Ce rol au genetica, greutatea și mișcarea în degradarea genunchilor? Reumatolog: „Dezvoltarea gonartrozei ţine foarte mult de stilul de viaţă”

După vârsta de 50 de ani, cele mai multe persoane încep să observe anumite simptome la nivelul genunchilor: durere care evoluează gradual la mers prelungit, inflamaţii, rigiditate şi uneori blocarea articulaţiei. Sunt semnele gonartrozei, o boală degenerativă articulară a genunchiului care evoluează lent, dar care poate avea un proces încetinit prin asumarea conştientă a unui stil de viaţă sănătos. Dr. Mihaela Nedelcu, medic reumatolog în cadrul clinicilor MedLife din Sibiu spune că tratamentul corect al gonartrozei trebuie să includă neapărat controlul greutăţii corporale, mişcarea şi controlul deficitului de vitamina D, responsabilă cu fixarea calciului în oase. Obezitatea acţionează atât prin suprasolicitare articulară, cât şi prin inflamaţie locală.

Factorii de risc pentru apariţia gonartrozei

Gonartroza este cea mai frecvent întâlnită între patologiile degenerative ale genunchiului, alături de bolile de tip inflamator – poliartrita reumatoidă, spondilartitele (spondilita anchilozantă şi artropatia psoriazică), guta și pseudoguta şi afectiunile periarticulare, ale ţesuturilor moi, cum sunt bursita şi tendinita.

„Gonartroza afectează articulaţia în sine şi cuprinde osul, cartilajul, ligamentele, ţesutul grăsos intraarticular, precum şi ţesutul sinovial. Gonartroza primară apare în mod normal după vârsta de 50 ani, ca urmare a uzurii cartilajului articular. Gonartroza secundară este efectul  altor afecţiuni cum sunt: traumatismele articulare ca fracturile, leziunile de menisc, deformările articulare ale genunchiului datorate unei alinieri anormale a genunchiului ca genu varum şi genu valgum, bolile de tip inflamator poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă şi guta şi bolile de tip metabolic/endocrin cum sunt diabetul şi hiperparatiroidismul. Există anumiţi factori de risc nemodificabili cum sunt vârsta şi predispoziţia genetică, iar în cazul femeilor menopauza”, a explicat dr. Mihaela Nedelcu.

Mai importanţi, însă, sunt factorii de risc modificabili care pot intensifica, sau, din contră, încetini procesul de alterare a articulaţiei genunchiului.

„Dezvoltarea gonartrozei ţine foarte mult de stilul de viaţă. Lipsa mişcării, fie la locul de munca sau în timpul liber, este corelată direct cu gonartroza, din cauza musculaturii periarticulare slabe.

Obezitatea determină o suprsolicitare mecanică şi totodată inflamaţie locală, din cauza citokinelor și adipokinelor disfuncționale, influenţând direct agravarea bolii. Excesul de grăsime corporală determină o dereglare a acestor hormoni care au rol antiinflamator. Inflamația cronică joacă astfel un rol cauzal, nu doar asociativ în dezvoltarea complicațiilor specifice obezității.

Nu în ultimul rând, uzura articulaţiei este accelerată de sportul excesiv. Asta apare în cazul tinerilor care practică sport de performanţă, în special cele care expun genunchiul la traumatisme severe ale ligamentelor şi treptat duc la degradare articulară, de exemplu fotbal, handbal, gimnastică artistică etc.”, a subliniat medicul reumatolog.

Când sunt necesare testele genetice în prevenţia gonartrozei

Unele studii arată că predispoziţia genetică ar putea fi un factor de risc în declanşarea gonartrozei. Astfel, persoanele care au rude de gradul 1 cu gonartroză sunt mai susceptibile la dezvoltarea bolii. Dr. Nedelcu spune, însă, că în practica medicală, traumatismele sunt o cauză mult mai importantă a gonartrozei decât predispoziţia genetică.

„Gonartroza este o afecţiune multifactorială şi poligenică pe care noi, reumatologii, o tratăm în fiecare zi.  Nu există teste genetice care se utilizează în practica zilnică pentru a prezice apariţia gonartrozei. Momentan, se cunosc câteva gene implicate direct în dezvoltarea artrozei – pentru metabolismul catilajului gena GDF5, COL2A1. Dar sunt multiple cercetări în ceea ce priveşte calea inflamatorie care conduce la degradare articulară. De exemplu, se studiază intens relaţia complexă a axei inflamatorii intestin – articulaţie, implicând sistemul imunitar. Concret, un stil de viaţă dezorganizat cu mese neregulate, alimentaţie proinflamatorie cu zahar şi gluten duce la un dezechibru intestinal, toxinele traverseză peretele intestinal şi ajung astfel în articulaţie.

Vorbim, astfel, despre microbiotă şi creşterea permeabilităţii intestinale- „leaky gut” atât de mediatizate în ultima perioadă. Acest fenomen stă la baza mecanismului apariţiei bolilor autoimune care afectează articulaţiile, dar se pare că acelaşi lucru se întâmplă şi în gonartroză, chiar dacă într-un procent mai mic”, a menţionat reumatologul.

Din păcate, există şi pacienţi tineri care prezintă gonartroză severă şi pentru care medicul recomandă teste genetice.

„Pentru gonartroza severă la un tânăr cu vârsta de până în 40 ani, care nu are traumatisme şi pe care îl suspectez de o boală ereditară de colagen sau cartilaj aş recomanda efectuarea testării genetice Longevity 100+. Acest test, pe care şi eu l-am făcut, este, însă şi mai important pentru că aduce o abordare holistică asupra sănătăţii pacientului, incluzând pe lângă determinările predispoziţiilor la bolile comune şi recomandări pentru un stil de viaţă sănătos. Aici, eu, ca medic reumatolog, aş corela gradul de disbioză al unui pacient, adică dezechilibrul bacteriilor din intestin, cu apariţia artrozei şi pornind de la o alimentaţie dezechilibrată putem trage un semnal de alarmă asupra uzurii precoce articulare”, a subliniat dr. Nedelcu.

Ce presupune tratamentul corect al gonartrozei

Uzura articulaţiei genunchiului poate fi încetinită în primul rând prin controlul greutăţii, spune medicul reumatolog.

„Scăderea în greutate este direct corelată cu scăderea riscului de progresie al gonartrozei. Dieta recomandată în gonartroză este cea mediteraneană, cu evitarea zahărului, alimentelor ultraprocesate. Este recomandat consumul de lactate, ulei de măsline, legume şi fructe cât mai variate, nuci şi seminţe şi carne de 2 ori pe săptămână. Pentru persoanele care nu consumă suficiente proteine este nevoie de suplimente alimentare. Discuţiile aici sunt nenumărate, în ceea ce priveşte administrarea orală sau intraarticulară, tipul de colagen care trebuie administrat şi celelalte suplimente care ar trebui administrate concomitent. La un pacient care nu a fost diagnosticat cu gonartroză nu se justifică administarea de suplimente, doar dacă nu consumă suficiente proteine”, a explicat medicul.

Controlul deficitului de vitamina D este esenţial şi la fel, sportul cu limite realiste, mai spune reumatologul, cu efectuarea corectă a exerciţiilor şi utilizarea aparaturii şi echipamentului adecvate.

„Exerciţiile fizice recomandate în gonartroză sunt exerciţiile pentru menţinerea unei musculaturi optime, cel mai important fiind cvadricepsul, deci exerciţiile care includ musculatura coapsei şi şoldului, făcute de 2-3 ori pe săptămână. Se poate folosi banda elastică sau propria greutate pentru genuflexiuni parţiale. Înotul, ciclismul şi mersul aduc beneficii, dar fără a se exagera – nu e recomandat ca pacientul să meargă pe jos 20 de km pe zi sau să facă jogging pe plan înclinat.

În prevenţie nu sunt recomandate terapii balneare, dar la persoanele diagnosticate cu gonartroză  sunt indicate, de obicei, două cure anuale,  pentru a reduce durerea şi a îmbunătăţii mobilitatea. Însă curele balneare nu înlocuiesc exerciţiile fizice efectuate regulat”, a menţionat reumatologul.

Kinetoterapia încetineşte evoluţia gonartrozei

Tratmentul gonartrozei începe cu menţinerea greutăţii optime, evitarea suprasolicitărilor şi a efectuării exerciţiilor fizice cu supraveghere adecvată. După diagnosticare, educarea pacientului este esenţială, iar boala trebuie urmărită împreună cu medicul curant.

„Kinetoterapia reprezintă cea mai importantă metodă de a preîntâmpina evoluţia gonartrozei, fiind cea mai eficientă metodă non-medicamentoasă. Exerciţiile sunt adaptate fiecărui pacient, gradului gonartrozei, patologiilor asociate şi se efectuează ideal cu un kinetoterapeut. Fizioterapia reduce temporar durerea şi îmbunătăţeşte mobilitatea. Este considerată de multe ghiduri internaţionale ca fiind complementară. Include electoterapie, ultrasunete şi laserterapie.

Procedurile minim invazive cum sunt infiltraţiile se recomandă în stadiile incipiente, în stadiul IV beneficiile sunt mult reduse şi e nevoie de proteză. La un pacient cu durere şi genunchi umflat se folosesc infiltrări cu corticosteroizi, cu efect imediat şi cu durata de până la 4-12 săptămâni. Aceste infiltraţii pot fi repetate, dar nu mai mult de 3 injectări pe an pentru o articulaţie. Infiltraţiile cu acid hialuronic au efect condroprotector, lubrifiază articulaţia, având aceeași componentă cu cea a lichidului sinovial propriu al genunchiului. Efectul lor se instalează mai lent, dar este mai prelungit – până la 6-12 luni.

Se mai pot face infiltraţii cu PRP – plasmă îmbunătăţită cu trombocite – studiile recente arătând un posibil efect superior acidului hialuronic. Precizez, însă, că infiltratiile la nivelul genunchiului nu vindecă boala, indiferent de substanţa folosită, de aceea este importantă prevenţia şi menţinerea gonartrozei într-un stadiu incipient”, a subliniat dr. Mihaela Nedelcu.

Cum se deosebeşte gonartroza de alte boli articulare

În funcţie de manifestări, gonartroza se deosebeşte de alte boli articulare.

„Gonartroza evoluează cu durere în general, mai ales la urcat şi coborât scări, cu cracmente şi crepitaţii – adică acele zgomote intraarticulare. În timpul unui puseu inflamator sau când suprasolicităm genunchiul,  acesta se poate umfla. In stadiile avansate, mersul se modifică, deplasarea devine dificilă şi uneori este nevoie de sprijin în baston.

În afectarea genunchiului de către bolile autoimune, de exemplu poliartrita, genunchiul se umflă, se simte o căldură locală, apare rigiditate articulară si redoare matinală, adică imposibilitatea folosirii articulaţiei dimineţa după trezire. În gută, dacă genunchiul este afectat,  debutul este de obicei brusc, genunchiul este foarte umflat şi dureros şi determină impotenţă functională marcantă”, a mai adăugat medicul.