Blestemul Macbeth: mărturia tulburătoare a Ozanei Barabancea

Ozana Barabancea a făcut o mărturisire tulburătoare despre una dintre cele mai cunoscute superstiții din lumea teatrului. Artista spune că, în perioada repetițiilor pentru o montare a operei „Macbeth”, trei dintre colegii săi au murit într-un interval de numai trei săptămâni. Experiența a marcat-o atât de puternic, încât a refuzat să participe la una dintre scenele în care corul interpretează cântece asociate vrăjitoarelor.

Nu este pentru prima dată când celebra creație a lui William Shakespeare și Giuseppe Verdi este legată de tragedii. De sute de ani, actorii evită să-i rostească numele în teatru, iar accidentele petrecute în timpul unor spectacole au alimentat legenda că piesa ar fi blestemată.

Ozana Barabancea, mărturie tulburătoare despre trei colegi care ar fi murit în timpul repetițiilor la „Macbeth”

Ce s-ar fi întâmplat în decurs de numai trei săptămâni

Într-un material video publicat de retetesivedete.ro , Ozana Barabancea a povestit despre experiența care a făcut-o să privească cu teamă participarea la spectacolul „Macbeth”.

Artista susține că trei persoane din colectivul Operei și-ar fi pierdut viața într-un interval foarte scurt, de aproximativ trei săptămâni. Potrivit relatării sale, printre acestea se afla un membru al corului, care ar fi murit după ce a fost lovit pe o trecere de pietoni, un croitor responsabil de costumele bărbătești pentru figurație și o femeie din personalul instituției.

Barabancea a făcut o legătură între succesiunea acestor tragedii și reputația pe care o are opera în lumea artistică.

„Se spune că Macbeth este opera blestemată și în orice teatru ar fi pus, există jertfe”, a declarat artista, care a explicat că a refuzat să participe la o anumită scenă.

De ce a refuzat artista să intre în scena cu vrăjitoarele

Unul dintre motivele pentru care „Macbeth” este asociată cu această superstiție îl reprezintă momentele în care apar vrăjitoarele și cântecele lor.

În tragedia lui Shakespeare, cele trei vrăjitoare îi prezic lui Macbeth viitorul și contribuie la declanșarea unei succesiuni de crime. Scena celebră a cazanului, în care sunt rostite formulele „Double, double toil and trouble”, se află în actul al IV-lea al piesei originale.

În versiunea muzicală a lui Giuseppe Verdi, corul vrăjitoarelor are un rol important în construirea atmosferei dramatice. Reprezentarea muzicală a acestor momente, alături de simbolurile și invocațiile din spectacol, a contribuit la reputația întunecată a operei.

Ozana Barabancea a explicat că nu a dorit să participe la scena pe care o asociază cu aceste cântece și ritualuri. Mărturia sa reflectă teama personală și credințele transmise în mediul artistic, nu existența demonstrată a unor fenomene supranaturale.

Și dirijorul Iurie Florea vorbea despre întâmplări neobișnuite în 2008

Superstițiile legate de „Macbeth” au fost evocate și în contextul primei montări a operei lui Verdi pe scena Operei Naționale București, în 2008.

Dirijorul Iurie Florea, care a condus producția, vorbea atunci despre o serie de evenimente nefericite petrecute în perioada pregătirii spectacolului.

„Nu sunt superstițios, dar trebuie să recunosc că de când am început această producție s-au petrecut foarte multe lucruri stranii, nu tocmai fericite”, declara acesta.

Premiera operei „Macbeth” de Giuseppe Verdi la Opera Națională București a avut loc pe 17 mai 2008, în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare. Montarea a fost regizată de Petrică Ionescu, iar conducerea muzicală i-a aparținut lui Iurie Florea.

Nu există însă suficiente informații publice pentru a stabili independent identitatea celor trei persoane despre care vorbește Ozana Barabancea sau pentru a confirma circumstanțele și datele deceselor. Relatarea artistei trebuie tratată ca o mărturie personală, nu ca o concluzie oficială a Operei Naționale.

De ce este considerată „Macbeth” cea mai blestemată piesă din istoria teatrului

Legenda care spune că Shakespeare ar fi folosit vrăji adevărate

Superstiția din jurul piesei „Macbeth” este cunoscută în numeroase teatre din lume. Actorii evită uneori să pronunțe titlul în culise, preferând expresii precum „The Scottish Play” („Piesa scoțiană”) sau „The Bard’s Play”.

Originea legendei este asociată cu scena vrăjitoarelor și cu presupunerea că William Shakespeare ar fi folosit în text formule inspirate din incantații reale.

Tragedia a fost scrisă în jurul anului 1606, într-o perioadă în care interesul pentru vrăjitorie era foarte puternic în Anglia și Scoția.

Regele James I, care a urcat pe tronul Angliei în 1603, era preocupat de practicile considerate magice și scrisese chiar un tratat despre vrăjitorie, intitulat „Daemonologie”. Potrivit Royal Shakespeare Company, Shakespeare a inclus în piesă referințe la temerile și credințele monarhului, inclusiv la furtuna pe care acesta o asociase în trecut cu presupuse vrăji ale vrăjitoarelor.

Legenda susține că vrăjitoarele ar fi blestemat piesa după ce dramaturgul le-ar fi folosit incantațiile fără permisiune. Nu există însă dovezi istorice că un asemenea blestem ar fi fost rostit sau că ar fi existat un ritual împotriva spectacolului.

De ce actorii evită să rostească numele piesei în teatru

Tradiția spune că rostirea cuvântului „Macbeth” într-un teatru, în afara replicilor din spectacol, ar putea atrage ghinionul asupra actorilor și a întregii echipe.

Există chiar și un ritual prin care se spune că superstiția poate fi anulată. Persoana care a rostit accidental numele trebuie să iasă din teatru, să se învârtă de trei ori, să scuipe, să înjure și apoi să bată la ușă pentru a fi primită înapoi.

Royal Shakespeare Company prezintă această tradiție în materialele sale despre superstițiile teatrale. Instituția explică și că actorii au transmis din generație în generație numeroase povești despre accidente și întâmplări nefericite asociate piesei.

Un detaliu interesant vine însă de la cercetătorul Paul Menzer, profesor specializat în Shakespeare și istoria spectacolelor. Într-o discuție publicată de Folger Shakespeare Library, acesta a spus că, în cercetările sale, nu a identificat referiri la blestemul „Macbeth” înainte de anii 1930.

Prin urmare, deși legenda este prezentată adesea ca având origini vechi de peste 400 de ani, forma cunoscută astăzi ar putea fi mult mai recentă decât se crede.

Accidente, morți și incendii legate de spectacolele „Macbeth”. Ce s-a întâmplat în istorie

Legenda actorului care ar fi murit chiar la prima reprezentație

Una dintre cele mai răspândite povești spune că actorul care trebuia să o interpreteze pe Lady Macbeth la prima reprezentație a piesei ar fi murit subit, iar Shakespeare ar fi fost nevoit să îi țină locul.

Povestea este menționată inclusiv de Royal Shakespeare Company, dar ca legendă transmisă în lumea teatrului, nu ca eveniment confirmat prin documente istorice.

În plus, data exactă a primei reprezentații nu este stabilită fără echivoc. Potrivit documentării Royal Shakespeare Company, piesa ar fi putut fi jucată la curtea regelui James I în 1606, însă prima reprezentație publică atestată de o relatare contemporană este datată în aprilie 1611, la teatrul Globe din Londra.

Revolta din New York, în 1849: peste 20 de oameni au murit

Unul dintre cele mai grave evenimente istorice asociate cu „Macbeth” este Revolta de la Astor Place, din New York, din 10 mai 1849.

În acea perioadă exista o rivalitate puternică între actorul american Edwin Forrest și actorul britanic William Charles Macready. Amândoi interpretaseră rolul lui Macbeth în producții diferite, iar confruntarea dintre admiratorii lor reflecta și tensiuni sociale și culturale din New York.

În seara de 10 mai 1849, o mulțime de oameni s-a adunat în jurul teatrului Astor Place Opera House. Protestul a degenerat într-o revoltă violentă, iar intervenția miliției statului New York s-a soldat cu peste 20 de morți și zeci de răniți.

Potrivit Historical Society of the New York Courts, evenimentul s-a încheiat cu 23 de persoane decedate. Nu a fost vorba despre o tragedie provocată de vreun fenomen supranatural, ci despre un conflict legat de rivalitatea dintre actori, diferențele de clasă și tensiunile politice ale vremii.

Laurence Olivier a scăpat la limită de o piesă de decor în 1937

Un alt episod des invocat de susținătorii legendei s-a petrecut în 1937, la Old Vic Theatre din Londra.

Celebrul actor Laurence Olivier îl interpreta pe Macbeth când o greutate folosită în decorul scenic s-a desprins și a căzut foarte aproape de el. Actorul a scăpat fără să fie lovit, însă incidentul a rămas printre cele mai cunoscute întâmplări asociate cu superstiția piesei.

Royal Shakespeare Company menționează acest episod în cronologia sa despre presupusul blestem al piesei.

Harold Norman a murit după un duel cu spade pe scenă

În 1947, actorul Harold Norman a fost implicat într-un accident fatal în timpul unei reprezentații „Macbeth”. În scena duelului, confruntarea cu săbii a devenit tragică, iar actorul a fost rănit mortal.

Istoria incidentului este menționată și de publicația History.com, care amintește că Harold Norman nu ar fi fost adeptul superstițiilor legate de piesă.

Acest caz este unul dintre cele mai grave accidente petrecute în timpul unui spectacol asociat cu „Macbeth”.

Teatrul Național din Lisabona a ars după o reprezentație a piesei

O altă coincidență care a alimentat legenda s-a produs în 1964, în Portugalia.

Teatro Nacional D. Maria II din Lisabona a fost distrus de un incendiu devastator. Potrivit istoricului oficial al instituției, cu câteva ore înainte de izbucnirea focului pe scenă fusese prezentată piesa „Macbeth”.

Incendiul a început în zona scenei și s-a extins rapid, distrugând mare parte din clădire, inclusiv acoperișul pictat al sălii principale și costumele companiei de teatru.

Pereții, Salonul Nobil, o parte din operele de artă și arhiva au supraviețuit. Guvernul portughez a decis reconstruirea teatrului, care a fost redeschis în 1978.

Faptul că piesa fusese prezentată cu câteva ore înainte de incendiu este confirmat de instituția portugheză, dar nu există nicio dovadă că spectacolul ar fi avut vreo legătură cu declanșarea focului.

Ce spune istoria despre presupusul blestem Macbeth: superstiție sau coincidențe tragice?

„Macbeth” este, fără îndoială, una dintre cele mai întunecate tragedii scrise de William Shakespeare. Povestea urmărește ascensiunea unui general scoțian care, după ce primește o profeție din partea a trei vrăjitoare, ajunge să își ucidă regele pentru a ocupa tronul.

Împins de ambiția soției sale, Lady Macbeth, protagonistul intră într-un cerc al violenței și al crimei, iar vinovăția și paranoia îi distrug treptat pe amândoi.

Giuseppe Verdi a transformat tragedia în operă în patru acte, a cărei premieră a avut loc la Florența, pe 14 martie 1847. Compozitorul a revizuit ulterior lucrarea, iar noua versiune a fost prezentată la Paris în 1865.

Fascinația pentru vrăjitoare, crime, sânge și profeții a contribuit la reputația supranaturală a spectacolului. În același timp, istoricii teatrului au identificat și explicații mult mai concrete pentru accidentele care au ajuns să fie asociate cu piesa.

„Macbeth” include numeroase scene întunecate, lupte cu săbii, schimbări de decor și momente în care actorii trebuie să execute mișcări complicate. Toate acestea pot crește riscul unor accidente în timpul reprezentațiilor.

O altă explicație este una economică: piesa a fost multă vreme populară și putea atrage public, motiv pentru care unele teatre aflate în dificultăți financiare o includeau în repertoriu. Producțiile erau însă costisitoare, iar economiile făcute la decoruri, echipamente sau personal puteau spori riscurile.

Cercetătorii nu au descoperit dovezi că „Macbeth” ar fi blestemată sau că tragediile asociate cu ea ar avea o cauză supranaturală.

În cazul relatat de Ozana Barabancea, mărturia artistei rămâne una tulburătoare, mai ales prin succesiunea rapidă a celor trei decese despre care vorbește. Dar până la apariția unor documente sau confirmări independente, povestea trebuie privită ca experiența personală a cântăreței, nu ca dovada existenței unui blestem care însoțește opera lui Shakespeare și Verdi.