Cum oprești un șarlatan

M-am nimerit cumva lângă două femei care făceau politică.

— Să știți că eu sunt suveranistă. Am votat cu Georgescu. — Ce i-au făcut? N-am prea urmărit știrile, îi răspund. — I-au făcut percheziție. Dar n-au găsit probe, i-au pus probe în casă. Se știe că nu vor să-l lase să candideze. Dar numai cei credincioși înțeleg. Numai cine este trezit în conștiință înțelege ce spune domnul Georgescu. Apă, hrană, energie. A zis că apa ajunge mai scumpă decât petrolul. Ei, uite că a ajuns. — Dar nu este, curge încă aproape gratis. — A mai zis unul că este apă destulă în mare. Știe cât costă desalinizarea? Femeia a decis să mă ignore. Vorbește cu cealaltă ca să-mi dea de înțeles cât sunt de prost informat. — Mai verific și eu știrile cu inteligența artificială. — Nu o mai folosi deloc, deloc, deloc. Dă-o jos acum din telefon. Consumă multă apă, îi atrage atenția a doua femeie. Caută mai bine pe Google… — Păi și Google… are. — Nu are. Google folosește curent.

M-am retras încetișor înainte să mă trezesc în conștiință. Pentru aceste două femei, orice i se întâmplă acum lui Călin Georgescu reprezintă o încercare disperată a sistemului pentru a-l opri din avântul său spre conducerea României. Nu mai pot fi convinse că s-au lăsat păcălite de un șarlatan talentat.

În bula cealaltă, de anti-georgiști, se face mișto la greu de șarlatania cu legitimația de senator al ordinului de Malta. N-aș râde prea tare de ce i se întâmplă azi că iarăși ieșim cu dinții sparți din alegeri.

Din interceptările procurorilor și din detaliile presupusei fraude de un milion rezultă că Georgescu a acționat fix ca un șarlatan din anii ’90, gen Caritas. Dă-mi un milion și-ți dau 6 înapoi, mai pui o sută de mii și primești 15.

O să râdeți, dar schema frauduloasă s-a întors în varianta online și funcționează din plin mai ales cu pelicanii netului. Nu se mai cheamă Caritas, ci „platforme de tranzacționare” care promit câștiguri amețitoare de pe o săptămână pe alta.

Dar ca să câștigi bani, trebuie să pui bani. Tot mai mulți.

Georgescu se folosea, se pare, de statutul său de „înalt funcționar ONU” pentru a câștiga încrederea oamenilor de afaceri. Hackerii utilizează din plin vocile sau imaginile falsificate cu AI ale unor celebrități pentru a garanta seriozitatea afacerii.

Șarlatanii cu greu mai pot fi opriți odată ce ajung să le câștige încrederea oamenilor. Ei pur și simplu trebuie opriți din șarlatanie când ies cu alba-neagra printre oameni și îi fac la buzunare.

Pe loc, repede, imediat. Șarlatanii trebuie evacuați de pe trotuar când își întind covorașul cu alba-neagra. După ce în jurul lor s-au adunat mulțimi de gură-cască sau, mai rău, sunt lăsați să se joace cu mintea oamenilor în fiecare zi, totul se complică teribil.

În cazul Georgescu, alba-neagra s-a întâmplat acum mai bine de cinci ani. Atunci s-au făcut și primele plângeri penale.

Numai că de atunci până azi, procurorii au stat cu fundul pe dosar, plimbat de la un parchet la altul. Abia după câțiva ani buni și-au amintit că au un caz, după ce șarlatanul internațional a furat ceva mai mult decât niște bani: voturile, inima și mințile multor oameni.

De acum, acești oameni nu mai pot fi convinși că Georgescu este un impostor de clasă, ci îl consideră un martir, o victimă, un erou al luptei anti-sistem. Păstrând proporțiile, situația seamănă cu ce s-a întâmplat cu Trump în campania electorală, lansat tot într-o campanie „anti-sistem”, deși venea din centrul sistemului.

Orice dezvăluire, orice afacere oricât de sordidă era pusă pe seama unor răzbunări politice. În loc să-l coboare, mai adăuga niște procente în contul lui Trump.

Între timp a ajuns cel mai detestat președinte, prăbușit în sondaje la cele mai joase cote de audiență înregistrate vreodată de un ocupant al Casei Albe, numai că răul s-a produs. Acum este prea târziu și toată societatea americană plătește cu vârf și îndesat prețul orbirii în masă.

Așa se întâmplă cu Georgescu azi în România, din cauză că instituțiile, la vremea lor, nu și-au făcut treaba. Au clocit un dosar până când Mesia a ajuns răstignit pe crucea DIICOT. Drept dovadă, corul de bocitoare de pe TikTok nu crede nimic din ce spun procurorii, la fel ca femeile cu inteligența artificială pe bază de apă și curent.

Dimpotrivă, opintirea tardivă a procurorilor, ușile sparte, spectacolul mediatic, demonstrația stupidă de forță a acestui stat slab, reținerea și apoi eliberarea sa reprezintă tot atâtea motive pentru alegătorii săi să strângă rândurile în jurul candidatului pentru care s-au anulat niște alegeri.

Sigur că ne tot împiedicăm de detalii care duc spre ruși. Mai apare un cont, o bancă rusească unde urmau să se evapore banii luați din țară drept „garanție” pentru perfectarea afacerii, numai că raportul bazat pe probe și fapte certe despre influența rusească în campania lui Georgescu tot nu a apărut. Lipsesc dovezile, certitudinile.

În continuare cred totuși că talentatul domn Georgescu este o șarlatanie în sine construită cu migală în țară, de securiști pe vechi din externe și ceva reșapați din intern. Au încercat să utilizeze această fosilă comunistă crescută la umbra lui Mircea Malița, diplomat și fost ministru al educației din regimul Ceaușescu, pentru a-l contracara pe George Simion.

O spune chiar Georgescu într-o interceptare în plină campanie pentru prezidențiale: „Misiunea mea a fost să deconspir tot sistemul! Inclusiv pe George Simion la final”

Am în continuare senzația acută, fără să mă pot sprijini însă pe fapte și dovezi, că securiștii de rit vechi s-au ciomăgit între ei cu cei de tip nou. Cei de pe extern s-au bătut cu cei de pe intern pentru a controla cea mai înaltă funcție în stat, președinția României, până când au făcut praf și pulbere țara și democrația atât cât a mai rămas din ea.