Adio, centru? Stânga din SUA se radicalizează și oferă muniție electorală republicanilor

Informația pe scurt:

·        Abdul El-Sayed a câștigat alegerile primare democrate din Michigan, marcând o victorie importantă pentru aripa progresistă a partidului

·        Partidul Democrat se deplasează spre stânga, pe fondul influenței crescânde a progresiștilor și a Democratic Socialists of America (DSA)

·        Această evoluție accentuează tensiunile dintre progresiști și moderați și ar putea îngreuna câștigarea alegătorilor de centru

·        Republicanii folosesc ascensiunea progresiștilor pentru a descrie democrații drept un partid dominat de stânga radicală

·        Alegerile din noiembrie vor arăta dacă strategia progresistă poate avea succes și în statele decisive

·        Experții spun că influența stângii este în creștere, dar avertizează că rezultatele din primare nu garantează succesul în alegerile generale

O victorie importantă

Abdul El-Sayed a câștigat scrutinul primar democrat pentru Senat din Michigan, asigurându-și nominalizarea într-o cursă strânsă în fața lui Haley Stevens, membră a Camerei Reprezentanților, și stabilind un cap de pod în Vestul Mijlociu pentru o stângă progresistă aflată în plină ofensivă în acest ciclu de alegeri parțiale. (https://www.nbcnews.com/politics/2026-election/abdul-el-sayed-wins-michigans-democratic-senate-primary-notching-midwe-rcna589750)

El-Sayed a obținut 48,5%, respectiv 743.455 de voturi, în timp ce Stevens a câștigat 47,5% din sufragii, fiind votată de 727.758 de alegători democrați. (https://www.nytimes.com/interactive/2026/08/04/us/elections/results-michigan-us-senate-primary.html)

El-Sayed urmează să îl înfrunte în toamnă pe republicanul Mike Rogers în cursa pentru locul de senator al acestui stat-cheie din Vestul Mijlociu. Acesta a obținut nominalizarea republicană fără opoziție.

Candidatul care va câștiga alegerile îi va urma în funcție senatorului Gary Peters, un democrat care a decis să nu mai candideze pentru al treilea mandat și care a susținut-o pe Stevens în alegerile primare.

Dacă va câștiga în noiembrie și îl va învinge pe Rogers, El-Sayed ar putea deveni primul senator musulman din istoria SUA.

Donald Trump a câștigat în Michigan în 2016 și 2024, în timp ce Joe Biden s-a impus în 2020. Ambii senatori ai statului sunt în prezent democrați, iar păstrarea acestui mandat este vitală pentru șansele partidului de a prelua din nou controlul asupra Senatului american în acest an, fiind totodată o zonă-cheie pe harta electorală pentru prezidențialele din 2028. (https://www.theguardian.com/us-news/2026/aug/05/michigan-senate-primary-results-abdul-el-sayed)

Victoria lui El-Sayed, un fost oficial din domeniul sănătății publice care și-a axat campania pe modelul de asistență medicală universală Medicare for All, este cu atât mai importantă cu cât el a avut de depășit un val de finanțări externe de aproape 65 de milioane de dolari și un establishment care se mobilizase în jurul lui Stevens. Guvernatoarea Gretchen Whitmer, populară în rândul Partidului Democrat, și-a exprimat sprijinul pentru Stevens la sfârșitul lunii trecute – o mișcare văzută ca o ultimă încercare de a opri ascensiunea lui El-Sayed.

Republicanii dețin 53 de locuri în Senat, iar democrații vizează câteva state roșii pentru a întoarce cele patru locuri de care au nevoie pentru a prelua majoritatea. Cu toate acestea, democrații trebuie să își apere locurile în mai multe state decisive (battleground states), inclusiv Georgia și Michigan.

Trump a comentat performanța lui El-Sayed din alegerile primare marți seară, în cadrul unui interviu la Fox News, susținând că candidații sprijiniți de Democratic Socialists of America (DSA) sau de membrii acestei organizații “vor distruge țara noastră.” (https://x.com/FoxNews/status/2084842587551084667)

“Dacă te duci în aceste orașe preluat de socialiști și comuniști, ele sunt întotdeauna mizerabile, murdare. Sunt dezgustătoare,” a susținut Trump în interviu. El a adăugat: “Lăsând la o parte infracționalitatea, lăsând la o parte toate celelalte probleme – fără locuri de muncă, fără nimic, fără bani – sunt întotdeauna mizerabile, dezgustătoare, murdare, iar asta este ceea ce veți primi.”

Progresistul s-a apărat de atacurile dreptei, declând că este un “capitalist care înțelege cum funcționează capitalismul” și care vrea să reglementeze monopolurile. “Au cheltuit o sumă de bani fără precedent pentru a ne învinge,” a spus El-Sayed după alegeri, referindu-se la zecile de milioane de dolari folosite împotriva sa. “Dar se dovedește că reclamele sunt partea din emisiune la care cei mai mulți oameni nu vor să se uite.” (https://apnews.com/article/michigan-primary-senate-elsayed-stevens-60c79349b60ffbf24a34d60b76e130ed)

“Ne-am luptat cu o întreagă mașinărie. Nu ar trebui să poți învinge 70 de milioane de dolari din finanțări externe – o sumă record cheltuită într-o campanie împotriva unui democrat într-un scrutin primar, în orice campanie. Nu ar trebui să poți învinge așa ceva. Iar ceea ce am demonstrat noi este că puterea celor mulți este mai mare decât puterea banilor lor,” a spus democratul.

El-Sayed nu a fost susținut oficial de Democratic Socialists of America (DSA), însă politicieni socialiști democrați precum reprezentanta Alexandria Ocasio-Cortez (democrată din New York) și senatorul Bernie Sanders (independent din Vermont) au făcut campanie pentru el. El-Sayed a obținut de asemenea susținerea United Auto Workers (UAW), o prezență majoră în stat având în vedere tradiția industriei auto locale.

Sanders și Ocasio-Cortez au bătut statul în lung și în lat în sprijinul lui El-Sayed, ale cărui piloni centrali de campanie au fost susținerea programului Medicare for All, condamnarea banilor din politică și criticarea lui Stevens pentru că a votat ajutorul militar acordat Israelului. La fel ca alți democrați care au candidat pentru a împinge partidul spre stânga în ultimii ani, El-Sayed a acuzat Israelul de comiterea unui genocid împotriva palestinienilor din Gaza. Aceasta este o poziție extrem de relevantă în Michigan, stat cu populații numeroase de musulmani și arabo-americani.

De altfel, El-Sayed a atacat-o frecvent pe Stevens și pentru banii primiți de la PAC-urile corporative, precum și pentru sprijinul mediatic masiv primit de la aliați cu bugete uriașe, inclusiv peste 30 de milioane de dolari de la un grup afiliat American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), puternica organizație pro-Israel.

Stevens, aflată la al patrulea mandat în Congres, s-a aliniat strâns cu establishment-ul democrat, incluzându-le nu doar pe Whitmer și Peters în Michigan, ci și pe liderul minorității din Senat, Chuck Schumer din New York.

Scrutinul primar a fost văzut ca un test pentru a stabili dacă o mișcare populistă insurgentă – care a obținut deja victorii în algerile primare din state albastre (culoarea democraților) precum New York și Colorado – putea prinde rădăcini într-un stat indecis (purple battleground) din regiunea industrială Midwest.

 În ascensiune

Pentru analiștii politici, victoria lui El-Sayed în primare nu este un eveniment izolat, ci face parte dintr-o traiectorie mai amplă dezvoltată în ultimul deceniu. De la campaniile prezidențiale ale lui Bernie Sanders până la figuri de prim-plan precum Alexandria Ocasio-Cortez, Rashida Tlaib și primarul orașului New York, Zohran Mamdani, direcția programatică a stângii a devenit tot mai instituționalizată.

Pe fondul unui val de rezistență anti-Trump și al unei anxietăți economice urbane tot mai accentuate, candidații socialiști democrați cuceresc pârghiile puterii executive și legislative în primăriile din marile orașe de pe tot cuprinsul Statelor Unite, folosind o mașinărie electorală extrem de disciplinată și o platformă hiper-focalizată pe așa-numitul „socialism de canal”. Această strategie agresivă transformă eficient fiefurile moderate tradiționale albastre (democrate) în adevărate fortărețe progresiste, forțând o discuție profundă despre direcția viitoare a Partidului Democrat, (https://www.g4media.ro/valul-rosu-din-orasele-albastre-socialistii-democrati-iau-cu-asalt-america-urbana.html)

Așa cum am scris nu demult, acest impuls este tot mai ancorat de organizații de activiști precum Democratic Socialists of America – o organizație cu 120.000 de membri care a lansat recent o platformă radicală în trei părți intitulată “Workers Deserve More!” sau Muncitorii merită mai mult! (https://www.g4media.ro/platforma-soc-in-america-socialistii-democrati-aflati-pe-val-vor-sa-elimine-senatul-si-sa-rescrie-constitutia.html)

Manifestul conturează o transformare profundă a arhitecturii politice, sociale și economice americane:

1.     Redistribuire economică și socială: Dincolo de asistență medicală gratuită universală (Healthcare for All) și locuințe publice municipale, platforma cere o săptămână de lucru de 32 de ore, concediu parental plătit universal, educație gratuită de la grădiniță până la facultate, control strict al chiriilor, naționalizarea sau preluarea în proprietate publică a industriilor-cheie și eliminarea imunității polițienești, alături de eliminarea treptată a sistemului penitenciar.

2.     Reformă constituțională și politică structurală: Argumentând că instituțiile actuale protejează puterea înrădăcinată, DSA cere modificarea Constituției SUA pentru a aboli Senatul SUA (descris de conducere drept o “instituție anacronică” derivată din Camera Lorzilor din Marea Britanie), abolirea Colegiului Electoral, înlocuirea sistemului bipartid cu votul preferențial multipartid, acordarea statutului de stat pentru Districtul Columbia și a dreptului la autodeterminare pentru teritorii precum Puerto Rico, extinderea dreptului de vot pentru rezidenții permanenți fără cetățenie și permisiunea ca Congresul să aleagă direct Președintele și Curtea Supremă.

3.     Politică externă și securitate: Platforma preconizează reducerea finanțării Departamentului Apărării, închiderea bazelor militare din străinătate, ridicarea sancțiunilor internaționale împotriva unor țări precum Iran, Cuba și Venezuela, abolirea United States Immigration and Customs Enforcement (ICE), oprirea ajutorului militar pentru Israel și recunoașterea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim.

Șanse de victorie

Evoluția de la accentul pus de Bernie Sanders în 2016 pe inegalitatea de avere la ambițiile constituționale actuale ale DSA reprezintă o schimbare calitativă în strategia stângii americane, cred comentatorii. În loc să încerce doar extinderea plasei de siguranță socială în cadrul capitalismului modern, avangarda progresistă de astăzi critică deschis mecanismele fundamentale ale guvernării americane. Identificând Senatul și Colegiul Electoral ca bariere anti-majoritare în calea schimbării sociale, stânga încearcă să reîncadreze dezbaterea politică de la negocieri legislative la reformă structural-constituțională.

Această extindere programatică a obligat democrații din curentul principal să se confrunte cu revendicări ce depășesc cu mult obiectivele liberale tradiționale. În timp ce liderii de centru-stânga favorizează creditele fiscale țintite, bursele de sănătate subvenționate și investițiile climatice graduale, activiștii progresiști insistă că astfel de măsuri doar conservă un model economic defectuos. Falia politică rezultată a făcut ca partidului la nivel național să îi fie tot mai greu să elaboreze o platformă legislativă unitară care să satisfacă atât baza sa de activiști insurgenți, cât și legiuitorii mai prudenți.

Analiștii cred că ceea ce vedem nu este neapărat o revoluție bruscă, ci culminarea unei derive ideologice de un deceniu în cadrul coaliției democrate, al cărui centru ideologic s-a deplasat semnificativ spre stânga în privința politicii economice și sociale din 2016 încoace. (https://www.theguardian.com/commentisfree/2026/aug/06/democrats-midterms-general-election)

Această deplasare este puternic alimentată de schimbările structurale din interiorul electoratului democrat. Alegătorii tineri, profesioniștii din mediul urban și activiștii progresiști cu studii superioare exercită acum o influență disproporționată în alegerile primare cu prezență scăzută la vot. Conform unor sondaje recente, aproximativ o treime dintre alegătorii democrați se identifică acum cu conceptele socialismului democratic, deși 47% din publicul larg declară că nu înțelege pe deplin politicile specifice implicate.

Nesatisfăcute de reformele graduale, aceste grupuri de activiști consideră politica centristă tradițională – precum cea a lui Bill Clinton, Barack Obama sau Joe Biden – ca fiind inadecvată pentru combaterea inegalității economice, a inflației din sectorul imobiliar și a consolidării corporațiilor.

Mecanica alegerilor primare cu prezență redusă oferă insurgențelor progresiste un avantaj structural clar. Electoratul din primare este format în mod inerent din cei mai pasionați, ideologici și organizați membri ai partidului, ceea ce îi face mult mai receptivi la propuneri îndrăznețe și transformative. Comitetele de acțiune politică progresiste și rețelele de strângere de fonduri de la mici donatori – cum ar fi Justice Democrats și Our Revolution – au stăpânit arta mobilizării digitale, permițând candidaților din primare să fie la egalitate sau chiar să depășească cheltuielile aleșilor în funcție, fără a accepta bani de la PAC-urile corporative.

Cu toate acestea, această strategie din primare generează o provocare matematică imediată la trecerea către alegerile generale din statele indecise (swing states) și din circumscripțiile competitive. Deși un mesaj intransigent, anti-establishment, poate energiza cu succes centrele urbane și campusurile universitare, alegerile generale sunt tranșate de regulă în zonele suburbane populate de alegători moderați, cu venituri medii. Acești alegători sunt adesea sensibili la volatilitatea economică, precauți față de cheltuielile federale și sceptici față de restructurările sociale sau instituționale rapide, devenind ținte facile pentru contra-mesajele republicane. (https://www.france24.com/en/usa-democrats-progressive-wing-can-win-primaries-can-they-win-a-general-election)

Această dinamică a creat o falie în filozofia de campanie între pragmaticii partidului și organizatorii activiști. Strategii establishment-ului argumentează că câștigarea alegerilor generale necesită adresarea către alegătorul mediu printr-un mesaj disciplinat de centru-stânga, axat pe creșterea numărului de locuri de muncă, siguranță publică și reducerea costului vieții.

Progresiștii spun însă că teoria tradițională a alegătorului mediu este depășită, susținând în schimb că prezența la vot – stimulată de propuneri îndrăznețe, inspiraționale și populiste – este adevărata cheie pentru mobilizarea persoanelor care nu votează de obicei și a tinerilor care tind să se abțină la alegerile parțiale.

“Tensiunea internă din coaliția democrată este fundamental legată de toleranța la risc”, remarcă Dr. Ruth Bloch Rubin, conferențiar de științe politice la Universitatea din Chicago. “Activiștii progresiști cred că politicile îndrăznețe și transformative își creează propria prezență la vot prin inspirarea non-votanților și a demografiei tinere care se simte ignorată de mesajele prudente. Strategii centriști, dimpotrivă, operează pe modelele tradiționale ale alegătorului mediu, argumentând că o deplasare prea mare spre stânga pierde suburbanii moderați care decid în cele din urmă alegerile strânse.”

 Reacția republicană

Așa cum era de așteptat, republicanii profită agresiv de aceste platforme radicale pentru a defini întregul Partid Democrat înainte de viitoarele alegeri parțiale. Liderii Partidului Republican (GOP) invocă explicit o retorică din perioada Războiului Rece pentru a încadra progresele aripii de stânga drept o dovadă a preluării controlului de către stânga radicală.

Așa cum am scris recent, președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a denunțat public platforma DSA drept “comunism” promovat de “barbari,” declarând pe rețeaua X că alegerile reprezintă o alegere între “bun simț vs. COMUNISM.”

(https://x.com/SpeakerJohnson/status/2081445353883042279)

În mod similar, Trump a avertizat publicul conservator că organizatorii de extremă stânga reprezintă “comuniști înverșunați, fără Dumnezeu” și “cea mai serioasă amenințare la adresa țării noastre de la fondarea ei.” (https://www.youtube.com/watch?v=dikuG6dEQNs)

Această strategie va culmina în luna septembrie la prima convenție republicană organizată vreodată în timpul alegerilor parțiale, la Dallas, conform unui raport exclusiv publicat de Axios. (https://www.axios.com/2026/08/07/gop-midterm-convention-gameplan) Confruntați cu cote scăzute de aprobare și nemulțumiri ale alegătorilor legate de războiul cu Iranul, strategii GOP intenționează să transforme adunarea din 9-10 septembrie de la American Airlines Center într-un “telethon al socialismului” conceput pentru orele de maximă audiență. (https://gopconvention.com/)

Republicanii au compilat o arhivă video extinsă cu comentatori de stânga precum Hasan Piker și candidați progresiști precum aspirantul la Senat din Texas, James Talarico, încadrându-i drept personaje negative recurente pentru a convinge alegătorii că curentul democrat principal a fost acaparat de extremiști și comuniști.

Organizatorii îl vizează în mod special pe Abdul El-Sayed. Trump l-a atacat în repetate rânduri pe El-Sayed numindu-l “comunist” și “om al urii” pentru sprijinul acordat programului Medicare for All și pentru criticile aduse Israelului – acuzații respinse de El-Sayed, care a subliniat că este un capitalist ce critică politicile guvernamentale din Gaza, nu credința iudaică.

Punând figuri precum El-Sayed în centrul programului difuzat la ore de vârf, alături de intervenții ale lui Donald Trump, ale vicepreședintelui JD Vance, ale secretarului de stat Marco Rubio și ale secretarului Trezoreriei Scott Bessent, GOP urmărește să reorienteze alegerile parțiale din 3 noiembrie dintr-un referendum asupra bilanțului intern al lui Trump într-o comparație de tipul “ei sunt mai răi.”

CBS News a scris că strategia republicană de ansamblu este clară: să asocieze fiecare candidat democrat – indiferent de propriul său bilanț – cu propuneri radicale precum desființarea Senatului, reducerea finanțării Pentagonului sau eliminarea asigurărilor private de sănătate. Această tactică este concepută pentru a avea ecou în rândul independenților din suburbii și al alegătorilor moderați indeciși din districtele competitive, care favorizează disciplina fiscală și stabilitatea instituțională. (https://www.cbsnews.com/news/michigan-senate-results-democratic-primary-abdul-el-sayed-haley-stevens/)

Cum văd analiștii această abordare? Comentatorii de peste ocean cred că aparatul politic al GOP folosește această ofensivă pentru a distrage atenția de la vulnerabilități interne majore, inclusiv de la sondajele CNN care arată că 73% dintre alegători consideră că Trump ignoră problemele interne prioritare, în timp ce 65% cred că politicile sale economice înrăutățesc situația. (https://www.cnn.com/2026/07/29/politics/cnn-poll-donald-trump-midterms-polls-iran-war)

Ca răspuns, democrații au decis să nu organizeze o convenție rivală, purtătorul de cuvânt al Comitetului Național Democrat, Kendall Witmer, declarând pentru Axios că republicanii cheltuiesc milioane de dolari pe “o celebrare menită să satisfacă egoul masiv al lui Donald Trump” în timp ce americanii obișnuiți se luptă cu cheltuielile zilnice.

 Ce cred experții

Consolidarea influenței progresiștilor de stânga la nivel local și municipal le pune democraților americani o dilemă strategică majoră: dacă mobilizarea unei baze electorale entuziasmate prin măsuri populiste poate depăși riscul de a fi etichetați drept extremiști de către conservatori. Această tensiune reflectă o bătălie clasică între puriștii ideologici și pragmaticii din partid, punând la încercare capacitatea aripii progresiste de a construi o coaliție electorală durabilă și capabilă să câștige în statele-cheie. (https://www.channel4.com/news/will-the-democrats-shift-left-after-el-sayeds-win-in-michigan)

Miza alegerilor parțiale este una decisivă pentru viitorul liberalismului american și al Partidului Democrat. Eventualele victorii ale progresiștilor în state competitive precum Michigan, Minnesota și Maine vor valida populismul economic, mutând definitiv centrul de greutate al partidului spre stânga și, argumentează unii analiști, chiar spre extrema stângă. În schimb, un eșec electoral va permite establishment-ului centrist să preia din nou controlul ferm asupra mesajului politic, demonstrând că o agendă radicală rămâne o vulnerabilitate care poate preda Congresul în mâinile republicanilor în alegerile intermediare din noiembrie. (https://www.michiganpublic.org/politics-government/2026-08-05/haley-stevens-ends-night-behind-abdul-el-sayed-in-not-yet-called-democratic-senate-primary)

Unii comentatori spun de aceea că virajul stângii spre extrema stângă este o sinucidere politică, care oferă un cadou nesperat lui Trump și celor din GOP în contextul scrutinului intermediar din toamnă. Alte voci cred că, din contra, progresiștii reprezintă viitorul unui Partid Democrat inert și anacronic, care nu a reușit să treacă peste trauma victoriei lui Trump din 2024 și încă își linge rănile politice.

G4Media.ro a rugat mai mulți analiști de peste ocean, fini cunoscători ai scenei politice de la Washington, să răspundă la următoarele întrebări: În urma recentelor victorii ale candidaților progresiști în alegerile primare democrate, asistăm la o creștere autentică a influenței aripii de stânga din Partidul Democrat – sau chiar a facțiunii sale de extremă stânga – sau este prea devreme pentru a trage o astfel de concluzie? Ar putea aceste rezultate să le ofere republicanilor și președintelui Trump muniție politică suplimentară înainte de alegerile parțiale, prin consolidarea afirmațiilor lor privind socializarea și/sau comunizarea Partidului Democrat?

David Hopkins, profesor de științe politice la Boston College, specializat în politica americană, partidele politice din SUA, alegeri, comportament electoral și polarizare ideologică, ne-a spus: “Cu siguranță asistăm la o creștere a popularității candidaților de stânga în anumite alegeri primare democrate, deși nu în toate. Alegătorii democrați s-au deplasat ideologic spre stânga de-a lungul timpului și sunt în prezent nemulțumiți de conducerea tradițională a partidului lor, lucru care le-a avantajat pe aceste figuri insurgente. Republicanii vor răspunde cu siguranță acuzând Partidul Democrat că a devenit extrem din punct de vedere ideologic, iar acest mesaj ar putea avea o anumită eficiență în cursele competitive la nivel de stat din locuri precum Michigan și Wisconsin în acest an. În același timp, este posibil ca nepopularitatea lui Trump să fie suficient de accentuată în acest an încât chiar și candidații de stânga sau socialiști să fie capabili să câștige curse partizane competitive.”  

De partea sa, Dr. Stephen J. Farnsworth, care este profesor de științe politice și studii internaționale la University of Mary Washington și director al Centrului pentru Leadership și Studii Politice din cadrul aceleiași universități, a afirmat: “Furia democraților față de președintele Trump – și față de mulți democrați despre care activiștii cred că nu sunt suficient de fermi în opoziția lor – creează o oportunitate neobișnuită pentru candidații mai liberali și mai de stânga de a câștiga cursele pentru investitură. Deși democrații tradiționali câștigă în continuare în majoritatea cazurilor, stânga democrată are performanțe mai bune decât de obicei în alegerile primare. Și chiar și acolo unde candidații de stânga pierd, ei reușesc adesea să îi împingă pe candidații democrați din mainstream într-o direcție mai liberală.”

Dr. Farnsworth, care este un comentator politic frecvent citat în presa americană și internațională pe teme legate de alegeri prezidențiale și de la nivelul Congresului SUA, dar și despre comunicarea prezidențială și mass-media, a mai spus: “În timp ce președintele Trump încearcă să îi prezinte pe unii dintre acești noi candidați drept comuniști deconectați de realitate, cea mai mare problemă a sa rămâne propriul nivel scăzut de popularitate. Deși Trump nu se află pe buletinele de vot la alegerile parțiale, aceste scrutinuri de la jumătatea mandatului funcționează de regulă ca un referendum la adresa președintelui, mai degrabă decât ca o evaluare riguroasă a preferințelor politice ale candidaților aflați efectiv în cursă.”

G4Media a pus aceleași întrebări și lui Dr. Jacob Neiheisel, profesor asociat de științe politice la University at Buffalo (State University of New York – SUNY Buffalo), a cărui activitate se concentrează pe analiza alegerilor americane, a comportamentului votanților și a strategiilor de campanie folosite de partide, el oferind frecvent analize de specialitate în mass-media despre polarizarea politică și dinamica electorală din regiunea Midwest.

“Cred că puneți o întrebare foarte bună despre posibilitatea de a asista la o creștere reală a aripii progresiste din Partidul Democrat. Cred că este, cu siguranță, posibil. Totuși, consider și că mulți dintre acești candidați sunt adesea mai concentrați pe ducerea luptei împotriva republicanilor într-un mod pe care democrații din mainstream sau cei moderați par ezitanți să îl adopte. Prin urmare, s-ar putea ca alegătorii democrați din unele state să își dorească pur și simplu un candidat mai bătăios decât ceea ce consideră că au văzut la partidul lor în trecut, fără să le pese atât de mult de ideologie sau de politici concrete,” a răspuns profesorul american.

Potrivit expertului, “cunoașterea convențională ar sugera că unii candidați mai extremi sunt mai ușor de învins în alegerile generale, dar aș adăuga că, într-un mediu politic polarizat, oamenii ar putea fi mai degrabă concentrați pe “echipă” și dispuși să treacă cu vederea faptul că nu sunt neapărat de acord cu tot ceea ce susține candidatul lor.”

Surse: NBC News, New York Times, The Guardian, AP, France24, Axios, CBS News, CNN, Channel 14, Michigan Public, gopconvention.com, YouTube, X