

Printre semnele menționate în proiect se numără tatuajele, inscripțiile de pe haine, anumite replici verbale, automutilările și alte manifestări agresive.

De asemenea, familiile ar urma să fie îndrumate să acorde mai multă atenție activității copiilor în mediul online, să verifice prezența digitală a acestora și să fie atente la persoanele cu care își petrec timpul. Scopul declarat al acestor măsuri este identificarea timpurie a situațiilor de risc și prevenirea implicării minorilor în grupări sau activități extremiste.

Preoții, cluburile sportive și autoritățile locale, implicați în prevenirea extremismului

Strategia nu limitează responsabilitatea prevenirii radicalizării la școală și familie. Documentul prevede implicarea mai multor actori din comunitate, inclusiv a cultelor religioase, cluburilor sportive și autorităților locale. Unul dintre aspectele propuse este implicarea preoților în monitorizarea familiilor în care există un istoric de agresiuni. Astfel, instituțiile și reprezentanții comunităților religioase ar urma să contribuie la identificarea unor situații vulnerabile și la prevenirea comportamentelor violente.

În paralel, organizațiile neguvernamentale sunt chemate să sprijine implementarea strategiei, inclusiv prin implicarea voluntarilor în activitățile propuse de autorități.

Reprezentanții societății civile atrag însă atenția că există o diferență importantă între obiectivele formulate într-un document oficial și aplicarea lor concretă. „Teoria e una, adevăratul examen e practica!”, avertizează organizațiile neguvernamentale, subliniind importanța modului în care aceste măsuri vor fi puse în aplicare.

Strategia are 30 de pagini, dar nu stabilește încă măsuri concrete

Deși documentul cuprinde mai multe direcții de intervenție și propune colaborarea dintre numeroase instituții, una dintre problemele semnalate este lipsa unor măsuri concrete de implementare. Strategia are aproximativ 30 de pagini și stabilește obiective generale pentru prevenirea extremismului, însă nu detaliază suficient modul în care acestea vor fi aplicate în practică.

Termenul propus pentru implementarea strategiei este anul 2030, ceea ce înseamnă că autoritățile au la dispoziție mai mulți ani pentru dezvoltarea mecanismelor de intervenție și colaborare.