EXCLUSIV | Viceamiralul Giorgio Lazio, fost șef de stat major al NATO Maritime Command: „Nu vorbim despre viitor, ci despre prezentul aflat într-o accelerare continuă”

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

De la Marea Neagră și Marea Roșie până la Arctica, mările au revenit în centrul competiției strategice globale. Libertatea de navigație influențează astăzi comerțul mondial, securitatea energetică, comunicațiile și apărarea colectivă. Din acest motiv, puterea navală nu mai poate fi măsurată doar prin numărul navelor de război, ci și prin capacitatea de a proteja infrastructura critică, de a integra noile tehnologii și de a coopera cu aliații. Pentru state riverane precum România, care urmăresc consolidarea securității maritime în regiunea Mării Negre și dezvoltarea unor capabilități navale moderne, aceste evoluții reprezintă nu doar un subiect de analiză strategică, ci și o preocupare de interes național.

Pentru a înțelege aceste transformări, am realizat un dialog cu viceamiralul (r.) Giorgio Lazio, fost șef de stat major al NATO Maritime Command și fost comandant al portavionului ITS Giuseppe Garibaldi, fosta navă-amiral a Marinei Militare Italiene În acest interviu, el vorbește despre noile provocări ale securității maritime, viitorul operațiunilor navale și modul în care tehnologiile emergente redefinesc puterea militară în secolul XXI.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule amiral, vă mulțumim pentru participarea la acest interviu și pentru disponibilitatea de a împărtăși cititorilor STIRIPESURSE.RO perspectiva dumneavoastră asupra provocărilor actuale ale securității maritime.

Forțele navale moderne îndeplinesc un spectru larg de misiuni, de la securitate și supraveghere maritimă până la descurajare, gestionarea crizelor și protejarea infrastructurii maritime critice.

Care sunt principalele avantaje ale corvetelor ușoare în operațiunile navale contemporane, mai ales într-o perioadă în care forțele navale trebuie să găsească un echilibru între flexibilitatea operațională, costuri și cerințele specifice platformelor multirol?

Viceamiral (r.) Giorgio Lazio: Consider că întrebarea dumneavoastră este deosebit de relevantă.

Flexibilitatea și eficiența costurilor sunt principalele criterii pe care toate forțele navale trebuie să le echilibreze atunci când își definesc capabilitățile și cerințele operaționale. Desigur, statele cu ambiții globale și bugete consistente își pot permite să opereze unități specializate, destinate unor misiuni specifice. Cu toate acestea, majoritatea statelor NATO sunt nevoite să acorde prioritate flexibilității în detrimentul specializării atunci când își configurează capabilitățile navale.

O corvetă este o platformă navală extrem de flexibilă. Dimensiunile și deplasamentul său permit integrarea unor sisteme de luptă performante, capabile să execute misiuni de apărare antiaeriană (AAW), luptă antisubmarin (ASW) și luptă împotriva navelor de suprafață (ASuW), ceea ce îi conferă o capacitate operațională remarcabilă într-o gamă largă de scenarii navale.

În plus, datorită nivelului ridicat de automatizare a sistemelor de luptă și a platformei navale, o corvetă modernă poate fi operată de un echipaj relativ redus, ceea ce contribuie la diminuarea considerabilă a costurilor de operare și de executare a misiunilor.

Adrian Leonard Mociulschi: Într-o perioadă marcată de constrângeri bugetare, evoluții tehnologice rapide și noi provocări de securitate, găsirea unui echilibru între flexibilitate și specializare rămâne una dintre provocările majore ale planificării navale.

În acest context, ce rol ar trebui să joace corvetele ușoare și navele de patrulare offshore în cadrul marinei militare moderne, în special în regiuni sensibile din punct de vedere strategic, precum Marea Mediterană și Marea Neagră?

Viceamiral (r.) Giorgio Lazio: Tocmai flexibilitatea despre care am vorbit determină gama largă de misiuni care pot fi încredințate unei corvete moderne sau unei nave de patrulare offshore. Dacă în trecut navele de luptă de dimensiuni mai mici erau utilizate în principal pentru misiuni de patrulare, corvetele ușoare moderne, configurate pentru luptă completă (full combat), pot desfășura astăzi o gamă extinsă de operațiuni datorită capabilităților lor multirol.

Acestea pot îndeplini misiuni care variază de la patrularea unor zone strategice până la protejarea eficientă a infrastructurii critice, precum platformele offshore, facilitățile portuare sau obiectivele industriale. De asemenea, ele pot participa la misiuni de escortă a convoaielor în cadrul unor grupări navale alături de nave de luptă majore, precum fregatele, distrugătoarele și portavioanele.

Misiunile de patrulare pot fi extinse și către operațiuni de luptă antisubmarin (ASW), având ca obiectiv detectarea și monitorizarea potențialelor amenințări subacvatice.

În perioada în care am ocupat funcția de șef de stat major al NATO Maritime Command, unele nave de patrulare au fost folosite inclusiv ca nave de comandă pentru Grupurile Navale Permanente NATO de Luptă Împotriva Minelor 1 și 2 (Standing NATO Mine Countermeasures Group One și Standing NATO Mine Countermeasures Group Two). Acest lucru demonstrează că astfel de platforme pot îndeplini o gamă cât mai largă de roluri operaționale.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule amiral, o ultimă întrebare. De-a lungul carierei dumneavoastră ați asistat la transformări majore în domeniul naval, de la modernizarea platformelor de luptă până la integrarea noilor tehnologii digitale.

Cum vedeți rolul sistemelor fără pilot, al Inteligenței Artificiale și al platformelor autonome în evoluția viitoare a securității maritime și a războiului naval?

Viceamiral (r.) Giorgio Lazio: Sistemele moderne de management al luptei (CMS - Combat Management Systems, n.n.) și sistemele de luptă de ultimă generație utilizează deja realitatea augmentată și Inteligența Artificială, sporind semnificativ capacitățile operaționale generale ale unei unități navale.

Toate navele militare de ultimă generație, inclusiv corvetele, sunt echipate pentru a opera vehicule aeriene fără pilot (UAV - Unmanned Aerial Vehicle, n.n.) și vehicule de suprafață fără pilot (USV - Unmanned Surface Vehicle, n.n.), capabile să execute o gamă largă de misiuni de sprijin. De asemenea, acestea pot lansa și recupera vehicule subacvatice fără pilot (UUV - Unmanned Underwater Vehicle, n.n.).

Navele cu punte continuă, chiar dacă au fost concepute și construite în perioada Războiului Rece, se dovedesc a fi platforme deosebit de potrivite pentru operarea tuturor categoriilor de vehicule fără pilot. Un exemplu este portavionul italian ITS Giuseppe Garibaldi, principala unitate navală pe care am avut onoarea și plăcerea să o comand pe mare. Retrasă recent din serviciul Marinei Militare Italiene, nava a ajuns în apele Indoneziei pentru a începe o nouă viață operațională sub numele de KRI Sriwijaya, ca o platformă flexibilă și puternică, concepută pentru a integra atât vehicule cu echipaj uman, cât și sisteme fără pilot în cadrul unor misiuni multirol.

Aș adăuga că marile companii din industria de apărare investesc în prezent masiv în dezvoltarea unor noi sisteme complexe, senzori avansați și soluții bazate pe Inteligență Artificială, destinate în special protejării porturilor și infrastructurii critice.

Nu vorbim despre viitor, ci despre prezentul aflat într-o accelerare continuă.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule amiral, vă mulțumim pentru această conversație și pentru perspectiva oferită cititorilor STIRIPESURSE.RO asupra provocărilor și oportunităților care modelează viitorul mediului maritim.

În loc de concluzii

Ascultându-l pe viceamiralul Giorgio Lazio vorbind despre nave, senzori, platforme autonome și Inteligență Artificială, mă surprind gândindu-mă că marea însăși devine, treptat, un limbaj. Nu doar un spațiu geografic, nu doar o rută comercială și nici măcar doar un teatru de operațiuni militare. Un limbaj alcătuit din cabluri submarine, fluxuri de date, infrastructuri energetice, algoritmi, drone și decizii umane.

În trecut, puterea unei flote putea fi estimată numărând navele de pe orizont. Astăzi, orizontul pare să se fi mutat dincolo de linia apei: în adâncuri, în sateliți și în rețele invizibile. Poate că una dintre marile transformări ale epocii noastre este tocmai aceasta: ceea ce nu se vede a devenit la fel de important ca ceea ce se vede.

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi