Guvernul mai câștigă două săptămâni în procesul restanțelor salariale din Justiție. ÎCCJ amână hotărârea definitivă

Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat pentru 20 august 2026 pronunțarea hotărârii definitive în procesul deschis împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor pentru asigurarea banilor necesari plății drepturilor salariale restante din sistemul judiciar. Este a treia amânare a pronunțării în dosarul nr. 1844/2/2026.

În cauză au calitatea de recurenți Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial și Florin Ionel Buzea, în timp ce Înalta Curte figurează ca intimat-reclamant.

„Amână pronunțarea la 20 august 2026”, este soluția scurtă publicată în dosar.

O eventuală menținere a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București ar obliga Executivul să găsească, inclusiv prin rectificare bugetară, fondurile necesare achitării unor obligații salariale deja stabilite prin hotărâri judecătorești și titluri executorii.

Guvernul și Ministerul Finanțelor au pierdut în primă instanță

Procesul se află în faza recursului după ce, la 5 mai 2026, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de ÎCCJ și a obligat Guvernul României și Ministerul Finanțelor să asigure sumele necesare pentru plata drepturilor salariale restante, scadente în cursul acestui an.

Instanța a stabilit că Executivul trebuie să adopte actele necesare, inclusiv o rectificare bugetară, astfel încât obligațiile financiare ale statului să fie efectiv achitate. Hotărârea prevede un termen de zece zile de la data rămânerii definitive, precum și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere și o amendă zilnică raportată la salariul minim brut.

Miza financiară este estimată la aproximativ cinci miliarde de lei, suma reprezentând diferențe salariale și alte drepturi recunoscute magistraților și unor categorii de personal din Justiție. Estimările publice au variat între 4,8 și 5,2 miliarde de lei.

Hotărârea pe care o va pronunța completul ÎCCJ va fi definitivă.

Obligațiile statului nu dispar printr-o decizie bugetară

Demersul Înaltei Curți pornește de la un principiu elementar al statului de drept: hotărârile judecătorești definitive și titlurile executorii trebuie respectate inclusiv atunci când debitorul este Guvernul României.

Executivul nu contestă doar cuantumul sau modalitatea tehnică a plăților, ci încearcă să evite o hotărâre care l-ar obliga să asigure integral finanțarea. În timp ce angajaților și instituțiilor publice li se cere să respecte fără întârziere obligațiile față de stat, Guvernul invocă dificultățile bugetare atunci când statul însuși trebuie să își achite datoriile.

Restanțele au apărut în urma recalculării unor drepturi salariale, după ce ÎCCJ și Parchetul General au dispus în 2023 aplicarea unei majorări de aproximativ 25%, cu efecte retroactive începând din 2018, pentru punerea în aplicare a unor soluții pronunțate de instanțe.

Curtea de Apel București a considerat însă că lipsa fondurilor sau refuzul autorităților executive de a efectua rectificările necesare nu poate transforma obligațiile stabilite prin titluri executorii în simple promisiuni fără termen.

Executivul a deschis mai multe fronturi pentru blocarea plății

Pe lângă recursul formulat împotriva sentinței Curții de Apel București, Guvernul a cerut sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și suspendarea procesului până la soluționarea întrebării preliminare.

Reprezentanții Executivului au susținut că instanțele nu pot obliga Guvernul să aloce bani unei anumite categorii profesionale și că termenul de zece zile stabilit pentru executarea hotărârii ar fi prea scurt.

În paralel, Guvernul a sesizat Curtea Constituțională, reclamând existența unui conflict juridic de natură constituțională între Executiv și ÎCCJ. Cabinetul a susținut că instanțele s-ar substitui Guvernului și Parlamentului în materia gestionării banilor publici.

CCR a dezbătut sesizarea la 16 iulie, însă a amânat pronunțarea pentru 23 septembrie 2026.

Prin aceste demersuri, Executivul încearcă să mute disputa dincolo de problema centrală a cauzei, adică existența unor obligații salariale recunoscute și neachitate. Argumentul autonomiei bugetare a Guvernului nu poate însemna că puterea executivă are libertatea de a selecta hotărârile judecătorești pe care le execută și pe cele pe care le amână pe termen nedefinit.

Dicasterial: neexecutarea hotărârilor afectează credibilitatea statului

Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, care a intervenit în proces și a declarat la rândul său recurs, a arătat că situația nu îi afectează exclusiv pe magistrați, ci și alte categorii de personal din instanțe și parchete.

Organizația sindicală a avertizat că neplata drepturilor stabilite prin hotărâri definitive a provocat popriri și proceduri de executare silită asupra unor instanțe, transformând statul într-un debitor urmărit chiar de propriii angajați.

Potrivit Dicasterial, continuarea acestei situații afectează atât funcționarea autorității judecătorești, cât și credibilitatea statului român, care pretinde respectarea legii, dar refuză să își execute propriile obligații.

Amânarea până la 20 august oferă Guvernului încă două săptămâni înaintea unui verdict definitiv. Dincolo de valoarea considerabilă a sumelor, decizia ÎCCJ va stabili dacă lipsa unei alocări bugetare poate fi folosită de Executiv drept justificare pentru amânarea unor drepturi deja recunoscute sau dacă statul este obligat, asemenea oricărui alt debitor, să respecte și să execute hotărârile judecătorești.