Astronomii susțin că au identificat în premieră o stea de culoare verd

Astronomii care studiază stelele pitice albe au identificat, pentru prima dată, o stea care ar părea verde pentru ochiul uman, potrivit unui nou studiu, relatează CNN.

În cazul majorității stelelor, culoarea depinde de temperatură și se limitează la câteva nuanțe. În schimb, piticele albe, care reprezintă rămășițele dense ale unor stele asemănătoare Soarelui, ajunse la sfârșitul vieții, pot străluci într-o varietate uimitoare de culori, a declarat joi Mark Hollands, autorul principal al studiului și astrofizician la Universitatea Warwick din Anglia.

Astronomers analyzing white dwarf stars have for the first time found a star that would appear green to human eyes, according to a new study. https://t.co/AcWC1BVKR4 https://t.co/vcstdRkKgp

— CNN International (@cnni) October 17, 2026

Studiul a fost publicat în revista științifică RAS Techniques and Instruments (RASTI).

„Culorile pe care le pot avea stelele obișnuite se limitează, în mare parte, la portocaliu, alb sau albastru”, a explicat Hollands pentru CNN.

„Am descoperit că același lucru este valabil și pentru majoritatea piticelor albe. Există însă câteva cazuri speciale în care fenomenele fizice din straturile exterioare ale acestor stele sunt suficient de neobișnuite încât să provoace abateri destul de mari în spectrul lor”, a precizat cercetătorul.

Aceste abateri sunt provocate de interacțiunea dintre heliul din atmosfera stelelor și urmele altor elemente chimice. Compoziția diferă de la o pitică albă la alta, în funcție de materialele cu care steaua a interacționat de-a lungul existenței sale.

De exemplu, fierul, magneziul și sodiul, elemente întâlnite frecvent în roci, pot fi prezente la suprafața unei pitice albe. Acestea ar putea reprezenta dovezi ale existenței anterioare a unui sistem planetar în apropiere sau ar putea proveni de la „ceva asemănător unui asteroid care se apropie prea mult de pitica albă”, a explicat Hollands.

„Acesta este sfărâmat în particule de praf, iar fragmentele de rocă și resturile rezultate ajung apoi pe pitica albă”, a spus el.

„Ulterior, materialul se amestecă în straturile exterioare ale stelei, iar noi îl putem folosi pentru a determina compoziția rocilor respective”, a continuat cercetătorul.

„Așadar, putem folosi pitica albă ca pe un instrument de analiză pentru a determina compoziția chimică a materialului planetar”, a adăugat el.

„Pitica albă distruge planetele, iar noi putem vedea ce se afla, de fapt, în interiorul acestora, inclusiv proporțiile diferitelor elemente chimice. Acest lucru ne oferă indicii despre modul în care s-au format planetele”, a explicat Adam Burgasser, profesor de astronomie și astrofizică la Universitatea California din San Diego.

„Este ca o scenă a crimei, iar noi analizăm dovezile care ne-au rămas la dispoziție. Acestea ne permit să reconstruim povestea planetei, să înțelegem cum era și cum s-a format cu foarte, foarte mult timp în urmă”, a adăugat Burgasser.

O legătură mai apropiată de experiența umană

Pentru acest studiu, Hollands a analizat cele 151 de pitice albe cunoscute aflate la o distanță de cel mult 20 de parseci, adică aproximativ 65 de ani-lumină, de Pământ.

În cazul stelei verzi, principalele elemente chimice prezente sunt calciul, sodiul și litiul, a precizat Hollands.

„Mi-a stârnit interesul să studiez mai atent acest obiect și să înțeleg de ce acumulează atât de mult material”, a declarat Burgasser, care nu a participat la cercetare.

„Acest lucru poate trezi interesul atât al publicului, cât și al oamenilor de știință pentru a afla mai multe despre unele dintre cele mai neobișnuite obiecte din acest eșantion”, a adăugat el.

O altă stea remarcabilă avea o culoare „aproape asemănătoare rozului-somon”, datorită prezenței unei concentrații ridicate de molecule de carbon, a explicat Hollands.

Deși piticele albe nu pot fi observate direct de pe Pământ cu ochiul liber, Hollands a reușit să le calculeze culorile folosind datele spectrale ale stelelor.

Într-un comunicat, cercetătorii definesc spectrul unei stele drept „amprenta” obținută atunci când lumina acesteia este descompusă în funcție de lungimea de undă, asemenea modului în care o prismă descompune lumina Soarelui în culorile curcubeului.

Hollands a explicat că cercetarea a contribuit și la apropierea acestor obiecte cosmice de experiența umană.

„Creează o legătură umană plăcută cu aceste obiecte extrem de îndepărtate, aflate la distanțe atât de mari încât, uneori, chiar și ca cercetător, te simți destul de deconectat de obiectele pe care le studiezi”, a spus el.

„Dar atunci când adaugi o dimensiune umană, totul devine mult mai concret”, a continuat astrofizicianul.

Observațiile privind steaua verde se bazează pe date deja existente și s-ar putea să nu aducă informații fundamental noi despre piticele albe. Totuși, studiul oferă o abordare interesantă și o nouă perspectivă asupra acestor corpuri cerești, a declarat Agnès Kim, astrofiziciană și profesoară de fizică la Penn State Scranton, care nu a participat la cercetare.

„Pentru mine, realizarea unui studiu care pornește de la spectrul unei stele și ajunge la ceea ce ar percepe ochiul uman reprezintă o îmbinare fascinantă între fizică și biologie”, a transmis Kim într-un e-mail.

„Îmi place ideea că unele dintre aceste stele ne-ar părea verzi dacă s-ar afla suficient de aproape pentru a le putea vedea și este și mai amuzant că altele ar părea roz”, a adăugat ea.

Burgasser a subliniat că sistemul de clasificare folosit în studiu, bazat pe temperaturile și proprietățile atmosferice ale stelelor, ar putea fi util pentru cercetările viitoare din domeniu.

„Unele au nuanțe de roz-violet, iar altele sunt verzui sau albastre. Acest tip de clasificare — pentru că, până la urmă, în astronomie clasificăm permanent obiectele — ne permite să ne concentrăm asupra unor întrebări: de ce au aceste obiecte culorile respective și există vreo legătură între ele, în funcție de compoziția lor?”, a explicat Burgasser.

„Deținem deja aceste informații și sub alte forme, dar cred că aceasta ar putea fi o modalitate mai simplă de a organiza datele”, a adăugat el.

În continuare, Hollands intenționează să analizeze spectrele unui număr mai mare de pitice albe. Progresele tehnicilor științifice le vor permite cercetătorilor să studieze un nou grup de stele, aflate la distanțe și mai mari de Pământ.

„Cunoaștem pitice albe pentru care nu avem încă date spectrale”, a explicat el. „Dar situația este pe cale să se schimbe, deoarece există destul de multe programe de observații spectroscopice care vor începe să furnizeze date.”

„Numărul piticelor albe pentru care dispunem de spectre va crește de zece ori”, a spus Hollands.

„Așa că, dacă avem noroc, am putea trece de la una sau poate două pitice albe verzi la 10 sau 20.”