Conductă submarină Orientul Mijlociu - India: Proiect istoric

India s-ar putea alătura țărilor care încearcă să își reducă dependența de Strâmtoarea Ormuz, potrivit publicației de specialitate TradeWinds. O potențială conductă de petrol în ape adânci între Orientul Mijlociu și India ar putea transforma structura aprovizionării cu petrol din regiunea Golfului Persic, dar proiectul se confruntă cu provocări tehnice și financiare semnificative, scrie neftegaz.ru.

Firma britanică de inginerie Peritus International a fost însărcinată de compania indiană South Asia Gas Enterprises (SAGE) cu realizarea unui studiu de fezabilitate pentru o conductă submarină care ar putea merge de la Emiratele Arabe Unite pe sub Marea Arabiei până la coasta Indiei.

Studiul este realizat pe fondul îngrijorărilor crescânde cu privire la securitatea rutelor energetice din regiune. Vulnerabilitatea aprovizionării maritime a fost pusă în evidență în mod special de criza din jurul Strâmtorii Ormuz, prin care trece o parte semnificativă a exporturilor globale de petrol.

India este al treilea cel mai mare importator de petrol din lume. În ciuda creșterii achizițiilor de petrol rusesc în ultimii ani, aproximativ 40% din importurile de țiței ale Indiei încă tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Perturbările potențiale ale acestei rute prezintă riscuri pentru stabilitatea aprovizionării și prețurile energiei.

Unul dintre cele mai complexe proiecte subacvatice din lume

Potrivit brokerului britanic Alibra Shipping, Peritus a realizat un studiu de fezabilitate pentru conducta de gaze subacvatice Middle East to India (MEIDP), o conductă de gaze de 1.200 de kilometri din Golful Persic până în India. Studiul a inclus explorarea zonelor de ape adânci, cum ar fi Indus Fan (al doilea cel mai mare sistem de conuri aluviale din lume) și Zona de Fractură Owen. Acestea sunt caracteristici geologice cheie ale fundului Mării Arabiei, care fac construcția conductei subacvatice deosebit de dificilă.

Construcția conductei va fi semnificativ mai dificilă din cauza necesității de a transporta țiței la adâncimi extreme.

Conducta MEIDP s-ar putea extinde până la coasta Gujaratului la adâncimi de până la 3.450 de metri, ceea ce o face unul dintre cele mai adânci sisteme de conducte offshore construite vreodată. Oficialii estimează că construcția va dura cinci până la șapte ani, iar punerea în funcțiune este așteptată între 2031 și 2033. Se estimează că proiectul va costa aproximativ 4,7-4,8 miliarde de dolari.

Alibra menționează că nu există încă o decizie oficială privind construcția. Ministerul Petrolului și Gazelor Naturale din India a declarat anterior că nu există nicio propunere formală sau negocieri active pe marginea proiectului.

Statele din Golf caută alternative la Strâmtoarea Ormuz

Strâmtoarea Ormuz rămâne una dintre principalele artere ale pieței globale de petrol și gaze. Conform Administrației Informațiilor Energetice din SUA (EIA), pentru primul trimestru al anului 2025, 14,21 milioane de barili de condensat de petrol și gaze pe zi trec prin Strâmtoarea Ormuz. Arabia Saudită furnizează peste o treime din acest volum (37%) - aproximativ 5,3 milioane de barili. Irakul reprezintă 3,2 milioane de barili (aproximativ 23%). Emiratele Arabe Unite reprezintă alte 13%, în timp ce Iranul și Kuweitul reprezintă câte 10% fiecare. Qatarul și alte țări reprezintă, de asemenea, o mică parte.

Pe fondul riscurilor asociate cu transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, țările din regiune dezvoltă deja rute alternative:

• În iunie 2026, Irakul și-a dublat exporturile de păcură prin Siria și Iordania (la 1 milion de tone);

• Statele Unite au importat păcură irakiană pentru prima dată prin portul Baniyas;

• Se discută, de asemenea, refacerea conductei petroliere Kirkuk-Baniyas pentru aprovizionarea Mării Mediterane.

În același timp, marii cumpărători, inclusiv rafinăriile indiene, refuză deja să încarce în Basra din cauza riscurilor din Ormuz, ceea ce accelerează și mai mult căutarea unor rute alternative.

Exporturile de petrol ale Omanului către India au totalizat aproximativ 133.000 de barili pe zi în iulie, semnificativ mai mici decât cifrele din lunile precedente de 883.000 de barili pe zi în mai și 747.000 de barili pe zi în iunie. Brokerul britanic Gibson observă că producătorii de petrol din regiune nu au încă suficiente rute alternative de export.

Arabia Saudită are în vedere extinderea conductei sale de la Marea Roșie cu aproximativ 2 milioane de barili pe zi. Kuweitul discută, de asemenea, extinderea capacității sale de a utiliza rute similare.

Emiratele Arabe Unite dezvoltă activ o a doua conductă de petrol către portul Fujairah, pe coasta Oceanului Indian. Odată finalizată, capacitatea proiectului ar trebui să se dubleze la 3,6 milioane de barili pe zi. Se preconizează că sistemul va fi operațional în 2027, după finalizarea infrastructurii portuare necesare.

Impactul asupra pieței petrolierelor va fi limitat

Potrivit lui Gibson, extinderea rutelor alternative nu va duce la o scădere bruscă a cererii de petroliere.

Cumpărători asiatici preferă de obicei să se aprovizioneze cu petrol direct din Golful Persic, așa că rutele de export occidentale vor fi probabil utilizate cu moderație. Pentru Emiratele Arabe Unite, redirecționarea unor exporturi prin Fujairah ar putea duce doar la o ușoară reducere a cererii de transport maritim, care ar putea fi compensată de creșterea producției interne de petrol.

Cel mai mare impact s-ar putea resimți asupra pieței transporturilor de petrol irakian către Europa, cu transporturi de aproximativ 700.000 de barili pe zi, transportate în principal de petroliere mari, VLCC și Suezmax. Cu toate acestea, impactul asupra pieței petrolierelor pentru produse petroliere este probabil minim, deoarece doar Arabia Saudită are în vedere construirea unei conducte pentru produse petroliere către Marea Roșie.

Noile rute rămân, de asemenea, vulnerabile

Experții avertizează că nici măcar conductele alternative nu elimină complet riscurile pentru infrastructura energetică.

Potrivit lui Gibson, astfel de instalații sunt dificil de apărat, în special în regiunile în care operează grupări armate și miliții susținute de străini. În plus, proliferarea dronelor ieftine reduce pragul atacurilor asupra infrastructurii critice.

Astfel, țările din Orientul Mijlociu continuă să caute modalități de a-și reduce dependența de Strâmtoarea Ormuz, însă crearea de noi rute va necesita investiții semnificative, timp și probleme complexe de securitate.