Ai zile de concediu rămase? Le poți pierde fără să primești niciun ban! Ce a decis Înalta Curte și care sunt condițiile

Zilele de concediu de odihnă neefectuate nu se raportează la nesfârșit. O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), publicată în Monitorul Oficial, clarifică situațiile în care un angajat își poate pierde zilele de concediu rămase neutilizate și, mai ales, condițiile în care acestea trebuie compensate în bani la încetarea contractului de muncă.

Concediul de odihnă este un drept fundamental al salariaților din Uniunea Europeană. Directiva 2003/88 stabilește un minimum de patru săptămâni de concediu anual, iar în România Codul muncii prevede o durată de cel puțin 20 de zile lucrătoare de concediu de odihnă pe an.

În ultimii ani, soldurile mari de concediu au devenit însă o problemă importantă pentru companii, în special din punct de vedere financiar. Zilele acumulate pot genera costuri semnificative la încetarea contractelor de muncă și pot avea inclusiv consecințe în cazul unor tranzacții de tip M&A.

Când pot fi pierdute zilele de concediu

Potrivit regulilor analizate de ÎCCJ, angajatorul are obligația de a acorda concediul de odihnă și de a face programarea acestuia. Salariatul are, la rândul său, obligația de a efectua concediul în perioada programată.

Dacă, din motive justificate, concediul nu poate fi efectuat în anul în care s-a născut dreptul, acesta trebuie acordat în termen de 18 luni de la începutul anului următor.

Însă simpla trecere a timpului nu este suficientă pentru ca angajatorul să poată șterge zilele rămase.

Angajatorul trebuie să demonstreze că i-a oferit salariatului posibilitatea de a pleca în concediu

ÎCCJ a stabilit că zilele de concediu neutilizate trebuie compensate în bani la încetarea raportului de muncă atunci când angajatorul nu i-a oferit salariatului posibilitatea efectivă de a-și exercita dreptul la concediu.

În această situație, salariatul poate solicita compensația financiară în termen de trei ani de la încetarea raportului de muncă.

Situația este diferită atunci când angajatorul a oferit în mod real și efectiv posibilitatea efectuării concediului, însă salariatul a ales să nu îl efectueze.

În acest caz, după expirarea perioadei aplicabile de report, zilele de concediu neutilizate pot fi considerate pierdute, iar angajatorul nu mai are obligația de a le compensa în bani la încetarea contractului.

Ce trebuie să facă firmele

Pentru a putea demonstra că salariatul a avut posibilitatea efectivă de a-și lua concediul, compania trebuie să aibă o procedură clară și documentată.

Printre măsurile recomandate se numără:

-realizarea programării individuale sau colective a concediilor;

-informarea salariaților cu privire la programarea efectuată;

-urmărirea efectuării concediilor programate;

-solicitarea formală către angajații care nu și-au programat concediul să facă acest lucru;

-informarea periodică privind numărul de zile de concediu rămase;

-informarea angajaților cu privire la posibilitatea pierderii zilelor neutilizate;

-eliminarea impedimentelor interne care îi împiedică pe salariați să plece efectiv în concediu.

Astfel de impedimente pot fi, de exemplu, lipsa unui înlocuitor, termene-limită care împiedică plecarea în concediu, o programare excesiv de restrictivă sau rechemarea frecventă din concediu.

Ce se întâmplă dacă angajatul nu a putut să își ia concediul

Chiar dacă perioada în care concediul putea fi efectuat în natură a expirat, dreptul salariatului nu dispare automat în orice situație.

Dacă angajatorul nu a asigurat posibilitatea efectivă de efectuare a concediului, zilele neutilizate pot genera în continuare dreptul la compensație financiară la încetarea contractului de muncă.

Prin urmare, diferența esențială este dacă angajatul a avut sau nu o posibilitate reală și efectivă de a-și lua concediul.

Pentru companii, decizia ÎCCJ pune astfel accentul pe necesitatea unor proceduri clare și a unei documentări corespunzătoare. O simplă programare pe hârtie nu este suficientă dacă, în practică, salariatul nu a putut să beneficieze efectiv de perioada de odihnă.

În același timp, angajații trebuie să țină cont că dreptul la concediu nu înseamnă că zilele pot fi acumulate la nesfârșit. Dacă angajatorul și-a îndeplinit obligațiile și a oferit posibilitatea reală de efectuare a concediului, zilele neutilizate pot fi pierdute în condițiile stabilite de lege și de jurisprudență.