Conservation Carpathia: Ariile naturale protejate au nevoie și de alte surse de finanțare, nu doar publice / Christoph Promberger, pentru G4Media: Acestea pot susține funcționarea și dezvoltarea / Buzoianu: De 20 de ani nu avem niciun parc nou

Ariile naturale protejate au nevoie de o finanțare adecvată pentru a funcționa, iar sursele publice ar trebui completate și de alte surse de finanțare, care să susțină atât funcționarea, cât și dezvoltarea acestora, susține Fundația Conservation Carpathia. Tema finanțării parcurilor naționale a fost discutată marți, la București, în cadrul campaniei „Parcul Generațiilor”, în condițiile în care reprezentanții parcurilor reclamă probleme de finanțare, iar România nu a mai înființat un parc național de aproximativ două decenii.

„Ariile naturale protejate au nevoie de o finanțare adecvată pentru a funcționa. Dacă ne gândim la sursele de finanțare, ar trebui să ne gândim și la alte surse, nu doar la cele publice. Aceste surse pot veni în completare și pot susține nevoile de funcționare și de dezvoltare a acestor entități”, a declarat Christoph Promberger, director executiv al Fundației Conservation Carpathia, pentru G4Media.

La București a avut loc marți dezbaterea din cadrul campaniei „Parcul Generațiilor”, unde reprezentanții Fundației Conservation Carpathia, ai Ministerului Mediului și ai administrațiilor unora dintre cele 13 parcuri naționale ale României au discutat despre finanțarea ariilor protejate, beneficiile economice pentru comunități și dificultățile care au blocat înființarea unor noi parcuri.

Christoph Promberger: România are doar 1,3% din suprafață în parcuri naționale

Aproximativ 1,3% din suprafața României este inclusă în parcuri naționale, a arătat Christoph Promberger comparativ cu 6,7% în Albania și aproape 10% în Franța. În unele state, ponderea depășește 20%, potrivit datelor prezentate de fundație. Promberger a prezentat parcurile naționale drept parte a răspunsului la unele dintre problemele actuale, de la schimbările climatice și pierderea biodiversității până la decalajele economice, educaționale și de acces la servicii dintre mediul rural și cel urban.

„În România, veniturile în zona rurală sunt cu 60% mai mici decât în zona urbană. Educație, la fel, avem cam 60% absolvenți universitari în plus în zonele urbane față de cele rurale, iar dacă ne uităm la sănătate (…) medicii generaliști sunt în zonele urbane cam de două ori mai mulți”, a spus acesta, raportând datele la numărul de locuitori. â

Barbara Promberger: „Investiția în parcuri naționale este, de fapt, o investiție în economia rurală”

Barbara Promberger, director executiv al Fundației Conservation Carpathia, a vorbit atât de rolul parcurilor în atenuarea efectelor schimbărilor climatice, cât și despre beneficiile economice pe care acestea le pot aduce comunităților.

Scurgerea de suprafață în timpul precipitațiilor abundente este de două-trei ori mai mică în pădurile protejate decât în cele exploatate, iar pădurile seculare stochează de două ori mai multă apă decât pădurile exploatate, potrivit datelor prezentate de fundație.

„Parcurile naționale sunt în general desemnate în zonele spectaculoase ale țării, adică cele mai frumoase zone devin parcuri naționale. Asta înseamnă că sunt și foarte atractive pentru vizitatori și ajută comunitățile locale să obțină venituri sustenabile, cu locuri de muncă. În multe țări, de fapt, o întreagă economie s-a dezvoltat în jurul unui parc național”, a spus Barbara Promberger.

Ea a menționat însă că administrarea parcurilor la standarde ridicate presupune investiții importante.

„Fiecare parc național, dacă este făcut bine, vine și cu o grămadă de costuri. Nu sunt ieftine, trebuie investit în ele”, a spus aceasta.

Pădurea Bavareză: 31 de milioane de euro costuri, peste 100 de milioane valoare creată

Barbara Promberger a dat exemplul Parcului Național Pădurea Bavareză din Germania, care are costuri publice anuale de aproximativ 31 de milioane de euro, în timp ce valoarea anuală creată este estimată la peste 100 de milioane de euro.

În cazul Serengeti, datele prezentate indică un cost public anual de 35 de milioane de euro și o valoare creată de peste 500 de milioane de euro.

Pentru Yellowstone, fundația indică un cost public anual de aproximativ 65 de milioane de euro și o valoare anuală creată de 828 de milioane de dolari.

„Asta trebuie să ținem minte: dacă ne gândim la investiția în parcuri naționale, de fapt este o investiție în economia rurală”, a spus Barbara Promberger.

Ea a arătat că parcurile protejează și patrimoniul cultural și tradițiile locale și oferă spații pentru recreere și educație.

„Pentru mine, asta înseamnă că este o situație de win-win-win pentru oameni, pentru natură și pentru climă. (…) În România avem 13 parcuri naționale acum, care sunt spectaculoase. Doar trebuie investit în ele, trebuie promovate, trebuie vizitate și trebuie apreciate”, a mai spus Barbara Promberger.

Director de parc: „Suntem în octombrie și încă nu avem bugetul aprobat”

Problema finanțării a fost ridicată și un reprezentant al Parcului Național Retezat care a reclamat aprobarea foarte târzie a bugetelor administrațiilor: „Cred că o problemă foarte mare și foarte gravă pentru toate administrațiile de parcuri este aprobarea târzie a bugetelor de venituri și cheltuieli. Suntem în al doilea an și anul trecut s-a aprobat în luna octombrie bugetul pentru parc și acum suntem în luna octombrie și încă nu-l avem aprobat”, a declarat acesta.

Buzoianu: „De aceea nu avem în ultimii 20 de ani niciun parc nou”

Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a vorbit despre blocajele dintre autoritățile centrale și cele locale care au împiedicat înființarea unor noi parcuri naționale.

„În România, în momentul de față, nici naționalul nu dictează, nici localul nu dictează. De cele mai multe ori, naționalul și localul se blochează. Cam asta este, de fapt, realitatea parcurilor naționale, că de aceea nu avem în ultimii 20 de ani de zile niciun parc nou”, a declarat Buzoianu.

Ministra a explicat că interesele de la nivel local nu sunt uniforme: există organizații și locuitori care își doresc protejarea unor zone, dar și comunități care depind direct de resursele naturale și se tem de restricții suplimentare.

„Oricare dintre perspectivele astea sunt legitime atâta timp cât noi putem să găsim un compromis, în sensul de a găsi și soluții economice pentru comunitățile respective și să protejăm parcurile respective”, a spus Buzoianu.

„Nu se poate găsi numai o versiune impusă de la nivel de București sau o versiune impusă de doi sau trei actori de la nivel local”, a adăugat ministra.