Cum se transmite ciuma, care sunt simptomele și cum se tratează? Rozătoarele sunt principala cale de transmitere, iar boala poate fi tratată eficient cu antibiotice ușor accesibile în UE

Ciuma este o boală cauzată de bacterii. În ultimii câteva sute de ani, au existat trei pandemii cu rate ridicate de mortalitate. Această boală a lipsit din Europa mai bine de 50 de ani, dar continuă să afecteze America de Nord și de Sud, Africa și Asia, potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC). Agenția europeană a publicat informații despre această boală după ce angajata unui laborator din Siberia ar fi murit de ciumă pneumonică în urmă cu două zile. Miercuri, un nou deces al unei persoane cu simptome asociate ciumei s-a înregistrat în aceeași zonă, iar Organizația Mondială a Sănătății investighează situația.

De asemenea, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) monitorizează îndeaproape situația. Pe baza informațiilor limitate disponibile în prezent, nu există rapoarte privind cazuri secundare și nicio dovadă a unei transmiteri susținute de la om la om care să cauzeze o răspândire ulterioară a bolii.

„Ciuma pneumonică este o boală infecțioasă gravă care se transmite prin picături eliminate prin tuse. Cu toate acestea, în Uniunea Europeană nu a mai existat niciun caz de ciumă de zeci de ani, iar boala poate fi tratată eficient cu antibiotice ușor accesibile în UE. De asemenea, transmiterea necesită în general un contact apropiat și prelungit cu o persoană infectată care prezintă deja simptome.

Pacienții cu suspiciune sau confirmare de ciumă pneumonică ar trebui izolați și să li se ofere tratamentul adecvat, evaluat de un furnizor de servicii medicale specializate. Contacții apropiați ar trebui identificați rapid și monitorizați”, precizează ECDC.

Agenția va continua să monitorizeze evenimentul și se află în contact cu OMS Europa.

Tipuri ale bolii

Potrivit ECDC, Infectarea începe cu simptome similare gripei, dar poate evolua ulterior în diferite forme clinice:

• Ciuma bubonică: Cea mai comună formă de ciumă, în care simptomele apar la 2 până la 6 zile de la infectare și includ umflarea ganglionilor de pe piele, din interiorul gurii și din zona inghinală. Dacă nu este tratată, rata de mortalitate este între 40% și 70%.
• Ciuma pneumonică primară: Simptomele apar la 1 până la 3 zile de la infectare, manifestându-se prin dureri de piept, producerea de mucus gros în plămâni, insuficiență respiratorie și deces în termen de 24 de ore.
• Ciuma septicemică: Simptomele apar la 2 până la 6 zile de la infectare și reprezintă o infecție a sângelui care duce la infectarea altor organe. Fără antibiotice, această formă a bolii este aproape întotdeauna fatală.

Cum se transmite ciuma și cum se tratează

Persoanele expuse celui mai mare risc sunt cele care intră în contact cu rozătoare sălbatice și purici în zonele afectate de ciumă, precum și călătorii care se află în zone cu risc ridicat.

Ciuma este întâlnită în principal la rozătoare. Transmiterea între rozătoare și oameni se face, de obicei, prin purici. Deși transmiterea de la om la om este rară în cazul ciumei bubonice, în cazul ciumei pneumonice aceasta are loc în urma inhalării picăturilor infecțioase provenite de la persoane infectate.

Nu există un vaccin împotriva ciumei, dar pentru tratarea acesteia se utilizează antibiotice.

În cazul ciumei pneumonice, pacienții trebuie izolați, iar persoanele cu care au intrat în contact trebuie identificate și tratate.

Principalele măsuri de combatere constau în reducerea contactului cu rozătoarele sălbatice și cu puricii acestora, precum și în instituirea unor programe de supraveghere și combatere în zonele cu risc.

Riscuri de îmbolnăvire

Riscul de a contracta ciumă este foarte scăzut. La nivel mondial, doar câteva mii de oameni se îmbolnăvesc de ciumă în fiecare an. Cele mai frecvente locații unde apare boala sunt Madagascar, Republica Democrată Congo și Peru, arată și MedLife.

Factorii de risc pentru ciumă includ:

• zonele rurale și semi-rurale;
• orașe cu supraaglomerare, salubritate precară sau populații mari de șobolani;
• muncă în aer liber în zone în care animalele purtătoare de ciumă sunt comune. Persoanele care lucrează în clinici veterinare din aceste regiuni au, de asemenea, riscul de a intra în contact cu pisici și câini de companie care suferă de boală;
• campingul, vânătoarea sau drumețiile în zonele în care locuiesc animale purtătoare de ciumă pot crește riscul de a fi mușcat de un purice infectat.

Simptomele ciumei

• febră;
• frisoane;
• dureri de cap și dureri musculare;
• slăbiciune și oboseală;
• amețeli;
• greață, vărsături și diaree;
• ganglioni limfatici umflați și dureroși (ciumă bubonică);
• dureri abdominale și sângerări nazale, gura sau sub piele (ciumă septicemică);
• respirație dificilă, dureri în piept, tuse și mucus cu sânge sau apos (ciumă pneumonică).