”Banana” balcanică – coridorul de dezvoltare economică Salonic – Sofia – București – Timișoara

Analiză a publicației grecești The Opinion, via Rador: Cunoscută sub numele de „Banana Albastră”, reprezintă coloana vertebrală industrială și urbană a Europei de Vest. Termenul descrie un arc care se întinde, în linii mari, de la Manchester până la Milano, găzduind aproximativ 110 milioane de locuitori și generând un PIB estimat la peste 4,5 trilioane de euro. În ultimele decenii, au fost recunoscute încă cinci „banane”, coridoare economice coezive cu diferite dimensiuni și potențiale: ”Aurie” de la Valencia la Florența, „Verde” de la Trieste la Gdansk, „Portocalie” în Golful Finlandei, „banana STRING” de la Hamburg la Stockholm și „Axa Atlanticului” din Galicia până la Lisabona.

Treptat se maturizează condițiile pentru formarea unei structuri similare în regiunea sud-estică a UE: o zonă industrială euro-balcanică, la extremitatea sudică a inițiativei „Celor Trei Mări” în curs de dezvoltare. Acest arc ar uni Grecia, Bulgaria și România într-un lanț unic de producție, comerț și tehnologie de vârf. Integrarea instituțională deplină a regiunii în Piața Comună și în Spațiul Schengen elimină frontierele și permite circulația fără obstacole a mărfurilor și serviciilor. În locul rutei mai scurte din punct de vedere geografic, dar dificile din punct de vedere vamal, prin țările din afara UE de-a lungul Axei 10, acest coridor estic formează un spațiu economic de treizeci de milioane de locuitori.

Axa în discuție nu reprezintă o linie abstractă pe hartă, ci un lanț coerent de poli industriali și de tranzit specializați. La capătul sudic se află Salonic, care funcționează ca principală poartă maritimă. Prin portul său, zonele industriale Sindos-Kalochori-Kilkis, centrele de transport combinat și infrastructura turistică, orașul se pretează pentru a deveni un centru de logistică, bancar, de servicii administrative corporative și de cercetare științifică, cu acoperire în întreaga zonă a Balcanilor. Mergând mai spre nord, Sofia va constitui în principal un hub tehnologic, în timp ce la est de aceasta, Plovdiv reprezintă cel mai important complex industrial din Balcani, specializat în componente auto, electronică și inginerie mecanică.

Axa se întâlnește cu Dunărea în complexul Ruse-Giurgiu, punct de tranzit pentru transportul fluvial de mărfuri către Europa Centrală și centrul unei zone agricole vaste și extrem de productive. În continuare, Bucureștiul, împreună cu Ploieștiul, găzduiesc cea mai importantă industrie a regiunii, în special producția românească de automobile și produse chimice. Capătul nord-vestic al „bananei” se află la Timișoara, în apropierea complexelor industriale din Ungaria, Austria și Germania. Aceasta este o viziune spectaculoasă, dar oare este realizabilă?

Pentru a pune în practică o zonă de dezvoltare atât de ambițioasă, este necesară o serie de intervenții coordonate. Obiectivul principal îl reprezintă modernizarea rețelei feroviare, întrucât doar legătura rutieră existentă este considerată satisfăcătoare. Este necesară modernizarea imediată a liniei de la Salonic către Sofia, Ruse și București, prin construirea unei linii duble electrificate de mare viteză, astfel încât mărfurile și cetățenii să poată traversa regiunea în câteva ore.

În același timp, se consideră absolut necesară integrarea energetică prin intermediul Coridorului Vertical. Interconectarea unităților de regazificare GNL (FSRU) și a conductelor de gaze naturale din Grecia cu rețelele din Bulgaria și România, împreună cu noi interconectări electrice pentru transportul energiei verzi, garantează securitatea energetică a zonei și, desigur, a țărilor respective.

În plus, este necesară crearea unor centre de marfă în puncte strategice din regiune (porturi pe uscat), care să funcționeze ca sateliți ai Portului Salonic, permițând un flux neîntrerupt de mărfuri. În final, cele trei țări trebuie să adopte o strategie comună de atragere a investițiilor, trecând de la a concura între ele la o acțiune comună. Un cadru comun de promovare poate atrage investitori puternici, oferind acces maritim facil prin Grecia, costuri de producție competitive în Bulgaria și o producție la scară mare în România.

Pe această hartă reconfigurată, Salonicul se transformă într-un centru regional de activități din sectorul terțiar, în cadrul unei vaste regiuni europene de producție, redefinindu-și rolul pentru următoarele decenii.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu