Aliatul lui Trump din America Latină a fost înlăturat: cea mai gravă criză politică din ultimii ani, după prăbușirea unei bănci

O criză financiară s-a transformat rapid într-un scandal politic major, soldat cu înlăturarea președintelui paraguayan Santiago Peña. În centrul evenimentelor se află prăbușirea Ueno Bank, o instituție financiară digitală cu aproape 2,9 milioane de clienți, și suspiciunile privind legăturile economice dintre bancă, conducerea statului și fostul șef al băncii centrale.

Cazul este important nu doar prin amploarea sa financiară și prin consecințele politice interne, ci și prin implicațiile geopolitice, explică CNN într-o analiză, pe care o redăm mai jos.

Peña era unul dintre cei mai apropiați aliați ai președintelui american Donald Trump din America Latină.

Înlăturarea sa pune astfel sub semnul întrebării stabilitatea unuia dintre partenerii politici importanți ai Washingtonului în regiune.

Prăbușirea Ueno Bank a devenit un test major pentru instituțiile democratice și financiare din Paraguay, demonstrând cât de repede o vulnerabilitate a sistemului bancar se poate transforma într-o criză politică și de credibilitate internațională.

Cum a început?

Criza a izbucnit după ce Banca Centrală a Paraguayului a constatat că Ueno Bank nu mai îndeplinea cerințele minime de solvabilitate.

Mai exact, indicatorul de solvabilitate al instituției coborâse sub nivelul minim obligatoriu, iar autoritățile au decis să intervină printr-o procedură de rezoluție bancară.

Decizia a fost luată la începutul lunii noiembrie, iar în ziua următoare banca a fost preluată sub controlul autorităților de reglementare.

Consecința imediată a fost blocarea conturilor a aproximativ 2,9 milioane de clienți, într-o țară cu o populație de aproximativ 6,1 milioane de locuitori.

Practic, aproape jumătate din populația Paraguayului a fost afectată direct de această criză, iar numărul clienților băncii reprezenta aproximativ 60% din populația adultă a țării.

Pentru numeroși paraguayeni, Ueno nu era doar o bancă în care își păstrau economiile.

Instituția devenise un instrument important pentru efectuarea plăților cotidiene, încasarea salariilor și desfășurarea activităților comerciale.

Modelul său digital îi permisese să atragă rapid clienți, inclusiv persoane care nu avuseseră anterior acces facil la servicii bancare.

Închiderea instituției a provocat, prin urmare, un blocaj financiar cu efecte directe asupra vieții de zi cu zi.

Clienții nu și-au mai putut accesa economiile, serviciile de plată au fost afectate, iar în fața sucursalelor s-au format cozi lungi.

În paralel, nemulțumirea publică s-a transformat în proteste.

Legăturile fostului președinte cu banca

Scandalul a căpătat o dimensiune politică majoră deoarece Santiago Peña avusese legături economice directe cu grupul care controla Ueno Bank.

Fostul președinte deținea acțiuni în Grupo Vázquez, principalul acționar al instituției bancare, însă și-a vândut participația în 2025, cu un an înaintea prăbușirii băncii.

Procurorii investighează dacă Peña a continuat să exercite o influență asupra deciziilor economice și financiare referitoare la instituție chiar și după ce a ajuns la conducerea statului.

Una dintre principalele acuzații este că, în timpul mandatului său, președintele ar fi intervenit în deciziile privind plasarea, reînnoirea și menținerea unor fonduri publice și ale sistemului de pensii în cadrul Ueno Bank.

Cu alte cuvinte, anchetatorii încearcă să stabilească dacă fostul președinte a favorizat instituția financiară cu care avusese legături economice, inclusiv prin direcționarea unor resurse publice către aceasta.

Un alt element important al anchetei îl reprezintă două împrumuturi simultane, în valoare totală de 580.000 de dolari, pe care banca i le-ar fi acordat lui Peña în mai 2024.

Potrivit procurorilor, banii ar fi fost utilizați pentru finanțarea construcției unei reședințe de vacanță luxoase în San Bernardino, localitate situată la aproximativ 50 de kilometri de capitala Asunción.

Anchetatorii au efectuat o percheziție la proprietatea fostului președinte și au descoperit, printre altele, un seif de securitate sofisticat, precum și calculatoare, dispozitive electronice și documente care ar putea avea relevanță pentru investigație.

Peña neagă acuzațiile și susține că nu a comis nicio ilegalitate.

Înlăturarea lui Santiago Peña

Pe măsură ce scandalul s-a amplificat, presiunea asupra președintelui a devenit tot mai puternică.

Protestele, nemulțumirea publică și acuzațiile privind implicarea sa în afacerile băncii au transformat criza financiară într-o problemă de legitimitate politică.

Joi, 5 noiembrie, Peña și-a anunțat demisia, motivând că dorește să contribuie la restabilirea stabilității țării și la protejarea instituțiilor publice.

El a susținut că prioritatea sa este ca paraguayenii să își recapete încrederea în sistemul financiar și să își poată recupera economiile.

Totuși, demisia nu a fost acceptată pur și simplu de Parlament.

Cele două camere s-au reunit pentru a analiza situația, însă ședința comună a fost întreruptă după ce mai mulți parlamentari au părăsit sala.

Miza era importantă: dacă demisia ar fi fost acceptată, Peña ar fi beneficiat de anumite protecții juridice și de imunitate, ceea ce ar fi complicat procedurile judiciare împotriva sa.

În schimb, Camera Deputaților a votat în unanimitate declanșarea procedurii de destituire, iar Senatul a votat vineri, 6 noiembrie, înlăturarea sa din funcție.

Astfel, Peña nu a plecat de la conducerea statului printr-o demisie obișnuită, ci a fost îndepărtat printr-o procedură parlamentară, în contextul unui scandal financiar cu implicații politice și judiciare.

Vicepreședintele Pedro Alliana a fost învestit ulterior în funcția de președinte.

Episodul reprezintă una dintre cele mai grave crize politice traversate de Paraguay în ultimul deceniu și jumătate.

Ce riscă fostul președinte

După înlăturarea sa din funcție, Peña a devenit subiectul unei anchete penale.

Potrivit procurorului Nancy Salomón, fostul președinte este acuzat de încălcarea încrederii și administrarea bunurilor în interes personal.

Fiecare dintre aceste infracțiuni poate atrage o pedeapsă de până la zece ani de închisoare, însă aplicarea prevederilor din legislația paraguayană ar putea duce la o pedeapsă cumulată de maximum 15 ani.

Anchetatorii încearcă să stabilească în ce măsură fostul președinte a influențat deciziile privind plasarea fondurilor publice în bancă și dacă a beneficiat personal de relațiile sale cu grupul financiar.

Peña a fost inițial plasat în arest la domiciliu, dar ulterior a fost transferat într-o facilitate militară pentru detenție preventivă.

Investigația nu îl vizează exclusiv pe fostul președinte.

Printre persoanele aflate în atenția autorităților se numără și foști oficiali ai Băncii Centrale, inclusiv Carlos Carvallo, care condusese anterior Ueno Bank și fusese numit ulterior în fruntea instituției de reglementare de către Peña.

Această succesiune de funcții și relații instituționale este relevantă pentru anchetă, deoarece ridică întrebări despre independența autorității de supraveghere bancară și despre posibila existență a unor conflicte de interese la nivelul conducerii statului.

Dimensiunea geopolitică

Un aspect important al articolului CNN este poziționarea internațională a fostului președinte.

Santiago Peña era unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Donald Trump în America Latină.

Președintele paraguayan făcea parte din Partidul Colorado, o formațiune conservatoare, și susținuse o serie de priorități politice apropiate de cele ale administrației americane, în special în domeniile imigrației și securității.

Prin urmare, înlăturarea sa nu reprezintă doar o schimbare de putere la nivel intern, ci și un eveniment cu relevanță pentru relațiile dintre Washington și America Latină.

Paraguayul este un stat important în configurația politică regională, iar apropierea sa de administrația Trump îi oferea o anumită vizibilitate în politica americană față de continent.

Totuși, CNN subliniază că schimbarea de la conducerea statului nu înseamnă automat o deteriorare a relațiilor bilaterale cu Statele Unite.

Secretarul de stat american Marco Rubio a transmis că înlăturarea lui Peña nu va afecta relația dintre Washington și Asunción, potrivit relatărilor despre reacția administrației americane.

Această poziție sugerează că Statele Unite încearcă să mențină relațiile instituționale cu Paraguayul indiferent de schimbările politice interne.

Noul președinte și promisiunile

După învestire, Pedro Alliana a început reorganizarea aparatului guvernamental, inclusiv prin numirea unor noi responsabili în ministere și în instituțiile financiare.

Una dintre cele mai importante schimbări a fost numirea lui Jorge Schreiner la conducerea Băncii Centrale, în locul lui Carlos Carvallo, care este la rândul său vizat de ancheta privind prăbușirea Ueno Bank.

Prioritatea declarată a noii administrații este restabilirea încrederii în sistemul bancar și recuperarea banilor depuși de clienții instituției.

Guvernul a anunțat că a început rambursarea depozitelor prin intermediul Fondului de Garantare a Depozitelor, mecanismul public destinat protejării economiilor în cazul falimentului unei bănci.

Potrivit declarațiilor lui Alliana, aproximativ 330 de milioane de dolari au fost plătiți clienților Ueno Bank prin acest mecanism.

Autoritățile au promis că vor continua procesul până când deponenții își vor recupera banii.

Noul șef al Băncii Centrale, Jorge Schreiner, a recunoscut însă că reputația instituției și credibilitatea financiară a Paraguayului au fost grav afectate.

El a declarat că încrederea poate fi reconstruită, dar că acest proces va necesita timp.

Consecințele economice

Dincolo de schimbarea de la conducerea statului, criza Ueno Bank riscă să afecteze imaginea Paraguayului ca destinație sigură pentru investiții.

Țara își construise în ultimii ani reputația de economie relativ stabilă în America de Sud, beneficiind de un mediu fiscal atractiv și de perspective favorabile pentru investiții.

Prăbușirea unei bănci care ajunsese să deservească o parte atât de mare a populației, urmată de înlăturarea președintelui și de anchetarea unor oficiali de rang înalt, ridică însă semne de întrebare cu privire la funcționarea instituțiilor de reglementare și la relația dintre mediul politic și cel financiar.

Problema nu este doar dacă Ueno Bank va putea rambursa integral depozitele clienților, ci și dacă autoritățile au permis acumularea unor riscuri financiare excesive și dacă mecanismele de supraveghere au funcționat corespunzător.

În acest context, criza poate avea efecte asupra:

• încrederii populației în instituțiile bancare;

• disponibilității investitorilor străini de a-și plasa capitalul în Paraguay;

• stabilității sistemului de pensii, având în vedere expunerea unor fonduri publice;

• capacității guvernului de a menține disciplina financiară și de a atrage investiții;

• credibilității Băncii Centrale și a mecanismelor de supraveghere bancară.

De altfel, avertismentele privind efectele economice nu au întârziat să apară.

Agenția Fitch a plasat ulterior ratingul suveran al Paraguayului, BB+, sub supraveghere negativă, invocând riscurile asociate crizei bancare și instabilității politice.

Agenția nu anticipa însă, la acel moment, o contagiune financiară generalizată, întrucât celelalte bănci importante ale țării aveau indicatori de capitalizare și lichiditate considerați solizi.

Ce rămâne neclar

În momentul publicării articolului CNN, mai multe aspecte ale scandalului nu fuseseră încă elucidate.

În primul rând, anchetatorii trebuie să stabilească dacă prăbușirea Ueno Bank a fost rezultatul unor decizii manageriale defectuoase, al unor operațiuni financiare riscante sau al unui mecanism mai amplu de favorizare a unor interese private prin intermediul instituțiilor publice.

În al doilea rând, trebuie clarificat rolul pe care Santiago Peña l-a avut în deciziile referitoare la plasarea fondurilor publice și a economiilor sistemului de pensii în bancă.

Faptul că acesta a avut legături economice cu grupul care controla instituția ridică suspiciuni serioase, dar vinovăția sa nu este stabilită.

În al treilea rând, autoritățile trebuie să demonstreze că mecanismele de garantare a depozitelor sunt suficiente pentru a limita efectele sociale ale falimentului și că populația își va putea recupera economiile.

Nu în ultimul rând, rămâne întrebarea dacă noua administrație va reuși să restabilească încrederea în instituțiile statului și să împiedice transformarea crizei bancare într-o problemă economică de durată.

Efect de domino

Cazul Ueno Bank ilustrează modul în care o criză bancară se poate transforma într-o criză de regim atunci când instituțiile financiare, interesele politice și mecanismele de supraveghere ajung să fie interconectate.

În Paraguay, prăbușirea unei bănci digitale cu aproape trei milioane de clienți nu a provocat doar blocarea economiilor unei părți considerabile a populației, ci a scos la iveală posibile conflicte de interese la cel mai înalt nivel al statului.

Relațiile economice anterioare ale președintelui cu banca, acuzațiile privind direcționarea fondurilor publice și numirea unor persoane cu legături directe cu instituția în funcții de supraveghere au amplificat scandalul.

Rezultatul a fost înlăturarea lui Santiago Peña, unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Donald Trump din America Latină, și declanșarea unei anchete penale care vizează mai mulți oficiali și reprezentanți ai mediului bancar.

Miza depășește însă soarta unui președinte sau a unei instituții financiare.

Criza pune sub semnul întrebării credibilitatea modelului economic paraguayan, independența instituțiilor de reglementare și capacitatea statului de a garanta stabilitatea sistemului financiar.

În același timp, episodul are o dimensiune geopolitică: Washingtonul pierde un partener politic apropiat, dar încearcă să transmită că relația strategică cu Paraguayul nu depinde de soarta unui singur lider.