Designul românesc ajunge la Tokyo: nouă branduri și nouă perspective asupra modei

La Tokyo, moda românească nu a încercat să vorbească pe o singură voce. Și poate că tocmai acesta a fost unul dintre cele mai bune lucruri ale prezentării Romanian Designers de la TRANOÏ TOKYO primăvară-vară 2027. Nouă branduri, cu estetici foarte diferite, au construit împreună o imagine a designului românesc contemporan în care tailoringul, lucrul manual, culoarea, volumele și referințele la natură au putut exista pe același podium.

Prezentarea Romanian Designers a avut loc pe 9 septembrie, la Yoyogi National Stadium, în cadrul TRANOÏ TOKYO SS27, eveniment inclus în programul Rakuten Fashion Week TOKYO 2027 S/S. TRANOÏ s-a desfășurat pe 9 și 10 septembrie, în ultimele zile ale sezonului de Fashion Week de la Tokyo, iar runway show-ul dedicat Romanian Designers a fost programat în prima zi, la ora 16:00.

Proiectul românesc, organizat de Romanian Creative Week, Romanian Designers și Future in Textile (FIT), i-a reunit pe Ramona Bizbac, Ioana Ciolacu, ARAH – Diana Vasilescu, DeCorina Hats – Corina Leca, BOL Fashion of Nature – Oana Lupaș, Lena Criveanu, HAMZA – Ștefan Hamza, CuAnna – Ana Cubas și LENCA Stories – Elena Vanghelici. Cele nouă branduri apar și în selecția publicată de TRANOÏ pentru ediția din septembrie.

Nouă designeri, fără obligația de a arăta la fel

Privită în ansamblu, prezentarea funcționează tocmai pentru că nu încearcă să inventeze o uniformă a modei românești. Primele look-uri aduc culoare, flori supradimensionate și volume fluide. Rozul foarte intens este așezat peste tonuri neutre sau lângă acel maro auriu, aproape ruginiu, care apare atât pe fuste, cât și pe rochii lungi. Materialul cade liber pe corp, iar șnururile foarte lungi continuă mișcarea hainelor atunci când modelele merg.

Florile apar și pe haine, și sub forma accesoriilor pentru cap. Uneori sunt aproape picturale, alteori capătă suficient volum încât să devină obiecte în sine. E o zonă în care se simte foarte bine prezența unor branduri preocupate de natură și de lucru manual, precum BOL Fashion of Nature, Ramona Bizbac, ARAH sau DeCorina Hats. În loc să trateze accesoriul drept ultimul detaliu al stylingului, prezentarea îi oferă în anumite momente aceeași greutate vizuală ca hainelor.

Apoi registrul se schimbă radical. Intră sacoul supradimensionat, pantalonul foarte larg și o construcție mult mai severă a umerilor. Costumul bej purtat aproape direct pe piele, sacoul bleu combinat cu pantalonii magenta sau cel verde-kaki asociat cu alb arată cât de mult poate fi modificată o piesă foarte familiară doar prin proporție și culoare. La Ioana Ciolacu, formația în arhitectură se regăsește firesc în interesul pentru construcție și volum, iar aici tailoringul are una dintre cele mai clare prezențe ale întregului show.

Mi se pare interesant și faptul că pantalonul larg apare repetat fără să transforme automat ținutele în clasicele costume oversized pe care le-am văzut atât de mult în ultimele sezoane. Uneori sacoul este tăiat sau desfăcut, alteori corpul rămâne expus, iar în alte look-uri o bucată amplă de material imprimat coboară din șapcă și schimbă complet silueta. Chiar și flip-flop-urile folosite cu tailoringul scot costumul din zona sa formală.

Există apoi o a treia direcție, mult mai tactilă. Firele groase construiesc suprafețe dense pe topuri, fuste și piese mini, iar o ținută ivoire lasă abdomenul complet descoperit și concentrează tot volumul în jurul umerilor, șoldurilor și gambelor. În negru, aceeași idee devine aproape compactă, ca și cum materialul ar înghiți forma corpului. O rochie neagră adunată în benzi orizontale introduce un alt tip de textură, în timp ce rochia roz pal, foarte simplă ca siluetă, se bazează aproape exclusiv pe faldurile verticale și pe contrastul cu mănușile negre.

Sunt haine care cer să fie privite de aproape. Cusăturile lăsate vizibile pe sacoul negru, firele, șnururile, suprafețele strânse și aplicațiile florale arată procesul de construcție în loc să îl ascundă complet. Tocmai aici prezentarea devine mai relevantă decât o simplă succesiune de branduri românești: materialul și mâna designerului rămân vizibile.

De la tradiție la o imagine actuală a designului românesc

Relația cu meșteșugul apare în forme diferite de la un designer la altul. Ramona Bizbac lucrează în zona slow fashion și a tehnicilor artizanale, BOL Fashion of Nature își construiește universul în jurul naturii și al materialelor, iar Lena Criveanu are de mult timp în propriul vocabular reinterpretarea elementelor tradiționale românești. ARAH, brandul Dianei Vasilescu, și DeCorina Hats al Corinei Leca duc aceeași preocupare pentru obiectul realizat manual în zona bijuteriei și a millinery-ului.

În alt registru, HAMZA merge spre o garderobă mai redusă și confortabilă, CuAnna păstrează feminitatea și versatilitatea în centrul hainelor sale, iar LENCA Stories lucrează cu forme, texturi și combinații cromatice mai expresive. Împreună cu abordarea mai arhitecturală a Ioanei Ciolacu, rezultă un podium care nu poate fi redus la o singură tendință.

Și cred că aici stă, de fapt, forța selecției.

Pentru un proiect care ajunge în contextul Fashion Week-ului de la Tokyo, tentația ar fi putut fi construirea unei imagini imediat recognoscibile drept „românească”: aceleași referințe tradiționale, aceleași tehnici, poate chiar o paletă comună. Prezentarea merge în altă direcție. România este reprezentată prin diferențele dintre designeri.

Unele haine sunt imediat purtabile, altele sunt mult mai aproape de obiectul experimental. Unele pornesc de la costum, altele de la rochie, material, bijuterie sau pălărie. Există o feminitate foarte delicată în rozul pal și în florile aplicate, dar câteva look-uri mai târziu apare un sacou negru cu fire și cusături expuse sau un volum dens construit din fire textile. Tocmai această schimbare continuă de registru ține prezentarea vie.

Prezența la TRANOÏ are și o miză comercială importantă. Evenimentul se definește prin selecția bazată pe creativitate, expertiză și inovație și funcționează ca o platformă internațională de întâlnire a brandurilor cu profesioniștii industriei. Ediția SS27 de la Yoyogi National Stadium a inclus, pe lângă TRANOÏ, și prima ediție „0” a Denim Première Vision în Tokyo. Pentru designerii români, apariția într-un asemenea context înseamnă, așadar, mai mult decât imaginea unui runway la Tokyo.

Există și o continuitate a proiectului. Brandurile românești au mai fost prezente la TRANOÏ Tokyo, inclusiv în martie 2026, când participarea Romanian Designers a fost realizată sub umbrela Future in Textile. Actuala prezentare duce însă proiectul într-o zonă mult mai vizibilă: de la stand și întâlnirea directă cu buyerii, hainele ajung și pe podium, în programul TRANOÏ TOKYO SS27 asociat Rakuten Fashion Week TOKYO.

Ce rămâne după show nu este imaginea unei estetici românești ușor de definit. Este mai degrabă imaginea unei scene locale care începe să își permită să fie diversă. Un designer poate vorbi despre natură, altul despre proporție, altul despre tradiție, iar altul poate construi aproape exclusiv prin textură. Nu trebuie să arate la fel pentru ca participarea lor împreună să aibă sens.

La Tokyo, poate cea mai actuală definiție a designului românesc a fost chiar aceasta: nouă identități suficient de diferite încât să nu aibă nevoie de o uniformă comună pentru a spune de unde vin.