Cum a ajuns banana lipită de perete cu bandă adezivă să valoreze 6 milioane de dolari

Lipind o banană de un perete cu bandă adezivă argintie și numind asta artă, Maurizio Cattelan a creat una dintre cele mai mari controverse culturale ale vremurilor recente. Însă povestea din spatele lucrării Comedian (n. red. denumirea lucrării de artă contemporană care constă în banana lipită de perete cu o bandă adezivă) dezvăluie secole întregi de notorietate și tactici de șoc în artă.

Leonardo DiCaprio, Michael Bay și Travis Scott s-au numărat printre celebritățile prezente la deschiderea VIP a târgului Art Basel Miami Beach, pe 4 decembrie 2019, ziua în care Comedian a apărut pentru prima dată.

În acea dimineață, prețuri uriașe înconjurau pe toată lumea la acest fastuos târg de artă. O pictură semnată Helen Frankenthaler s-a vândut cu aproximativ 1,65 milioane de dolari (2,16 milioane de dolari, sau 2,14 milioane de lire sterline, la valoarea de azi), iar o lucrare de Willem de Kooning era disponibilă oricui avea 8 milioane de dolari disponibili (10,5 milioane de dolari, sau 7,8 milioane de lire sterline, la valoarea de azi). Dar, pentru Sarah Cascone, jurnalistă la Artnet News, marea atracție a fost cea mai recentă lucrare a lui Maurizio Cattelan: o banană lipită de perete cu bandă adezivă.

În doar câteva zile, Comedian devenise o senzație virală, stârnind desconsiderare, uimire, hohote de râs și o nouă subcategorie de meme-uri imitative, construite în jurul benzii adezive și al bananelor.

Mai târziu în aceeași zi, Cascone a scris prima știre substanțială pe acest subiect, informându-și cititorii că două dintre exemplarele acestei lucrări bazate pe un fruct se vânduseră cu câte 120.000 de dolari fiecare. În doar câteva zile, al treilea și ultimul exemplar a fost cumpărat pentru 150.000 de dolari. Fiecare cumpărător a primit un certificat de autenticitate și instrucțiuni despre cum să expună lucrarea, inclusiv necesitatea de a înlocui periodic banana.

Pe toată durata târgului Art Basel Miami Beach, sute de alți vizitatori au fotografiat opera și și-au postat reacțiile online. La doar câteva zile de la dezvăluirea ei, Comedian devenise o senzație virală, stârnind desconsiderare, uimire, hohote de râs și o nouă subcategorie de meme-uri imitative, în jurul benzii adezive și al bananelor. Atât în presa mainstream, cât și pe bloguri și în videoclipuri de pe YouTube, oamenii s-au contrazis aprins despre valoarea ei estetică și intelectuală: cei care urau cel mai mult lucrarea Comedian erau, în același timp, cei care se bucurau cel mai mult să scrie despre ea.

Dacă intenția lui Cattelan a fost să atragă atenția asupra propriei persoane, Comedian a fost un succes răsunător. Puține alte lucrări de artă contemporană au reușit ceea ce a reușit Comedian în doar câteva ore: să depășească granițele cetății lumii artistice și să devină recunoscută la nivel global. Această celebritate i-a crescut și mai mult valoarea de piață. În 2024, al doilea dintre cele trei exemplare ale operei Comedian a fost revândut la licitație pentru 6,24 milioane de dolari (4,88 milioane de lire sterline). Acest lucru a stârnit din nou reacții printre comentatori, care s-au indignat de sumele risipite acum pe opera lui Cattelan.

Totuși, ironia legată de Comedian este că tot ceea ce a șocat lumea la ea mai fusese făcut și înainte. Iar dacă „dezveliți” opera, dincolo de coajă, ea dezvăluie tacticile ascunse ale unui maestru al ștrengăriei și un discipol devotat al artelor întunecate ale notorietății.

O tradiție a satirei veche de 400 de ani

Una dintre strategiile lui este provocarea. Cattelan și-a dat seama, în mod evident, de multă vreme, că, în industriile creative extrem de competitive, simpla măiestrie sau inteligență nu garantează succesul. Dar stârnirea unei controverse atrage atenția, ceea ce înseamnă un public mai mare și mai multe potențiale comenzi.

Istoria artei confirmă acest lucru. Cu peste 400 de ani în urmă, Caravaggio a divizat opiniile contemporanilor săi prin nivelurile revoluționare de violență, tensiune sexuală și întuneric din picturile sale religioase, factori care i-au adus renume internațional. Artiștii secolului al XIX-lea considerați astăzi cei mai valoroși, precum J.M.W. Turner, John Constable, Manet, Monet, Gauguin, Whistler și Cézanne, fuseseră pionierii unor noi abordări în crearea artei, care le-au adus, la vremea respectivă, batjocura publică din partea criticilor. Drept urmare, către începutul secolului al XX-lea, inovația artistică și disprețul publicului larg erau văzute din ce în ce mai mult ca fiind cele două fețe ale aceleiași monede.

Unii artiști moderni (dar și muzicieni, scriitori și regizori) au văzut în dezaprobarea publicului partenerul necesar al unei experimentări autentice. Alții au confundat nepopularitatea în rândul criticii cu o marcă a geniului, fără să realizeze că aceasta poate fi, la fel de bine, și semnalul de alarmă al lipsei de talent. Ambele tabere au recunoscut, însă, puterea sa nemăsurată de auto-promovare. Iar, învățând din asta, Maurizio Cattelan și-a asumat mereu, cu tărie, rolul de provocator al lumii artei, făcând tot ce poate pentru a irita și a provoca.

Scopul lucrării Comedian era să ridiculizeze valorile evenimentelor din lumea artei, precum Art Basel Miami Beach, în spiritul unui comediant stand-up care lansează o replică ironică, la adresa propriei industrii.

Însă tipul de controversă practicat de Cattelan diferă de cel al predecesorilor săi, pentru că nu privește procesul sau teoria artistică. Cele mai notorii lucrări ale sale, precum La Nona Ora din 1999 (o figură a Papei Ioan Paul al II-lea, lovit de un meteorit) și Him, din 2001 (un școlar în rugăciune, cu chipul lui Adolf Hitler), se bazează pe subiecte cunoscute la nivel internațional, genul de lucruri pe care le va recunoaște instantaneu chiar și cineva care nu frecventează, de regulă, expoziții de artă.

Nu există nimic elitist sau greu de înțeles la niciuna dintre cele două lucrări. Ele exploatează, de asemenea, umorul, folosind ironia pentru a „lovi în sus” (spre cei puternici), și pun întrebări despre personaje influente, cu umor. Iar, procedând astfel, Cattelan urmează o tradiție istorică a artei satirice, mergând pe urmele unor pionieri precum James Gillray (1756-1815) și Honoré Daumier (1808-1878), ambii vizând instituții recognoscibile universal, pentru a le pune la îndoială și a le ridiculiza puterea.

În lucrarea A Perfect Day (1999), instituția aflată în vizorul lui Cattelan era chiar piața de artă. În loc să atârne o operă de artă pe perete, Cattelan și-a lipit, în schimb, propriul galerist din Milano, Massimo De Carlo, de perete, cu bandă adezivă. Vânzătorul devenise el însuși spectacolul. Comedian, dezvăluită aproape exact 20 de ani mai târziu, a folosit aceeași bandă adezivă argintie. Această alegere le-a transmis celor care îi urmăriseră cariera că, la fel ca în A Perfect Day, scopul lucrării Comedian era să ridiculizeze valorile evenimentelor din lumea artei, precum Art Basel Miami Beach, în spiritul unui comediant stand-up care lansează o replică ironică, țintind chiar propria industrie.

„Șocul vechiului”

Așadar, de ce o banană? Pe lângă faptul că are o formă eufemistică și că e un accesoriu familiar în comedia slapstick, mulți artiști dinaintea lui Cattelan, printre care Giorgio de Chirico, Andy Warhol și Guerrilla Girls, au reprezentat banane în operele lor. E un obiect dezarmant de familiar, pe multiple planuri. Iar chiar ideea de a reprezenta un aliment ca operă de artă este, la rândul ei, o propunere liniștitoare. Are propria sa istorie venerabilă, sub forma naturii moarte — un gen artistic consacrat, deși considerat minor, încă din anii 1500.

În mod tradițional, acest tip de lucrări, precum Natură moartă cu potârniche și mănuși de zale (1501), a lui Jacopo de’ Barbari (una dintre cele mai vechi picturi de natură moartă post-clasice), aveau menirea de a-i determina pe privitori să reflecteze asupra scurtei durate a vieții naturale și asupra felului în care arta o poate face să dăinuie dincolo de moarte. Lucrările lui De’ Barbari și ale lui Cattelan, deși create la peste 500 de ani distanță una de cealaltă, dezvăluie, în esență, același gest identic: obiecte lipite pe un perete, pentru contemplarea privitorului. Tactica lui Cattelan, aici, este „șocul vechiului”.

Singura diferență este că Comedian expune o banană reală (care poate, și chiar începe să, putrezească, în decursul a aproximativ șapte zile), nu o reprezentare artistică a acesteia. Dar și aici, tradiția l-a precedat pe Cattelan. Ideea folosirii unui „readymade” (obiecte din lumea reală, nefăurite de artist, dar prezentate drept „artă”) avea deja peste 100 de ani vechime, la momentul apariției lucrării Comedian.

Cel mai recunoscut pionier al acestei metode a fost Marcel Duchamp, care expusese obiecte cotidiene precum stative pentru sticle, roți de bicicletă și un pisoar, ca obiecte de artă, încă din anii 1910. Dar chiar și scopul lui Duchamp de a pune sub semnul întrebării principiile fundamentale ale „artei” ca și categorie — oricât de radical ar fi fost modul său de a prezenta acest argument, la începutul secolului XX — era, la rândul lui, o dezbatere bătătorită, cu originea în filosofia greacă antică, cel mai celebru exemplu fiind Platon (cca. 428-347 î.Hr.). Dacă e să judecăm strict, recurgerea la un „readymade” este, mai degrabă, un gest cam desuet din partea lui Cattelan, aflat cu totul în limitele tradiției istorice a artei.

Comedian a fost mereu calculată să stârnească agitație. La 61 de ani, șiretul Maurizio devenise un provocator desăvârșit, capabil să genereze dezbatere și uimire, plecând doar de la o banană, un perete și o bandă adezivă. Dar, sub suprafață, se ascund și alte ingrediente esențiale, controversa, satira, factorul de recognoscibilitate, tradiția naturii moarte și „readymade”-ul. Și, deși unii ar putea fi indignați de prețul ei, aceasta nu a fost, de fapt, cea mai scumpă operă de artă vândută la Miami Beach, în 2019, și nici cel mai scump „readymade” vândut vreodată la licitație. Adevărul radical despre Comedian este că, de fapt, nu are nimic cu adevărat radical.