Cercetătorii cred că au descoperit primul șef psihopat din istoria corporatistă

Primul șef psihopat din lume a fost un manager negustor care lucra pentru Compania Olandeză a Indiilor de Est în urmă cu 400 de ani, susține un studiu citat de The Telegraph.

Jeronimus Cornelisz a lucrat pentru companie la începutul anilor 1600, iar cercetătorii consideră că acesta a prezentat toate cele 10 caracteristici esențiale asociate cu „psihopații corporativi”.

Studiile au arătat că aceste persoane folosesc farmecul și frica pentru a obține puterea cu orice preț, iar noua cercetare sugerează că unele persoane toxice erau deja atrase de lumea corporativă încă de la începuturile capitalismului modern, acum 400 de ani.

Un psihopat corporativ se identifică printr-o serie de comportamente distincte.

Printre acestea se numără folosirea farmecului pentru a câștiga încrederea, înconjurarea cu susținători loiali, eliminarea potențialilor adversari, crearea de diviziuni între rivali, instaurarea unui climat de teamă, evitarea responsabilității atunci când lucrurile merg prost și urmărirea puterii, a banilor și a controlului mai presus de orice altceva.

Dr. Clive Boddy, profesor asociat de management la Universitatea Anglia Ruskin, care a condus studiul, a declarat că este „remarcabil” faptul că Cornelisz îndeplinea caracteristicile unui șef psihopat, conform „unui cadru modern de psihopatie în management”.

Compania Olandeză a Indiilor de Est a fost prima companie multinațională din lume deținută de acționari și a fondat una dintre primele burse de valori din lume la Amsterdam, în 1602.

Studiul a analizat naufragiul navei „Batavia” în largul coastei Australiei de Vest, în 1629, când aproximativ 200 de supraviețuitori ai unei expediții olandeze în Indiile de Est au rămas blocați pe un grup de insule izolate, iar ofițerii superiori au navigat spre actualul Jakarta pentru a cere ajutor.

L-au lăsat pe Cornelisz, un subcomerciant, ca fiind cea mai înaltă autoritate dintre supraviețuitori.

Cu toate acestea, el a continuat să ucidă aproximativ 100 de bărbați, femei și copii, justificându-și comportamentul ca fiind un mijloc de a conserva rezervele de hrană și apă, se arată în studiu.

Documentele istorice arată că Cornelisz și-a consolidat puterea înlocuind membrii consiliului cu susținători loiali și impunând jurăminte de loialitate, în timp ce îi izola – și îi ucidea – pe cei pe care îi considera rivali.

Femeile au fost, de asemenea, supuse violenței sexuale, arată documentele.

În același timp, un grup de supraviețuitori abandonați de Cornelisz pe o insulă din apropiere era condus de un soldat pe nume Wiebbe Hayes.

Acesta a organizat expediții în căutarea apei potabile și a hranei, în timpul cărora au găsit două fântâni cu apă dulce, ouă de păsări marine pentru hrană, precum și pește, canguri și foci pentru carne.

Unul dintre adepții lui Hayes a afirmat că au asigurat suficientă hrană pentru a supraviețui „o mie de ani”.

Dr. Boddy a afirmat că Cornelisz a folosit „aceeași strategie pe care o vedem astăzi în mediile de lucru toxice”.

„El a eliminat adversarii, i-a recompensat pe loialiști, a creat un climat de teamă, și-a manipulat adepții și a urmărit puterea cu orice preț”, a adăugat el.

„Poate că cea mai frapantă constatare este că un alt lider care s-a confruntat cu aceleași circumstanțe a obținut rezultate complet diferite. Wiebbe Hayes a promovat cooperarea, a descoperit noi resurse și a ținut oamenii în viață.

„Acesta a fost, de fapt, un experiment natural în materie de conducere. Un grup a prosperat, în timp ce celălalt a alunecat în crimă și abuz.”

Studiul descrie naufragiul și revolta ca fiind „unul dintre cele mai sângeroase evenimente din istoria corporativă, din istoria navală civilă și din istoria Australiei”.

Acesta concluzionează că „lăcomia și motivația profitului au mers mână în mână încă din primele zile ale istoriei corporative și ale capitalismului acționarilor”.

De asemenea, studiul susține că psihopații corporativi reprezintă și astăzi o provocare, provocând intimidare la locul de muncă, hărțuire, scăderea bunăstării angajaților, o fluctuație mai mare a personalului și eșecul organizațional.

Studiul a fost publicat în Asian Journal of Business Ethics.