Cum te fac hotelierii să consumi mai puțin fără să-ți dai seama: Ce se ascunde, de fapt, în spatele vacanțelor all inclusive

Libertatea de a mânca și bea fără a scoate portofelul din buzunar au transformat sejururile all inclusive într-unul dintre conceptele preferate de vacanță ale românilor. Plătești o dată și te bucuri de tot. În spatele acestui confort se află o industrie uriașă, o logistică impecabilă și strategii discrete prin care hotelierii își gestionează costurile.

Deși mulți turiști cred că mâncarea este cea mai mare cheltuială a unui resort, realitatea arată diferit, scrie b1TV.

Ce include, de fapt, un pachet standard

În pachetul clasic, turiștii primesc cazarea, cele trei mese principale, gustările dintre ele și băuturile răcoritoare sau alcoolice de producție locală. În funcție de nivelul hotelului, oferta se poate extinde cu acces la piscine, șezlonguri sau activități pentru copii.

Totuși, all inclusive nu înseamnă întotdeauna servicii nelimitate. Mărcile internaționale sau cocktailurile speciale pot necesita taxe suplimentare. Accesul la spa, sporturile nautice sau cinele în restaurantele à la carte au reguli proprii și costuri separate.

Adevăratele cheltuieli

Contrar așteptărilor, fripturile sau fructele de mare nu sunt singurele care subțiază bugetul hotelierilor. Produsele consumate la foc automat pe parcursul întregii zile generează cele mai mari costuri. Cafeaua este cea mai căutată, fiind solicitată non-stop de la prima oră a dimineții. Este urmată de vin și bere.

Mâncarea și băutura reprezintă doar partea vizibilă a icebergului. Întreținerea unui resort presupune spălarea zilnică a mii de prosoape și lenjerii, curățarea continuă a piscinelor, întreținerea spațiilor verzi și, mai ales, facturile uriașe la energie electrică pentru aerul condiționat și bucătăriile profesionale.

Psihologia bufetului

Așezarea preparatelor la un bufet suedez nu este niciodată întâmplătoare. Pâinea, salatele, pastele și garniturile din cartofi sunt puse întotdeauna la începutul traseului. Turiștii tinde să își umple farfuria cu acestea, iar când ajung la capătul liniei unde se află fripturile, peștele sau preparatele scumpe spațiul rămas pe farfurie este deja redus.

Această tactică ajută la reducerea consumului de carne fără a limita direct opțiunile oaspeților. În plus, pentru a combate risipa alimentară și a menține costurile sub control, bucătarii pregătesc tot mai des porții mici, gătite pe loc, și reaprovizionează tăvile treptat, în funcție de cererea reală din sală.