Avocata Victoria Stociu îi atacă pe o parte din susținătorii lui Pașca: Hai cu valul de hate, atât puteți

Avocata Victoria Stoiciu atacă o parte din susținătorii lui Viorel Pașca. Dezvăluirile despre azilurile lui Pașca au împărțit societatea în două, o parte dintre români îl apărăr fervent pe Pașca și spune că acesta este abuzat de stat, în vreme ce altă parte, deși nu se pronunță atât de categoric, admite că se poate ca la Bihor să fi avut loc și abuzuri.

DGASPC Sibiu acuză că bolnavii preluați de la Pașca au venit fără acte medicale și de identitate, doar cu cardul: Se cer proceduri clare

Stoiciu spune că cei care atacă jurnalista și activista care au dezvăluit abuzurile nu pot gândi logic

"Este un val de ură sinistru la adresa jurnaliștilor și activiștilor care au deconspirat cazul Dumbrava, cum e Georgiana Pascu si Carla Cristina Tanasie. Cei care acum trei ani erau eroi pentru că dezvăluiseră abuzurile din azilurile din Ilfov sunt azi scuipați și acuzați de cei care mai ieri îi aplaudau.

Este grav. Foarte, foartr grav. Este simptomul unei societăți incapabile să gândească lucrurile în complexitatea lor. Să vadă nuanțe, nu doar alb și negru. Să acomodeze contradicții si să proceseze situații ambigue. Să înțeleagă că iadul poate fi plin de cearșafuri curate, cum zicea Dragos Patraru și de căsuțe cu flori, adaug eu.E o incapacitate pe scară largă de a gândi lucrurile principial, dincolo de contexte politice și parti-pris-uri.

Oamenii ăștia, jurnaliști si activiști, apără niște persoane vulnerabile, indiferent de context. Nu este responsabilitatea lor faptul că unii transformă cu obscenitate munca lor in ghioaga politică. Faptul că PSD a instrumentalizat cazul nu îi face pe acești jurnaliști "săgeți" ale PSD, cum sunt acuzați. Nici nu diminuează cu nimic gravitatea faptelor denunțate. Acești oameni fac ce au făcut mereu – îi apără pe cei vulnerabili și dezvaluie abuzuri oribile. Este elementar, este logic. Dar logica lipsește din dezbatere azi și e înlocuită de o pasiune politică care are un nume clar – fanatism și radicalizare. Atât - fanatism.

Toată această întunecare a rațiunii face ca dezbaterea legată de cazul Pașca să rateze esențialul – starea asistenței sociale în România. Asistența socială este cronic subfinanțată, iar personalul, insuficient de ani de zile. Deficiențele sistemului de asistență socială au creat cazul Pașca, transformând asociația lui în groapa de gunoi a unui sistem disfuncțional, subfinanțat și neglijat.

O parte din cei care azi urlă că statul nu face și nu drege uită că ieri susțineau la fel de vocal un stat minimal și tăieri de la cei mai vulnerabili. Așa cum uită că ani de zile, decenii la rând chiar, au rostogolit ideea că fiecare individ e responsabil de unul singur pentru soarta sa și că statul nu datorează nimic săracilor, asistaților sociali și, în general, celor ce nu se descurcă. După ce i-au aplaudat pe politicienii care au transformat termenul de asistat social în anatemă, acum brusc îi apucă compasiunea pentru oameni.

Adevărata întrebare azi e cum facem ca statul român să își respecte angajamentele constituționale și să îi protejeze pe cei vulnerabili. Anii care urmează vor mari presiunea pe sistemul de asistență socială – cohortele de bătrâni cresc, mulți sunt singuri, cu copiii plecați peste granițe. Ce le oferim ca stat, în afară de a-i arunca cu ambulanța în curțile unor privați dubioși? Cum reformăm și cum finanțăm sistemul de asistență socială pentru a nu lăsa mii de bătrâni și vulnerabili pe străzi și în case unde mor singuri și neîngrijiți? Cum facem rost de bani, ce trebuie modificat în arhitectura fiscală pentru a creșteveniturile bugetare?

Nimic despre asta. E mai ușor să urăști și să înjuri decât să cauți soluții.

Și acum hai cu hate-ul și aici. Că atât puteți", scrie Stoiciu pe Facebook.

Judecătorii au motivat decizia de a-l elibera pe Viorel Pașca pe control judiciar

Instanţa care a decis plasarea sub control judiciar a lui Viorel Paşca şi a membrilor familiei sale, în dosarul azilelor ilegale din judeţul Bihor, respingând astfel solicitarea procurorilor de plasare în arest preventiv, afirmă că, deşi Ministerul Public formulează acuzaţia de trafic de persoane în formă continuată, invocând 210 acte materiale, ”actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material şi nici nu descriu, în mod distinct, situaţia de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea”. De asemenea, instanţa mai consemnează că ”activitatea desfăşurată de inculpaţi s-a dezvoltat şi s-a menţinut în timp într-un context în care chiar instituţiile statului apelau la inculpaţi pentru rezolvarea unor situaţii pe care nu reuşeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituţionale”.

"Judecătorul observă, totodată, că, deşi Ministerul Public reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prin raportare la un număr de 210 acte materiale, până la acest moment procesual actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material şi nici nu descriu, în mod distinct, situaţia de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea. Deşi această modalitate de formulare a acuzaţiei nu împiedică reţinerea existenţei suspiciunii rezonabile cu privire la mecanismul infracţional descris de acuzare, prezintă relevanţă în aprecierea caracterului necesar şi proporţional al celei mai severe măsuri preventive. Cu cât acuzaţia priveşte un număr mai mare de acte materiale şi un fenomen infracţional de o asemenea amploare, cu atât exigenţele privind individualizarea situaţiei de fapt devin mai ridicate, inclusiv în etapa verificării necesităţii măsurii preventive", se arată în motivarea deciziei prin care Viorel Paşca, deţinătorul azilelor ilegale din Bihor şi membri ai familiei sale şi apropiaţi au fost plasaţi sub control judiciar, deşi DIICOT solicitase arestul preventiv în acest caz.

Conform documentului obţinut de News.ro, instanţa a precizat că, în lipsa unei asemenea individualizări, nu poate verifica, în această etapă procesuală, în ce măsură fiecare dintre actele materiale reţinute de acuzare corespunde unei situaţii concrete de exploatare, fiind nevoită să realizeze analiza exclusiv prin raportare la mecanismul infracţional descris în ansamblu.

"În aceste condiţii, judecătorul apreciază că pericolul actual pentru ordinea publică rezultă în principal din gravitatea acuzaţiilor formulate şi din ecoul social firesc pe care asemenea fapte îl produc, însă nu identifică elemente concrete care să conducă la concluzia că numai măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu ar fi aptă să înlăture acest pericol", se arată în document.

Totodată, judecătorul remarcă şi că instituţiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locaţiile administrate de Paşca şi de apropiaţii săi, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autorităţile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecţie.

"Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfăşurată de inculpaţi ar fi fost, prin ea însăşi, licită ori justificată şi nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpaţii să fi urmărit obţinerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare. Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravităţii abstracte a infracţiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esenţiale că activitatea desfăşurată de inculpaţi s-a dezvoltat şi s-a menţinut în timp într-un context în care chiar instituţiile statului apelau la inculpaţi pentru rezolvarea unor situaţii pe care nu reuşeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituţionale", notează documentul.

Instanţa mai arată şi că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar reprezenta pentru ordinea publică este noţiune total distinctă de pericol social concret al infracţiunii.

"În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că Ministerul Public nu a furnizat argumente pentru care, la acest moment, se impune orientarea către o măsură privativă de libertate, iar măsura controlului judiciar nu ar fi suficientă şi în prezenta cauză", relevă documentul.

Judecătorul remarcă faptul că activitatea descrisă de acuzare a încetat în urma intervenţiei organelor judiciare, toate locaţiile fiind verificate, beneficiarii fiind identificaţi şi relocaţi, iar principalele mijloace de probă fiind administrate prin efectuarea percheziţiilor domiciliare, ridicarea documentelor, suporturilor informatice, cardurilor bancare şi înscrisurilor relevante pentru cauză.

De asemenea, din datele cauzei nu rezultă că vreunul dintre inculpaţi ar fi încercat să influenţeze martori, să altereze ori să distrugă mijloace de probă sau să exercite presiuni asupra persoanelor audiate în cauză.

Nu au fost identificate nici elemente care să conducă la concluzia existenţei unui risc concret de sustragere de la urmărirea penală, inculpaţii fiind identificaţi, având domicilii cunoscute şi prezentându-se în faţa organelor judiciare.

"Totodată, nici argumentul referitor la reacţia socială produsă de prezenta cauză nu poate fi analizat exclusiv prin prisma impactului negativ pe care asemenea acuzaţii sunt, în mod firesc, susceptibile să îl genereze în spaţiul public. Astfel, la termenul de judecată, apărarea a depus la dosar numeroase înscrisuri constând în mesaje provenite de la persoane care afirmă că au cunoscut în mod direct activitatea desfăşurată de inculpaţi, au vizitat în repetate rânduri locaţiile administrate de aceştia ori au desfăşurat activităţi de voluntariat împreună cu inculpaţii, exprimându-şi susţinerea faţă de aceştia şi descriind condiţiile de cazare şi îngrijire observate în mod nemijlocit. Existenţa acestor înscrisuri prezintă relevanţă în analiza reacţiei sociale generate de prezenta cauză, întrucât demonstrează că aceasta nu este una unitară, existând şi un segment al comunităţii format din persoane care au interacţionat nemijlocit cu activitatea desfăşurată de inculpaţi şi care apreciază pozitiv conduita acestora", mai indică documentele instanţei.