ANALIZĂ Rețele legate de islamul politic încearcă să confiște protestele spontane din Europa / Cazul cercetătorului Youssef Siher, investigat la Milano / Analiza traseului banilor

O rețea internațională care activează în sfera așa-numitului islam politic încearcă să exploateze protestele sociale pentru a-și extinde influența, potrivit evaluărilor agențiilor europene de securitate. De la Franța și Spania până la Țările de Jos și, acum, Italia, anchetatorii se concentrează asupra capacității anumitor organizații de a se infiltra în mișcările de protest spontane, de a valorifica nemulțumirea publică și de a o canaliza către obiective politice.

Youssef Siher, cercetătorul în vârstă de 30 de ani reținut la Milano în urma demonstrațiilor violente din 17 octombrie — și eliberat ulterior — ar putea fi una dintre legăturile italiene din cadrul acestei strategii.

Tendințe similare în întreaga Europă

Aceasta este cea mai delicată linie de anchetă urmărită de unitatea italiană de poliție preventivă. Este, de asemenea, cea care generează cele mai aprinse controverse.

Unii politicieni l-au prezentat pe Siher drept creierul din spatele revoltelor care au zguduit Milano și alte orașe italiene. Însă această versiune nu este susținută de cronologia evenimentelor: protestele au izbucnit independent de el, fără o conducere identificabilă, și mobilizaseră deja mii de tineri înainte ca cercetătorul să încerce să preia controlul asupra mișcării.

Această distincție constituie punctul de plecare al anchetei.

Pe 17 octombrie, mii de tineri au ieșit în stradă în toată Italia, în urma unei mobilizări care a început pe rețelele sociale, prin conturi anonime, fluturași digitali și apeluri la acțiune difuzate pe Instagram și Telegram. Acest scenariu prezintă asemănări puternice cu evenimentele din Ceuta, enclava spaniolă din Maroc, unde mesajele difuzate online au contribuit la alimentarea protestelor de stradă.

Specialiștii serviciilor de informații italiene încearcă să stabilească dacă cineva a amplificat în mod artificial apelurile la protest. Până în prezent, însă, nu au identificat nici o organizație capabilă să coordoneze demonstrațiile, nici vreo dovadă că Siher le-ar fi organizat.

Povestea lui începe, în mare parte, după acel moment. Cercetătorul în vârstă de 30 de ani, cu studii în domeniul islamului politic și o vastă experiență în activism, a încercat să profite de elanul protestelor și să le transforme într-o mișcare organizată.

Prin intermediul rețelelor sociale, el a construit o rețea, a promovat organizarea altor întruniri și a încercat să ofere o orientare politică unei mișcări de protest care, până atunci, nu avea una.

Procurorii din Milano îl acuză că a creat, în doar câteva zile, un grup cu „o agendă subversivă clară”.

Siher face obiectul unei anchete pentru incitare la comiterea de infracțiuni, glorificarea actelor criminale și violență organizată.

Ancheta italiană capătă o dimensiune europeană

În această etapă, ancheta italiană capătă o dimensiune europeană.

Agențiile de securitate monitorizează de multă vreme evoluția anumitor rețele asociate cu islamul politic, o constelație extrem de diversă de organizații, asociații și mișcări care urmăresc obiective diferite.

Unele facțiuni consideră mișcările de protest europene ca o oportunitate de a-și lărgi baza de susținere, de a contesta politicile occidentale și de a stabili noi forme de influență. Din această perspectivă, internetul nu este doar un mijloc de răspândire a propagandei.

Acesta poate deveni un instrument pentru identificarea protestelor existente, pentru a ajunge la persoanele dispuse să se mobilizeze și pentru a încerca să le orienteze acțiunile.

Grupuri cu obiective diferite

Este vorba despre un domeniu extrem de sensibil. Anumiți reprezentanți ai dreptei politice încearcă să asocieze islamul politic cu terorismul, iar activismul pro-palestinian cu Hamas. Astfel de asocieri nu se susțin, întrucât ignoră existența unei mișcări mult mai ample, democratice și legitime.

Dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca în cadrul său să activeze grupuri cu obiective diferite.

În urma epocii radicalizării online, internetul poate servi nu doar ca platformă de propagandă, ci și ca mijloc de a se implica în protestele spontane, de a ajunge la persoanele dispuse să se angajeze în confruntări și de a le coordona acțiunile pe străzi.

În cazul lui Siher, anchetatorii se concentrează asupra rețelei sale de contacte.

Procurorii îl descriu drept o „figură proeminentă a mișcării activiste pro-palestiniene” și subliniază legăturile sale cu cercurile activiste radicale.

Unitatea de poliție preventivă din Italia reconstituie interacțiunile sale pe rețelele sociale, relațiile politice, crearea canalelor folosite pentru promovarea demonstrațiilor și orice posibile surse de sprijin financiar.

Scopul este de a stabili cine a contribuit la elaborarea campaniei de propagandă și dacă încercarea de a transforma o revoltă spontană într-o organizație permanentă a beneficiat de sprijin din exterior.

O altă pistă de anchetă duce la Genova, unde unitatea de informații a poliției Digos investighează posibile legături cu persoane implicate în ancheta privind presupusa finanțare a organizației Hamas, anchetă care a dus la arestarea lui Mohammad Hannoun.

Siher nu face obiectul unei anchete în acest caz, dar se știe că a avut contacte cu unii dintre cei implicați.

Anchetatorii trebuie să stabilească acum natura acestor relații și dacă acestea au vreo relevanță pentru anchetă.

Ministrul de Interne, Matteo Piantedosi, a atras, de asemenea, atenția asupra asociației „Alba Nascente”, înființată de cercetător, care, deși se prezintă ca luptând împotriva islamofobiei, ar fi exprimat opinii „foarte apropiate de cele ale Frăției Musulmane”.

Frăția Musulmană este o mișcare islamistă transnațională fondată în Egipt, care este prezentă și în dezbaterea politică europeană prin intermediul unei varietăți de organizații și rețele.

Analiza traseului banilor

Aceasta este sarcina cu care se confruntă acum anchetatorii: să reconstituie rețeaua de contacte a lui Siher, să examineze eventualele fluxuri de bani și să identifice legăturile cu organizațiile care își desfășoară activitatea în afara Italiei.

Este posibil ca cercetătorul să fi încercat să se impună ca reprezentant italian al unei strategii mai ample. Sau poate că a acționat pe cont propriu, încercând să profite de o mișcare de protest care izbucnise deja.

Mai presus de toate, un lucru rămâne cert: a identifica cine a încercat să preia controlul asupra revoltei după 17 octombrie nu înseamnă același lucru cu a descoperi cine a declanșat-o.