EXCLUSIV | Dronele de pe cerul României: ce se vede, ce nu se vede și ce spune un fost șef al Armatei - Interviu

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

Se vorbește despre drone care zboară la joasă altitudine, despre limitele detectării radar și despre noi provocări de securitate în regiune. Ce explicații oferă specialiștii și ce concluzii pot fi desprinse din incidentele din ultimele zile?

Generalul-locotenent (r) Corneliu Postu revine în fața cititorilor STIRIPESURSE.RO pentru a explica, în calitate de expert în rachete antiaeriene, ce înseamnă în practică detectarea, monitorizarea și contracararea amenințărilor reprezentate de drone.

Adrian Leonard Mociulschi: În spațiul public s-a discutat intens în ultima vreme inclusiv despre rolul reliefului și al zborului la joasă altitudine în detectarea dronelor.

Domnule General, pe fondul incidentelor recente, în ce măsură influențează acești factori capacitatea sistemelor radar de a identifica și urmări astfel de ținte?

General Corneliu Postu: Amenințările aeriene reprezentate de drone nu sunt nici noi, nici necunoscute specialiștilor. Aceste mijloace aeriene fac de mult timp parte din categoria țintelor pentru a căror identificare, monitorizare și combatere se pregătesc militarii din întreaga lume, în special cei din structurile responsabile de apărarea antiaeriană.

Noutatea este dată însă de diversificarea accelerată a tipurilor de drone, de numărul fără precedent în care acestea sunt utilizate în conflictele recente, în special în contextul războiului din Ucraina, dar mai ales de complexitatea tot mai mare a misiunilor, tacticilor și procedeelor de întrebuințare a unor astfel de sisteme în operațiile militare moderne.

Această diversificare se reflectă atât în dimensiunile dronelor, cât și în materialele din care sunt construite, în varietatea platformelor și modalităților de lansare, precum și în caracteristicile lor de zbor.

În cazul anumitor categorii de drone, aceste caracteristici includ și zborul la altitudini foarte reduse. În astfel de situații, capacitatea sistemelor radar de a detecta și urmări aceste ținte poate fi influențată semnificativ de configurația terenului și de relieful zonei. Din acest motiv, consider că explicația potrivit căreia relieful și altitudinea redusă de zbor pot afecta detectarea unor astfel de aparate este una plauzibilă din punct de vedere tehnic și operațional.

Adrian Leonard Mociulschi: Dacă amenințarea evoluează atât de rapid, iar dronele devin tot mai diverse și mai greu de contracarat, este firesc să ne întrebăm ce învață o armată din astfel de situații și cum își adaptează răspunsul operațional.

Ce lecții considerați că a extras România din incidentele cu drone din ultimii ani pentru consolidarea capacităților de supraveghere, avertizare timpurie și apărare antidronă?

General Corneliu Postu: România a trecut deja prin mai multe incidente legate de drone în proximitatea conflictului din Ucraina. Dincolo de dificultățile inerente unor astfel de situații, partea pozitivă este că acestea au determinat o atenție mai mare acordată expertizei militare și au contribuit la îmbunătățirea cadrului legislativ și a modului de reacție al instituțiilor responsabile.

Cred că România, în special Armata Română, a identificat lecțiile necesare adaptării la acest tip de amenințare, iar pe unele le-a transformat deja în „lecții învățate”, adică în proceduri și tactici aplicate în practică.

Am încredere în camarazii mei aflați în activitate. Modul în care au gestionat astfel de situații arată că înțeleg mai bine atât tipul de mijloace necesare pentru combaterea acestor amenințări, cât și nevoia de flexibilitate operațională și de comunicare eficientă cu cetățenii și autoritățile.

De asemenea, cred că, la nivelul clasei politice, principala lecție este necesitatea unei mai mari flexibilități în adoptarea deciziilor privind achiziția mijloacelor de combatere solicitate de armată.

Din punct de vedere operațional însă, răspunsul detaliat trebuie dat de Armata Română și de cei care o conduc, deoarece ei au autoritatea de a discuta public, în mediu neclasificat, despre capabilitățile disponibile, provocările integrării acestora și funcționarea sistemelor de comandă și control.

Adrian Leonard Mociulschi: Pentru a încheia discuția noastră, dacă aceste lecții au fost deja identificate și integrate în practică, aș vrea să privim dincolo de incidentele punctuale și să evaluăm imaginea de ansamblu.

Considerați că actuala arhitectură de supraveghere și apărare a României răspunde eficient provocării reprezentate de drone sau este nevoie de investiții și măsuri suplimentare?

General Corneliu Postu: La primul impuls, răspunsul este simplu: niciodată nu avem toate mijloacele necesare pentru a face față tuturor tipurilor de amenințări, iar domeniul despre care discutăm nu face excepție. Așadar, da, vom avea întotdeauna nevoie de investiții și măsuri suplimentare.

Pe de altă parte, arhitectura de apărare a României, din care supravegherea face parte, este proiectată pentru un spectru mult mai larg de amenințări, în conformitate cu Strategia Națională de Apărare. Totodată, apărarea vizează întreg teritoriul național, nu doar anumite zone, iar dispozitivul de apărare se adaptează tipului concret de amenințare și contextului în care aceasta se manifestă.

Cred că este important să amintim și faptul că România nu se află nici în stare de criză, nici în stare de război declarată conform legislației în vigoare. Din acest motiv, ideea de a concentra toate mijloacele de apărare antiaeriană într-o singură zonă pentru a răspunde exclusiv acestui tip de amenințare nu mi se pare nici fezabilă, nici cea mai înțeleaptă opțiune.

Una peste alta, consider că România dispune de o arhitectură de supraveghere capabilă să răspundă eficient unor astfel de amenințări în condițiile actuale. În același timp, cred că o utilizare mai inteligentă și mai flexibilă a resurselor existente, inclusiv a unor mijloace considerate mai puțin moderne, poate contribui la creșterea eficienței apărării împotriva unor astfel de riscuri.

În loc de concluzie

Există momente în care un incident punctual deschide o discuție mai amplă decât evenimentul care l-a generat. Provocarea reprezentată de drone nu este doar una tehnologică, ci și una de adaptare, anticipare și învățare. Gândindu-mă la ecoul pe care astfel de incidente îl produc în spațiul public, așa cum spunea și generalul Postu, dincolo de radare, senzori și proceduri, întrebarea esențială rămâne aceeași: cât de repede reușim să înțelegem lumea care se schimbă în jurul nostru?

Viitorul nu aparține celor care nu greșesc, ci celor care învață mai repede.

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi