BOMBA cu ceas amorsată prin PNRR: de la jalon la criza bugetară

Luna august și sesiunile parlamentare extraordinare au adus unele dintre cele mai ciudate forme de legiferare din România ultimilor mulți ani. Sub imperativele celebrului PNRR, țara noastră riscă să cheltuiască mai mult pe salarii decât fondurile nerambursabile primite de la Bruxelles pentru legea unică dedicată, să își pericliteze și mai mult sistemul energetic din presupuse rațiuni ecologice, dar și să mențină blocajul celei mai dinamice industrii, prin noul Cod al Urbanismului (CATUC).

Pericol de neconstituționalitate

Inevitabil, în fața evidenței, bună parte din aceste legislații vor trebui revizuite în luna septembrie, iar dintre ele domeniul construcțiilor este cel mai sever afectat, în ciuda semnalelor repetate ale mediului de afaceri, patronatelor și sindicatelor. Pentru a bifa exclusiv formal o țintă din PNRR, adoptarea CATUC a preluat cu copy-paste prevederile aberante din Legea Nordis.

Codul mai fusese amânat din cauza scandalurilor publice provocate de prevederi vădit neconstituționale, însă forma adoptată oficializează blocajul sistemic al unei industrii ce reprezintă 7% din PIB, fără a socoti și sectoarele antrenate pe orizontală, alături de care contribuția merge spre 18%.

Pe repede-înainte spre dezastrul fiscal-bugetar

Dacă bugetul României e cam la o treime din PIB, rezultă că activitățile economice aferente construcțiilor sunt responsabile de peste 6% din veniturile Statului.

Mai mult, noua legislație ridică probleme majore nu doar pentru dezvoltatori, ci si pentru notari, cadastriști, arhitecți sau proiectanți. Astfel, încasarea tranșei de bani europeni va fi mult mai mică decât prăbușirea încasărilor fiscale. Cum acest sector are un efect rapid de multiplicare în economie, fiecare șantier oprit sau tranzacție amânată înseamnă dispariția colectărilor din TVA, taxe pe muncă și sănătate, taxe pe tranzacții, impozit pe profit și dividende.

Capcana din CATUC sau clona Legii Nordis

Dezastrul actual își are rădăcinile în deturnarea unei intenții inițial legitime: protejarea cumpărătorilor. Deși mediul de afaceri a susținut plafonarea avansurilor la încasare, forma finală a Legii Nordis a mutat interdicția pe cheltuirea banilor.

Această anomalie toxică a fost transplantată intact în CATUC.

Concret, articolul 22 din vechea Lege a calității în construcții (10/1995), modificat de ordonanța Nordis, este abrogat formal, dar reapare identic în noul Cod la Articolul 422, sub eticheta „Dezvoltatorul”. Din punct de vedere tehnic, textul este o copie fidelă.

Un cumpărător poate plăti în continuare un avans de 100%, însă dezvoltatorul are voie să cheltuiască doar 25% pentru structură și 20% pentru instalații. Restul de 55% din capitalul privat rămâne blocat inutil în conturi, în loc să finanțeze finisajele, fațadele sau să garanteze creditele bancare necesare continuării lucrărilor.

Nici problemele preapartamentării nu au fost rezolvate, la fel cum nici investitorii calificați nu sunt definiți ca atare. De aceea, forma în care s-au preluat în CATUC prevederile Legii Nordis creează incertitudini majore. Prin asta sunt afectați toți actorii implicați, dezvoltatori, bănci, notari, autorități publice, iar consumatorii finali nu beneficiază de protecția pe care legiuitorul dorea să le-o ofere.

Reprezentanții mediului de afaceri https://www.stiripesurse.ro/avertisment-al-mediului-de-afaceri-pericol-legislativ-pentru-criza-bugetara_3864785 susțin că legea trebuie să separe explicit clienții-consumatori drept beneficiari persoane fizice, pentru că ei au nevoie de asigurări asupra corectitudinii derulării unui proiect. Spre deosebire de aceștia, persoanele juridice care se implică în proiecte au capacitatea, informațiile și resursele de a se proteja.

Triunghiul bermudelor birocrației: dezvoltatori, notari, ANCPI și bănci

Pe lângă blocajul financiar, noul cadru legislativ a provocat un scurtcircuit instituțional major. Legea a lăsat în urmă o uriașă ambiguitate privind obligațiile încrucișate dintre dezvoltatori, ANCPI sau alte entități.

Totodată, și băncile interpretează diferit prevederile utilizării avansurilor, în vreme ce notarii nu știu cum să întocmească promisiunile de vânzare, mai ales pentru clădirile cu funcțiune mixtă.

În plus, situația în care nerespectarea legii presupune amendă, actul normativ nu spune cine aplică sancțiunea, deschizând atât posibilitatea impunității, cât și a abuzului.

Factura incompetenței

Consecințele acestui eșec legislativ, gestionat pompieristic și în total dispreț față de efecte, sunt de natură să panicheze orice finanțator sau investitor.

Nici categorii profesionale respectabile nu se simt mai bine. Ingineri constructori, arhitecți, proiectanți și structuriști sunt puși laolaltă în sfera de responsabilitate a unei edificări, deși fiecare are competența lui. E ca și cum medicul de familie, laboratorul de analize și un medic specialist ar fi trași la răspundere pentru rezultatul unei operații.

Apoi, băncile devin extrem de prudente și taie liniile de creditare, iar piața construcțiilor se îndreaptă spre o iarnă prelungită. Singura soluție pentru evitarea continuării prăbușirii veniturilor bugetare din această industrie ar fi fost adoptarea unei Ordonanțe de urgență. Pe care nu are cine să o dea, întrucât România nu are un guvern cu puteri depline.

Prin urmare, singura variantă rămâne o noua inițiativă legislativă de carectare. În absența ei, jalonul PNRR va rămâne doar o bifă birocratică plătită scump din buzunarele tuturor românilor.