Cum a fost inventată bustiera sport: Povestea celor trei femei care au revoluționat îmbrăcămintea sportivă pornind de la un simplu disconfort

Astăzi, bustiera sport este una dintre cele mai importante piese din garderoba femeilor active, însă puțini cunosc povestea din spatele invenției sale. În anii 1970, trei femei au transformat o problemă aparent banală într-un produs care avea să revoluționeze industria îmbrăcămintei sportive. Totul a început cu disconfortul provocat de sutienele obișnuite în timpul alergării și cu o idee neobișnuită: adaptarea unui suspensor sportiv masculin pentru corpul feminin, scrie AP News.

La sfârșitul anilor 1970, alergarea devenise unul dintre cele mai populare sporturi recreative din Statele Unite. Milioane de americani descopereau beneficiile joggingului, încurajați de accesibilitatea unei activități fizice care nu necesita echipamente costisitoare sau abonamente la săli de sport.

În 1977, cartea The Complete Book of Running, scrisă de Jim Fixx, devenea bestseller, contribuind la popularizarea alergării în rândul publicului larg. Chiar și președintele american Jimmy Carter adoptase acest obicei, atras de posibilitatea de a-și menține condiția fizică printr-o activitate simplă.

În mijlocul acestei popularități crescânde, o femeie care începuse recent să alerge avea să identifice o problemă ignorată până atunci de industria echipamentelor sportive.

Numele ei era Lisa Lindahl, iar soluția pe care avea să o dezvolte împreună cu alte două femei urma să devină unul dintre cele mai importante articole vestimentare din istoria sportului feminin: bustiera sport.

De la orele de sport chiulite la o invenție revoluționară

Lisa Lindahl nu fusese niciodată o persoană deosebit de sportivă. În copilărie, obișnuia chiar să chiulească de la orele de educație fizică împreună cu cea mai bună prietenă a sa.

Lucrurile s-au schimbat în 1977, când lucra la Universitatea din Vermont și a decis să înceapă să alerge pentru a pierde în greutate.

În scurt timp, joggingul a devenit pentru ea mai mult decât o modalitate de a face mișcare. Alergarea îi oferea un sentiment de independență și încredere în propriile forțe.

Exista însă o problemă: sutienele obișnuite nu erau concepute pentru mișcările repetitive și intense presupuse de alergare.

Balenele sutienului îi iritau pielea, iar lipsa unei susțineri adecvate provoca mișcări dureroase ale sânilor.

Într-o zi, în timpul unei conversații telefonice cu sora sa, Lindahl s-a plâns de disconfortul pe care îl resimțea la fiecare antrenament.

Sora ei a întrebat-o, în glumă, de ce nu exista un echivalent feminin al suspensorului sportiv folosit de bărbați pentru protecție și susținere în timpul activităților fizice.

Întrebarea avea să devină punctul de plecare al unei invenții care a schimbat modul în care femeile se îmbracă pentru sport.

Două suspensoare masculine au devenit prototipul primei bustiere sport

Hotărâtă să găsească o soluție, Lisa Lindahl a apelat la prietena sa Polly Smith, aceeași alături de care obișnuia să lipsească de la orele de sport.

Între timp, Smith devenise designer de costume și avea experiență în realizarea articolelor vestimentare.

Aceasta a implicat-o în proiect și pe Hinda Miller, o altă creatoare de costume.

Cele trei femei și-au propus să dezvolte un articol vestimentar care să ofere susținere sânilor în timpul alergării, fără să provoace iritații sau disconfort.

Produsul trebuia să fie realizat fără cusături incomode, să permită pielii să respire și să ofere compresia necesară pentru reducerea mișcărilor sânilor.

Primele săptămâni au fost marcate de încercări nereușite și de dificultăți în găsirea unei construcții potrivite.

Soluția a apărut într-un moment neașteptat.

Încercând să destindă atmosfera, soțul de atunci al Lisei Lindahl și-a pus un suspensor sportiv masculin pe cap și a glumit că tocmai rezolvase problema.

Gestul a inspirat-o pe Polly Smith, care și-a dat seama că forma și elasticitatea acestui accesoriu puteau fi adaptate pentru susținerea sânilor.

A cusut două suspensoare sportive unul de celălalt și a obținut astfel un prototip funcțional.

Această soluție simplă a stat la baza primului Jogbra, precursorul bustierelor sportive moderne.

Cum a devenit Jogbra o afacere de succes

În 1979, Lisa Lindahl și Hinda Miller au brevetat invenția și au înființat compania Jogbra Inc.

Pentru a pune afacerea pe picioare, Miller a obținut un împrumut de 5.000 de dolari de la tatăl său și a atras ulterior finanțare din partea investitorilor, precum și parteneri pentru producție.

La început, cele două antreprenoare nu își imaginau că produsul avea să devină un succes internațional.

Au început să îl promoveze în magazine specializate și la târguri comerciale, considerând că afacerea ar putea reprezenta doar o activitate secundară.

Momentul lansării s-a dovedit însă unul favorabil.

În Statele Unite, participarea femeilor la activități sportive în licee și universități crescuse semnificativ după adoptarea, în 1972, a legislației cunoscute sub denumirea de Title IX.

Legea interzicea discriminarea pe criterii de sex în programele educaționale finanțate din fonduri federale și a contribuit la extinderea oportunităților sportive pentru fete și femei.

Pe măsură ce tot mai multe femei începeau să practice sport, nevoia unor articole vestimentare adaptate corpului feminin devenea tot mai evidentă.

Jogbra răspundea astfel unei cereri reale, într-o industrie care până atunci acordase relativ puțină atenție confortului femeilor în timpul activităților fizice.

De la o mică afacere la brandurile internaționale de sportswear

Lisa Lindahl și Hinda Miller au continuat să conducă Jogbra Inc. până în 1990, când compania a fost achiziționată de Playtex Apparel.

Un an mai târziu, grupul Sara Lee a cumpărat Playtex, iar Jogbra a fost ulterior integrat în portofoliul brandului Champion.

Între timp, industria echipamentelor sportive începuse să recunoască potențialul comercial al bustierelor destinate femeilor.

În 1990, Nike a lansat prima sa bustieră sport, marcând un nou pas în dezvoltarea acestei categorii de produse.

În anii următori, bustiera sport a devenit nu doar un articol funcțional, ci și un simbol al participării și performanței femeilor în sport.

Unul dintre cele mai cunoscute momente din istoria sa a avut loc în 1999, în timpul Cupei Mondiale de Fotbal Feminin.

După victoria echipei Statelor Unite, fotbalista Brandi Chastain și-a scos tricoul în semn de bucurie, dezvăluind bustiera sport neagră pe care o purta.

Imaginea a devenit emblematică pentru sportul feminin și a contribuit la consolidarea bustierei sportive ca simbol al forței, libertății de mișcare și performanței atletice.

O invenție care valorează astăzi peste un miliard de dolari anual

La aproape cinci decenii de la apariția primului Jogbra, bustierele sportive au devenit o categorie importantă a industriei de îmbrăcăminte sportivă.

Potrivit companiei de cercetare de piață Circana, vânzările anuale de bustiere sport depășesc un miliard de dolari numai în Statele Unite.

De la modelele simple, concepute pentru alergare, industria a evoluat către o varietate de produse adaptate diferitelor tipuri de activitate fizică, niveluri de susținere și preferințe individuale.

Bustiera sport a depășit, de asemenea, granițele echipamentului destinat exclusiv antrenamentelor, devenind o piesă frecvent întâlnită în moda contemporană și în garderobele de zi cu zi.

În 2022, contribuția celor trei inventatoare a fost recunoscută oficial, când Lisa Lindahl, Hinda Miller și Polly Smith au fost incluse în National Inventors Hall of Fame.

Invenția lor, înregistrată în Statele Unite sub brevetul cu numărul 4.174.717, a primit astfel recunoașterea pentru impactul său asupra industriei sportive și asupra vieții femeilor.

Privind retrospectiv, Lisa Lindahl a mărturisit că nu și-ar fi imaginat niciodată amploarea succesului.

„Credeam că va fi o mică afacere secundară, bazată pe comenzi prin poștă”, a declarat aceasta pentru Associated Press.

„Nu aveam nicio idee că va deveni ceva atât de mare”, a adăugat ea.

Povestea bustierei sport demonstrează cum o problemă practică, ignorată de industria vestimentară, poate deveni punctul de plecare al unei inovații majore.

Ceea ce a început în 1977 cu un telefon între două surori, câteva experimente de croitorie și două suspensoare masculine cusute împreună s-a transformat într-un produs indispensabil pentru milioane de femei.

Dincolo de succesul comercial, invenția celor trei femei a reprezentat un pas important în dezvoltarea echipamentelor sportive concepute special pentru nevoile corpului feminin.