Documente din arhivele Securității - Regimul efectiv își bătea joc de oameni: Au preferat să lase produsele să expire în depozite, în loc să le distribuie către populație

Două documente din octombrie și noiembrie 1986, publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată cum zeci de tone de unt destinat exportului au rămas blocate în depozite, întrucât termenul de consum era depășit. Pe piața internă, produsul nu se găsea la raft și oamenii căutau cu disperare unt, informează Mediafax.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat vineri două documente din 1986 care ilustrează efectele politicii economice promovate în ultimii ani ai regimului comunist.

Potrivit CNSAS, în anii ’80, regimul Nicolae Ceaușescu a orientat producția către export pentru obținerea de valută și achitarea datoriei externe, iar consumul intern era puternic raționalizat. Produsele destinate exportului aveau o calitate superioară celor destinate pieței interne, întrucât trebuiau să concureze pe piețele occidentale.

Primul document, din luna octombrie 1986, întocmit de Inspectoratul Județean Alba al Ministerului de Interne, raporta stocuri importante de unt destinat exportului în URSS. Potrivit raportului, Întreprinderea de Industrializarea Laptelui din Alba Iulia avea depozitate 73 de tone de unt la Satu Mare, alte 7 tone într-un alt depozit din același oraș, 80 de tone în depozitul frigorific portuar din Constanța și încă 130 de tone în propriile spații.

Cu toate acestea, exista o problemă: termenul de garanție de 90 de zile expirase pentru o cantitate importantă de unt. În aceste condiții, conducerea unității hotărâse „să înlocuiască etichetele cu data fabricației cu alte etichete cu o dată mai recentă”. Raportul avertiza însă că „există riscul returnării mărfii de către partenerul extern, întrucât untul și-a schimbat culoarea și gustul”.

90 de tone de unt expirat în depozite

O lună mai târziu, situația devenise critică. Cel de-al doilea document, din noiembrie 1986, menționează că Întreprinderea din Alba Iulia avea deja 170 de tone de unt destinat exportului, dintre care aproximativ 90 de tone depășiseră termenul de garanție. Prin urmare, această cantitate nu mai putea fi exportată.

Întreprinderea solicitase Centralei industriei laptelui din București aprobarea de a vinde acest unt pe piața internă pentru a evita pierderea totală. Cu toate acestea, răspunsul nu a mai venit.

„Conducerea întreprinderii a solicitat Centralei industriei laptelui din București aprobare pentru reanalizare și desfacere pe piața internă a acestei cantități dar nu s-a primit o asemenea aprobare, existând riscul degradării untului”, se arată în documentul publicat de CNSAS.

Angajații aveau de suferit în urma vânzărilor scăzute

Cantitățile mari de unt destinate exportului zăceau în depozite, întrucât nu mai existau beneficiari externi. În aceste condiții, situația se răsfrângea și asupra angajaților, întrucât nerealizarea planului de vânzări ducea și la diminuarea salariilor acestora.

Securitatea nota cu îngrijorare „starea de nemulțumire” a personalului care vedea cum hrana putrezește sub ochii lor în timp ce copiii lor nu aveau ce mânca.

Ce spuneau notele de la Securitate

„Refuzat la export”

Unii dintre noi îşi mai aduc aminte, poate, cât de râvnite erau în „Epoca de Aur” produsele „refuzate la export”. În anii '80, regimul Ceaușescu a impus o politică drastică de raţionalizare a consumului intern pentru a direcţiona toate resursele către export, cu scopul de a obţine plăţi în valută şi de a lichida datoria externă a țării. Produsele destinate exportului aveau o calitate superioară celor desfăcute pe piaţa internă deoarece trebuia să concureze la raft cu cele existente pe piaţa liberă - în special cu cele de pe pieţele occidentale.

În paranteză fie spus, probabil că de aici provine obsesia actuală a multor persoane, referitoare la diferenţele de calitate între produsele vândute în diferite ţări ale UE. Persoanele care suspectează diferenţa de „tratament” a cetăţenilor provin în proporţie majoritară din foste ţări ale blocului comunist. Expunerea la propaganda comunistă, practicarea discursului dublu public-privat, neîncrederea cronică în autorităţi au lăsat urme profunde în comportamentul celor care au trecut prin experimentul comunist.

Regimul comunist, şi nu doar cel din România, nu a reuşit să-şi gestioneze resursele şi relaţiile economice. Centralizarea şi lipsa cuplării la mecanismele pieţei reale, reglate de cerere şi ofertă, au creat un comportament economic complet disfuncţional. Lipsa de corelare cu cererea din piaţă crea supraproducţie. La rândul ei supraproducţia genera stocuri care se răsfrângeau asupra activităţii muncitorilor, în consecinţă şi asupra salariilor acestora.

Prezentăm mai jos două documente din 1986 (D 337, vol. 1, A.C.N.S.A.S.), emise la o lună distanţă unul de celălalt, în care efectul de domino produs de proasta gestionare a resurselor este unul exemplar. De asemenea, cele două documente reprezintă o instanţă a unui fenomen naţional din perioada comunistă târzie, pe care putem să îl denumim „Eticheta Refuzat la Export”: lipsa care transformă deşeurile în hrana celor înfometaţi, cinismul statului comunist care îşi înfometa populaţia în numele unor idei prost gândite şi greşit aplicate.

MINISTERUL DE INTERNE

INSPECTORATUL JUDEȚEAN ALBA

Comp. de analiză și sinteză

Nr. 03807 din 24. 10. 1986

S E C R E T

Ex. nr. 2

C ă t r e ,

MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI

DIRECȚIA a II-a

”Stocuri de produse

Acționându-se în conformitate cu cerințele Programului de măsuri, s-au obținut date și informații din care rezultă că Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia are depozitată în Depozitul frigorific al Întreprinderii de industrializarea cărnii din Satu Mare, cantitatea de 73 tone unt iar în Depozitul frigorific al Întreprinderii de industrializarea laptelui din aceeași localitate, cantitatea de 7 tone unt ce ar urma să fie expediat la export în U.R.S.S.

Termenul de garanție al untului (de 90 de zile) este însă expirat, acesta fiind fabricat în lunile mai, iunie și iulie a.c.

Conducerea unității din Alba Iulia a hotărât să înlocuiască etichetele cu data fabricației cu alte etichete cu o dată mai recentă. Procedând în acest fel există riscul returnării mărfii de către partenerul extern, întrucât untul și-a schimbat culoarea și gustul.

Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia mai are depozitat unt și în Depozitul frigorific portuar din Constanța (80 de tone), trimis acolo din dispoziția Centralei de industrializarea laptelui București, cantitate ce până în prezent nu a fost încă expediată partenerilor externi. Și la această cantitate de unt i s-a expirat termenul de garanție la data de 17 octombrie 1986.

Stocurile untului în alte depozite decât cel al unității din Alba Iulia se fac din lipsă de spațiu întrucât și aici există 130 tone unt depozitat pentru export.

Deși Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia nu mai are beneficiari externi cărora să le livreze unt, produc în continuare acest produs pentru export din dispoziția centralei.

Prin depozitarea untului la alte unități din alte județe, întreprinderea din Alba Iulia înregistrează unele pierderi deoarece trebuie să plătească lunar 600 de lei alocații pentru fiecare tonă de unt depozitată.

Pe de altă parte, neexpediind marfa unor beneficiari externi, nu se realizează indicatorul de marfă vândută și încasată, iar personalul muncitor nu realizează retribuții satisfăcătoare și deci se creează și o stare de nemulțumire.

•

În magazia de produse finite a Întreprinderii de covoare din Alba Iulia există un stoc de produse totalizând aproximativ 110.000 m.p. în valoare de circa 31,5 milioane lei. Jumătate din produsele respective sînt carpete. Acestea au rămas în stoc ca urmare a faptului că la export nu sînt solicitate.

Conducerea întreprinderii acționează pentru reducerea stocului de carpete, condiționând repartițiile covoarelor la beneficiarii interni de ridicarea unui număr de carpete. Repartițiile de covoare fiind reduse, stocul existent de carpete se diminuează greoi.

Cu aspectele de mai sus au fost informate organele de partid.

Șeful Securităţii

Mr.

Lupeş Gheorghe

…O lună mai târziu

MINISTERUL DE INTERNE

INSPECTORATUL JUDEȚEAN ALBA

Comp. de analiză și sinteză

Nr. 03842 din 24. 11. 1986

S E C R E T

Ex. nr. 2

C ă t r e ,

MINISTERUL DE INTERNE

CENTRUL DE INFORMATICĂ ȘI DOCUMENTARE

S.C.A.S. - Compartimentul „A” -

- BUCUREȘTI -

Stoc de produse

La Întreprinderea de industrializarea laptelui Alba Iulia există depozitată cantitatea de 170 de tone unt destinat exportului. Din această cantitate circa 90 de tone are termenul de garanție depășit, nemaiputând fi expediată la export.

Conducerea întreprinderii a solicitat Centralei industriei laptelui din București aprobare pentru reanalizare și desfacere pe piața internă a acestei cantități dar nu s-a primit o asemenea aprobare, existând riscul degradării untului.

Deși stocul s-a creat ca urmare a faptului că nu există beneficiari externi, din dispoziția centralei se produce și în continuare unt. Astfel, conform fișei program nr. 1001846 din 26 octombrie 1986 pentru luna noiembrie unitatea din Alba Iulia are de fabricat 40 de tone unt.

Spațiile de depozitare ale întreprinderii fiind arhipline nu mai există condiții corespunzătoare pentru depozitarea acestui produs.

În rândul personalului muncitor se comentează negativ faptul că în unitate este depozitată o cantitate așa de mare de unt care nu este solicitată la export, este supusă degradării iar pe piața internă nu se găsește acest produs. Totodată nerealizându-se indicatorul de plan de marfă vândută și încasată retribuțiile muncitorilor sînt diminuate.

Despre aceste aspecte a fost informat organul județean de partid și s-a raportat Direcției a II-a.

Șeful Securităţii

Mr.

Lupeş Gheorghe”, arată CNSAS, după ce a analizat notele de Securitate.