Cum a ajuns „extracția de rente” din sectorul public sport național

Consilierul guvernatorului BNR, Eugen Rădulescu, are marele merit de a fi descris în câteva cuvinte cancerul care macină România din interior: extracția de rente din sectorul public. Domnul Rădulescu s-a referit pur și simplu la jaf, chiar așa l-a numit, dar a constatat că jaful a rămas nepedepsit în cazul a 10.000 de procese, deoarece „s-a prescris fapta, iar făptașii au rămas bine mersi cu ce au jefuit”.

Domnul Rădulescu are toate motivele să fie îngrijorat. Nepedepsirea jafului încurajează asaltul la resursele publice, în timp ce România face eforturi majore să-și reducă deficitul. A reușit la limită să evite depunctarea de către agențiile internaționale de rating și aruncarea țării în categoria junk, adică nerecomandat pentru investiții.

De înțeles perfect frustrarea finanțiștilor. Pe de o parte, guvernul face eforturi să strângă cureaua, să închidă robinetele risipei din bani publici. Pe de altă parte, justiția lasă robinetele larg deschise, iar pe făptași în libertate. Cel mai bun exemplu este decizia șefei Curții de Apel București, Liana Arsene, de a schimba completul de judecată al dosarului în care primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, este judecat pentru un prejudiciu de peste 100 de milioane de euro.

G4Media a dezvăluit cum dosarul se reia de la zero după ce a fost în stare de judecată patru ani și riscă să se închidă ca urmare a schimbării completului, cu efectul intervenirii prescripției. Decizia a fost criticată de unul dintre membrii reformiști ai CSM, procurorul Claudiu Sandu, care sugerează că decizia șefei Curții de Apel București s-ar putea încadra la infracțiunea de favorizare a făptuitorului.

O acuzație gravisimă, dată fiind atât miza procesului – 100 de milioane de euro – cât și grozăvia deciziei. Este însă doar ultima dintr-un lung șir de achitări, de tergiversări până la prescrierea faptelor și de favorizare pe față a unor infractori care în final au rămas cu milioane, cu zeci de milioane sau sute de milioane de euro furate de la stat.

Justiția și-a luat la rândul ei partea leului de la puterea politică, mărind an de an factura salariilor, a sporurilor și pretențiilor financiare tot mai mari. Și magistrații practică la rândul lor cu succes de câțiva ani extracția de rente din sectorul public și o fac cu legea în mână, intentând zeci de procese pe care tot ei le judecă.

Extracția de rente din sectorul public depășește însă sfera penală descrisă atât de inspirat de domnul Rădulescu sau sfera justiției, specializată deja în extragerea banilor de la bugetul de stat cu forța unor decizii judecătorești.

Dacă aruncați o privire în administrația publică, în companiile de stat bogate din sectorul energiei și nu numai, veți descoperi milionari în euro din bani publici. Șefi de instituții, membri în CA, o armată de nepoți, amante și rubedenii de politicieni care nu fac nimic de banii primiți, ci încasează o rentă lunară de la stat. PSD este campion la acest sport neînscris încă la Olimpiadă, dar rentieri găsim în toate partidele.

Traiul bun pe spatele statului, sinecura de partid, tunul legal au devenit aspiraționale din moment ce sistemul încurajează acest sport național. Fenomenul a luat amploare cu complicitatea justiției, din moment ce mecanicismele de echilibru și control nu mai funcționează. De ce să te spetești în economia privată când poți extrage o rentă din sectorul public? A ajuns, din păcate, un mod de gândire, iar statul face deja o concurență neloială sectorului privat, oferind în unele situații mult pentru mai puțină muncă.

Aici ne apropiem și de miza crizei politice din România. Guvernul Bolojan a căzut în urmă cu trei luni pentru că a periclitat distribuția netransparentă de rente în sectorul public.

PSD atacă la baionetă, în complicitate cu justiția Liei Savonea, hotărârile emise de Guvernul Bolojan nu neapărat de dragul legalității, ci pentru a transmite mesajul important că modul de distribuire a resurselor publice în România se decide la partidul care a arătat tot timpul că înțelege să împartă banii cu sistemul.

PSD-ul lui Sorin Grindeanu, la fel ca toți liderii săi din trecut, a avut mereu o relație specială cu banii publici. Rareori au acceptat ca aceștia să fie cheltuiți fără ca ei să extragă de acolo o rentă, legală sau sancționată de legea penală, însă cu șanse bune de prescriere. Ori se face cu noi, ori nu se face deloc. Aceasta pare să fie deviza lor, incluzând aici forțele din sistem. De câte ori n-au auzit oamenii de afaceri această frază?

Din acest motiv, PSD ar vrea să controleze decizia, dar să nu-și asume guvernarea, dat fiind că orice ar face cu premier în funcție iese prost. Dacă face reformele necesare, Grindeanu moare politic. Dacă nu le face, iarăși moare.

Problema este însă că, având atât de mulți rentieri de stat și tot mai lacomi, România nu va mai putea evita depunctarea la următoarea evaluare realizată de agențiile de rating. Explicația este relativ simplă: rentierii costă atât de mult statul român încât fiecare euro investit acolo dispare într-o gaură neagră. Acest sport național riscă să ne aducă în pragul falimentului după modelul Greciei.