Edouard Philippe și Gabriel Attal, împotmoliți într-o campanie prezidențială anevoioasă, încearcă să recupereze pierderea de influență

Analiză LE MONDE (Franța), via Rador: Aflați în plină campanie prezidențială, în cadrul căreia se confruntă pentru conducerea blocului de centru, rareori Gabriel Attal și Edouard Philippe găsesc un numitor comun. Însă, în fața impasului crizei generate de mișcarea liceenilor, amplificată de eșecul gestionării manifestației din 17 octombrie, echipele lor au ajuns la aceeași concluzie. „Executivul nu ne ajută”, se plâng cei apropiați primarului din Le Havre / Edouard Philippe, n. ed./, în timp ce anturajul secretarului general al partidului Renaissance /Gabriel Attal/ regretă că „blocul central este împovărat de lipsa de popularitate a guvernului și de modul în care acesta gestionează criza socială și de securitate”.

Această amărăciune față de executiv provine și din faptul că cei doi foști prim-miniștri ai lui Emmanuel Macron văd cum obstacolele se înmulțesc. În fața formațiunilor Rassemblement National (RN) și La France insoumise, care profită de evenimente – unul de pe urma nevoii de ordine, celălalt de pe urma mișcării de protest –, Edouard Philippe și Gabriel Attal sunt reduși la statutul lor de moștenitori ai șefului statului.

„Criza socială îi slăbește pe cei doi și îl readuce pe Emmanuel Macron în prim-plan. Acest lucru îi obligă să-și definească din nou poziția față de el și de bilanțul său”, observă Frédéric Dabi, directorul general al institutului de sondaje IFOP. În urma violențelor și jafurilor, amândoi au încercat încă o dată să scape de această etichetă /de macroniști, n. ed./

Chiar dacă marchează o ruptură față de Elysee și continuă să-și promoveze propunerile, să apară în mass-media, să își adapteze agenda la actuala criză… nimic nu dă rezultate. Amândoi se confruntă cu o erodare îngrijorătoare în sondaje: o pierdere de avânt de toamnă care s-a transformat într-un vid.

Deși Edouard Philippe păstrează un avans față de Gabriel Attal, scenariul dispariției lor din turul al doilea în favoarea unui duel între Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon nu pare imposibil.

Lipsa lor de dinamism nu se datorează doar relației pe care o au cu Emmanuel Macron. Ea trădează de asemenea propriile lor slăbiciuni. În privat, numeroși lideri ai blocului de centru subliniază dificultățile de a mobiliza și de a stârni entuziasmul. Campania lui Gabriel Attal este considerată „lipsită de elan” și „puțin credibilă”, iar cea a lui Edouard Philippe „prea diletantă” și „austeră”. Starea precară a relațiilor dintre anturajele lor este de asemenea îngrijorătoare.

Toate aceste elemente îi determină pe unii dintre susținătorii istorici ai lui Macron să iasă din reținere. „Blocul central are dificultăți în a-și face auzită vocea, deoarece are mai multe voci. Nu putem continua așa. (…) Fac apel ca, de acum înainte, să avem un singur candidat”, a insistat, marți, 27 octombrie, președinta Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, în paginile ziarului „Le Figaro”. A doua zi, în același cotidian, deputatul (Renaissance) al francezilor stabiliți în afara Franței, Marc Ferracci, a atras atenția asupra riscului de „canibalizare”, „deoarece toți se destramă împreună”. El îi îndeamnă să accepte „fără întârziere” o serie de dezbateri televizate pentru a-și confrunta viziunile.

Sub presiunea alegătorilor îngrijorați de dezbinare, Gabriel Attal încearcă să-și justifice menținerea candidaturii și să insufle un nou elan campaniei sale. Stimulat de scăderea îndelungată a lui Edouard Philippe în sondaje, liderul partidului prezidențial „Renaissance” a lansat, în decurs de patruzeci și opt de ore, o serie de inițiative cu scopul de a „se prezidențializa” și de a-și asuma rolul de unificator.

După ce a prezentat, în dimineața zilei de 28 octombrie, planul său pentru o „schimbare liberală” a economiei – un rezumat al măsurilor deja anunțate în ultimele luni –, tânărul de treizeci de ani a participat la jurnalul de știri de la ora 20:00 al postului TF1, unde a pledat pentru organizarea unor alegeri primare până la sfârșitul lunii ianuarie 2027.

„Este timpul să fim cu toții responsabili și să organizăm unitatea la care aspiră milioane de francezi printr-un mare scrutin primar al democraților”, a declarat deputatul din Hauts-de-Seine, văzând în acest proces de selecție un mijloc de a lupta împotriva declinului blocului central. Niciodată ostil față de această modalitate de selecție, el susținuse deja la începutul lunii principiul unei coaliții care să cuprindă atât stânga social-democrată, cât și dreapta republicană.

Alegeri primare „născute moarte” pentru Retailleau

Gabriel Attal condiționează orice participare la competiție de „refuzul clar și categoric al oricărei alianțe cu extrema stângă sau cu extrema dreaptă”. Mâna lui întinsă se adresează atât lui Edouard Philippe, cât și candidatului Partidului Republican (LR), Bruno Retailleau, pe care îl clasifica totuși în afara spectrului său politic încă de acum câteva săptămâni. La fel și către David Lisnard, care a respins chiar în aceeași zi o alianță cu RN, lansând totodată un apel către Eric Ciotti (Uniunea Dreptului pentru Republică)… În ceea ce-l privește pe Raphaël Glucksmann, candidat al Partidului Socialist și al mișcării „Place publique”, el refuză orice legătură cu macronismul și iese deja din propunerea pentru alegeri primare.

Gabriel Attal a decis, luni, să facă pasul decisiv și să lanseze un apel oficial. El a informat „un anumit număr de responsabili ai programului comun”, de la Mișcarea Democrată până la LR, dar nu și pe Edouard Philippe. Printre aceștia se numără François Bayrou, care s-a bucurat să vadă că candidatul îi susține atât ideea, cât și calendarul. Miercuri seara, Hervé Morin, președintele Centriștilor, a salutat inițiativa, la fel ca și David Lisnard (Nouvelle Energie), care promovează ideea „de doi ani”.

Principalii concurenți, însă, au refuzat ideea, reducând astfel amploarea propunerii. Pentru apropiații lui Bruno Retailleau, o astfel de competiție care se extinde până la stânga „este sortită eșecului încă de la început”. Susținătorii lui Edouard Philippe, ostil încă de la început față de organizarea unor alegeri primare, au văzut în aceasta „o manevră tactică” a unui candidat slăbit care încearcă să câștige timp. „Cine a înțeles anvergura acestei inițiative? Avem vreo garanție că învinșii ar accepta să-l susțină pe câștigător?”, a replicat, pe X, șeful deputaților de la Horizons, Laurent Marcangeli. El consideră că acest pariu haotic nu va duce la evitarea unui al doilea tur de scrutin dezastruos”.

Două strategii opuse

Anturajul lui Gabriel Attal relativizează situația, asigurând că „este o idee care prinde contur în mintea oamenilor” și că „va dura câteva săptămâni până se va clarifica”. Pentru secretarul general al partidului Renaissance, cel mai important lucru este să redirecționeze presiunea către Edouard Philippe. În fața presei, miercuri dimineață, deputatul își exprimase deja regretul față de reticența rivalului său de a participa la dezbateri, deplângând absența acestuia pe 16 noiembrie la LCI – din cauza unei ședințe a consiliului local.

În timp ce candidatul partidului Renaissance își joacă cartea decisivă în următoarele săptămâni și a promis numeroase anunțuri și deplasări, Edouard Philippe mizează, la rândul său, pe o strategie inversă: încetinirea ritmului. În fața instabilității generale, candidatul partidului Horizons, care își asumă ritmul „de motor diesel”, preferă să-și apere măsurile deja anunțate și să-și acorde toată libertatea de a reacționa la actualitatea politică și socială.

Cel care își bazează campania pe seriozitate și gravitate încearcă să-și impună conducerea cât mai repede posibil. Într-o strategie care constă în a marca poziția de dreapta, în special în ce privește lupta împotriva imigrației, constatând „eșecul integrării”, așa cum explica într-un interviu acordat revistei „Le Point” pe 27 octombrie.

Deocamdată, Edouard Philippe refuză să se lase antrenat într-o dezbatere televizată cu Gabriel Attal – oficial, pentru a nu-l pune pe acesta în dificultate. O modalitate de a nu se lăsa prins într-un duel, dar cu riscul de a ajunge totuși să fie implicat într-unul.

Traducere Rador: Ruxandra Lambru