FOTO: „Disneyland de pe Temu… Cine v-a lucrat aici?” / Val de controverse, ironii și critici online după restaurarea Castrului Roman Arutela, cu bani din PNRR

Restaurarea Castrului Arutela, anunțată de Ministerul Culturii, a stârnit un val de controverse și critici în mediul online. Fotografia publicată de minister a atras imediat sute de comentarii critice legate de modul în care arată noua construcție. Proiectul a costat aproximativ 12,4 milioane de lei. 

”Disneyland de pe Temu”, ”Minecraft? Disney? Ați făcut o porcărie cu o grămadă de bani… luați bani din PNRR și nu faceți ceva bun cu ei… vă bateți joc de noi!!!”, ”Cine v-a lucrat aici?”, „Lipsesc toboganele din plastic roz. Absolut rușinos! Ștergeți postarea cu felicitări și laude. V-ați făcut de râs cu o asemenea reabilitare”, sunt doar câteva dintre cele peste 800 de comentarii ironice sau indignate la fotografia publicată de Ministerul Culturii.

Controversa vine din aspectul relativ modern al castrului, care pare a transmite mai curând imaginea unei scenografii contemporane inspirate de o fortificație, decât aceea a unei ruine romane conservate.

”Suprafețele sunt prea uniforme. Fațada are o culoare deschisă, aproape continuă, iar rosturile și neregularitățile zidăriei sunt estompate. Pare că piatra pare acoperită sau tratată până la pierderea texturii istorice. În locul unei structuri alcătuite din pietre cu forme, dimensiuni și nuanțe variate, percepem volume compacte, apropiate vizual de betonul decorativ sau de polistirenul tencuit” a precizat un specialist în momumente istorice consultat de G4Media, care nu a dorit să îi fie publicat numele.

Castrul Arutela se află nu departe de Mănăstirea Cozia, pe malul stâng al Oltului și a fost ridicat în anul 138, în timpul împăratului Hadrian. Este parte a circuitului turistic integrat în Ruta Castrelor Romane din România.

Un scandal similar a apărut și acum trei ani, când Bojdeuca lui Ion Creangă a fost renovată într-un mod care a stârnit controverse aprinse din partea publicului, dar și din partea unor instituții, cum ar fi Academia Română. G4Media a relatat atunci că renovarea realizată de Consiliul Județean Iași a transformat casa într-un spațiu considerat de critici drept „prea luxos”, pierzându-și farmecul rustic și autenticitatea originală.

Ministerul Culturii a postat pe Facebook fotografia, câteva informații și un link spre siteul propriu, unde detaliază explicațiile legate de restaurare.

Acolo precizează că Arutela este integrat în Ruta Castrelor Romane din România, circuit turistic și cultural de interes național și european, finanțat din PNRR, Componenta 11 – Turism și Cultură.

”Ministerul Culturii a emis, la faza DTAC, avizul nr. 170/M/2025 pentru Castrul Arutela, în urma unui proces de avizare derulat pe parcursul anului 2025, în cadrul căruia proiectul a fost supus analizei tuturor organismelor de specialitate cu competențe legale în domeniu, care au emis avize favorabile:

Secțiunea Tehnică de Arhitectură și Inginerie a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, aviz favorabil în ședința din 18.06.2025;

-Comisia Națională de Arheologie, aviz favorabil în ședința din 20-23.06.2025;

-Comisia Națională „Limes”, aviz favorabil în ședința din 16.06.2025, comunicat prin adresa nr. 342/20.06.2025.

Adițional, includerea Castrului Arutela în situl serial „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, înscris în patrimoniul mondial UNESCO în 2024, a reprezentat un argument suplimentar pentru adoptarea celor mai riguroase standarde de intervenție, iar proiectul a fost conceput cu conștiința deplină a acestei responsabilități.

Proiectul de reabilitare și punere în valoare a Castrului Roman Arutela este rezultatul unui proces riguros de cercetare, desfășurat pe parcursul mai multor ani. Studiile de fundamentare au fost elaborate de specialiști în arheologie și istoria arhitecturii militare romane, constituind baza documentară pe care a fost conceput întregul proiect tehnic” precizează ministerul.

Totodată, Ministerul Culturii invocă o serie de ”constrângeri peisagistice majore” care au dus la soluția arthitecturală care se poate observa.

”Situl este mărginit de linii de înaltă tensiune, iar din interiorul lui se văd hotelurile cu fațade roșii de la Căciulata, precum și construcțiile barajului Turnu.

Toate aceste elemente moderne sunt suficient de vizibile încât perturbă relația dintre monument și peisajul natural din jur. Fără nicio intervenție, ele ar domina fundalul sitului.

Soluția aleasă de echipa de proiectare este una contemporană: o fațadă din material reflectorizant, orientată spre castru. Ea reflectă imaginea patrimoniului roman chiar pe fațada porții și maschează, din perspectiva vizitatorului aflat în sit, atât infrastructura energetică, cât și construcțiile moderne din jur.

Clădirea nu concurează vizual cu situl, ci îl „oglindește”: ruinele se reflectă în fațadă, iar elementele moderne dispar din câmpul vizual al publicului.

Această abordare respectă principiile Cartei de la Veneția (documentul internațional de referință pentru restaurarea monumentelor), potrivit căruia orice intervenție contemporană trebuie să rămână recognoscibilă ca atare, fără să imite arhitectura istorică și fără să domine monumentul. Poarta nou construită nu intră în disonanță volumetrică cu incinta romană, ci este discretă și se integrează firesc în peisaj.

Forma porții și a zidurilor de incintă, dispunerea clădirilor din interior și modul de prezentare a ansamblului au fost stabilite pe baza celor mai recente cercetări arheologice, care depășesc nivelul cunoașterii din anii 1980, când a avut loc prima intervenție de restaurare.

Poarta principală a castrului (porta praetoria) fusese reconstruită atunci pe baza unor ipoteze provizorii, recunoscute ca atare și în Repertoriul Arheologic Național.

Proiectul actual corectează acea reconstituire, folosind datele acumulate din cercetările desfășurate ulterior. Aceleași cercetări au arătat că intervenția din anii 1980 a afectat semnificativ substanța istorică a monumentului, cercetat inițial în deceniile 6-7 ale secolului XX.

Diferențele de textură vizibile azi în tencuiala zidurilor marchează limitele acelei intervenții și rămân o mărturie a daunelor produse atunci. Echipa de restaurare a pornit așadar de la un monument care trebuia mai întâi evaluat prin prisma propriei sale istorii de restaurare.

Analize recente ale pietrei și mortarului, prelevate din zidul nordic, din poarta principală (porta praetoria) și din zidul exterior, confirmă faptul că substanța constructivă romană originală se păstrează în structura monumentului, dar doar în zona subterană, inaccesibilă privitorului.

Această descoperire a stat la baza strategiei de conservare și a rețetei de mortar folosite în intervenție, gândită să respecte compoziția materialelor antice. Totodată, drumurile romane din interiorul castrului, până acum acoperite, sunt redescoperite și integrate într-un traseu de vizitare” – Ministerul Culturii.